Tot mai mulți copii ajung la specialiști cu probleme legate de utilizarea excesivă a tehnologiei, iar fenomenul pare să fie în creștere, fie prin numărul cazurilor, fie prin faptul că părinții cer mai des ajutor. Psihologul Cristian Grigore de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași a atras atenția, într-o emisiune la Radio Iași, că dependența de ecrane, expunerea la agresivitate online și dificultățile emoționale asociate sunt tot mai frecvente în rândul celor mici.
„În ultimii ani tot mai multe persoane vin cu dependență de tehnologie, supuși factorilor de bullying, agresivității, adresabilitatea în ultima perioadă a crescut foarte mult. Acum vă mărturisesc că nu îmi dau seama dacă a crescut neapărat numărul lor sau pur și simplu adresabilitatea la specialiști este una mai mare”, spune Grigore.
Impactul tehnologiei începe de la vârste foarte fragede, iar copiii mici pot fi afectați puternic de conținutul la care sunt expuși, mai ales că nu disting clar între realitate și imaginar. În unele cazuri, acest lucru se traduce prin anxietate intensă, tulburări de somn sau reacții de teamă greu de gestionat.
„De la 7-8 ani putem să vorbim de un impact al tehnologiei. Spre exemplu, mi-aduc aminte de câteva fetițe cu care am lucrat, aveau cam 8-9 ani și care au venit cu niște stări de anxietate uriaș de intense și atacuri de panică vizavi de conținutul accesat pe tehnologie. Acești copii nu diferențiază foarte clar între real și imaginar. Uneori, dacă un copil își imaginează foarte intens ceea ce vede pe tehnologie, pe ecrane, se poate transpune și fuziona cu acele imagini ca și cum ei trăiesc în realitate. Și atunci au fost niște imagini groaznice pe care le-au văzut, încât spre exemplu, în cabinet una dintre fetițe evita să se uite într-o oglindă, apăreau tulburări de percepție, și avea impresia că vede fantome și diferite imagini îngrozitoare. Nu mai dormea cu lumina închisă, că iarăși această lume invizibilă simțea că o copleșește cu totul. Deci, de la o vârstă foarte incipientă apar deja aceste provocări ale tehnologiei”.
Psihologul a mai vorbit la Radio Iași și despre efecte asupra dezvoltării cognitive și emoționale. Timpul petrecut în fața ecranelor trebuie înțeles nu doar cantitativ, ci și în funcție de conținut, iar utilizarea excesivă poate duce la scăderea capacității de concentrare, agitație și dificultăți în procesul de învățare.
„Consecințele sunt foarte multe. Spre exemplu, chiar și structura creierului se modifică la persoanele care petrec mult timp pe tehnologie. Acum, acest termen «mult timp» este o nuanță. În general, ce arată cercetările, cam până la 2-3 ani, copilul nu are voie copilul să petreacă timp pe telefon. Apoi, până la vârsta de 7-8 ani, maximum o oră, dar ne referim nu numai la un timp recreativ ci și la unul în care copilul să-și dezvolte anumite abilități. Vrei să înveți câteva cuvinte dintr-o limbă străină sau dacă vrei un desene animat educativ în această direcție. Iar de la 8 până la 14-15 ani maximum două ore pe zi. Dar iarăși nuanțez, căci în cabinet, unii copii când auzeau, de față cu părintele, că pot sta două ore pe zi pe ecrane, se bucurau. Dar nu vorbim de două ore pe zi numai pentru plăcere, ci vorbim și de educație folosindu-ne de ecrane. Deci, creierul se modifică foarte mult”.
- Iar medicul continuă: „Este acest concept de gratificare imediată, în care copilul nu mai are răbdare să depună efort în diferite registre ale vieții, ci pur și simplu caută plăcere imediată și devine foarte agitat. Dacă cerem unui copil să citească 3-4-5 pagini, pare enorm de mult, împovărător, căci mintea nu mai poate să-și păstreze concentrarea atenției decât un timp foarte, foarte redus. Din păcate, cred că tehnologia are o anumită contribuție, nu singură, dar are o contribuție și vizavi de nivelul de inteligență. Potrivit cercetărilor, de când s-a studiat inteligența, copiii aveau un coeficient mai mare decât al părinților. Din păcate, este prima dată când traversăm o perioadă în care copilul începe să aibă un coeficient de inteligență mai scăzut decât al părintelui. Asta este o îngrijorare și o parte a realității. N-aș vrea acum să avem o atitudine foarte critică față de tehnologie. Este posibil cumva ca și formele de inteligență să se schimbe și atunci, în următoarele decenii să se pună accent pe o inteligență digitală sau pe o inteligență vizuală în contrast cu inteligența ca și gândire mai de profunzime, cum am fost noi obișnuiți”.
În același timp, controlul parental poate fi util, mai ales la vârste mici, dar trebuie explicat copiilor și integrat într-o relație de încredere, nu perceput ca o pedeapsă.
„Poate să fie o soluție, mai ales în primii ani în care el nu are încă puterea să pună stop tehnologiei. Întâlnesc atâtea cazuri în care copiii spun încă un pic, încă un pic, încă un pic. Acolo deja sunt primii pași care sugerează că pot să pășească către o dependență de tehnologie. Este important ca părinte să-i spunem și să fim transparenți cu ei când le punem acest control parental. Să nu o asocieze ca fiind o pedeapsă, ci mai degrabă împachetat în felul următor: «uite, creierul tău nu poate acum să pună frână în unele situații. Algoritmul rețelelor e făcut astfel încât să-ți dea tot mai mult, tot mai mult, să te țină în priză și să-ți ofere emoție. Eu, în calitate de părinte, sunt responsabil pentru tine și atunci sunt aici ca să te ajut, astfel încât în momentul în care nu poți tu, să intervin eu, căci acesta este rolul meu de părinte». Dacă reușim să facem asta din primii ani de viață și să acceptăm că sunt unele reguli de aur care nu se negociază vizavi de tehnologie, avem o probabilitate mai mare că atunci când se duc către preadolescență, adolescență, să nu recurgă la aceste comportamente.”
În final, psihologul subliniază că rolul decisiv îl au părinții, prin implicare constantă și atenție la schimbările din comportamentul copiilor, mai ales în contextul utilizării tehnologiei.
- „Este enorm de important ca părinții să fie prezenți în viața copilului, să se îngrijească de cantitatea și de conținutul tehnologiei, astfel încât dacă el crește în spiritul acesta, va avea capacitatea să filtreze și să gestioneze aceste momente și, pe lângă acest aspect, este foarte important ca părinții să fie atenți la posibile schimbări în interiorul copilului. Dacă văd că al lor copil este mai obosit, e deja un semnal de alarmă”.
„Dacă văd că devine mai nervos, mai agresiv, să se întrebe oare ce se întâmplă în interiorul lui, dacă e mai trist, mai abătut. Dacă observăm că renunță la activitățile care îi făceau plăcere cândva și tot mai mulți copii dependenți de tehnologie, vor renunța să mai iasă afară cu ceilalți copii, tocmai din acest considerent, că e mai ușor să rămână pe tehnologie. Deci au nevoie să-și construiască o listă cu posibile stări emoționale ale copilului, iar când observă deja că acel copil alunecă într-o anumită direcție, să ia măsuri. Asta presupune să fie prezent constant. Înțeleg și partea cu părinții. Am și eu trei copii și știu cât de provocator este, dar avem nevoie să simțim că suntem responsabili pentru ei”, a încheiat Cristian Grigore.