“Să uităm ce ni se transmite de autorități și de unii dascăli: că programa școlară trebuie parcursă cuvânt cu cuvânt și că dacă din educație lipsește nu știu ce item din curriculum e jale. Nu: programa e făcută așa încât să transmită și informații, dar copilul să și exerseze. Trebuie să fie un fir călăuzitor, astfel încât copilul să evolueze. Cred că 20-30% este esențial”, a declarat pentru Edupedu.ro profesorul Radu Gologan, referitor la modul în care trebuie să abordeze părinții cel mai atipic început de an școlar.
Contactat de Edupedu.ro, președintele Societății de Științe Matematice a precizat că pentru a maximiza șansele la învățare este esențial “să nu cedeze. Nici părinții, nici copiii”.
În ceea ce-i privește pe profesori, Gologan, coordonator până anul trecut al lotului olimpic de Matematică, le-a transmis să își continue meseria “care bănuiesc că a fost aleasă din dragoste pentru copii. Să se gândească cum să facă să maximizeze informația și creșterea nivelului de cultură generală a copiilor, chiar dacă îi au online sau față în față la școală. Dacă facem numai învățământ online, nu cred că va fi nicio problemă ca duminica, sâmbăta să se întâlnească dirigintele, învățătoarea cu copiii în parc ca să continue această comuniune dintre dascăli și copii, mai ales la elevii mici”.
Rep: Ce este esențial să facă părinții și copiii, la începutul școlii, ca să maximizeze șansele de a învăța, în acest context pandemic în care debutează cursurile?
Radu Gologan: Să nu cedeze. Nici părinții, nici copiii. Toată lumea trebuie să stea cu frică, dar cu zâmbetul pe buze și cu dorința de-a face ceva.
Să uităm ce ni se transmite de autorități și de unii dascăli: că programa școlară trebuie parcursă cuvânt cu cuvânt și că dacă din educație lipsește nu știu ce item din curriculum e jale. Nu: programa e făcută așa încât să transmită și informații, dar copilul să și exerseze. Trebuie să fie un fir călăuzitor, astfel încât copilul să evolueze. Cred că 20-30% este esențial. Cum o să treacă copilul în clasa a IX-a fără relațiile dintre rădăcini și coefincienți la ecuațiile de gradul al doilea? Trebuie înțeles că mare parte din programa școlară este cea care îți dă cultura generală pentru viața ta de adult. Restul sunt exerciții pentru a-ți antrena mintea să lucreze repede, bine, să poată oricând învăța rapid. Și lucrurile astea nu trebuie neapărat să fie făcute la școală, ci și acasă prin discuții, cu emisiuni bune la TV, cu concerte, cu teatre, samd.
Rep: Mircea Miclea vorbea despre menținerea în programă a acelor conținuturi care sunt în examen și care orientează și în prezent învățarea majorității elevilor și profesorilor.
Radu Gologan: Da, sunt de acord, dar pentru asta trebuie modificată programa de examen. La matematică, examenul nu vorbește despre matematica intuitivă și despre felul de a gândi.
Rep: Tipul de subiecte a fost schimbat pentru Evaluarea Națională 2021, pentru a fi pe model PISA și în concordanță cu programa școlară urmată de elevi.
Radu Gologan: Am văzut, nu am analizat foarte în detaliu tipurile de subiecte, dar programele de examen au nevoie de schimbări esențiale. Există școli de top din România care pregătesc olimpici care și-au creat și clase de gimnaziu și care organizează un fel de examen, că nu au voie examen, un concurs numit Micul matematician sau astfel de competiții. Problemele care sunt la aceste examene sunt de tipul celor care verifică gândirea logică a copiilor, nu tehnica matematică. Așa ajung copii foarte buni în aceste licee. Ulterior, o parte dintre ei – care încep la presiunea școlii și a părinților să se pregătească pentru examene – pierd această abilitate de a gândi intuitiv matematica și de a simți fenomenul, pentru că sunt supuși acestor pregătiri pentru examene. Devin roboțeii care rezolvă probleme de un anumit tip. Or viața socială trăită nu are nicio legătură cu aceste probleme. Chiar dacă ele se numesc probleme aplicative, cu terenuri șamd, ele nu sunt matematică aplicată.
Ăsta este principalul motiv pentru care performăm prost la PISA și este motivul pentru care vedem că intră în liceele mari toți copiii cu 10 la matematică și dupa un an găsești că mediile se împrăștie. Pentru că i-au selectat pe un sistem formal de pregătire, care nu are de multe ori nicio legătură cu ceea ce stă în spatele gândirii matematice.
Rep: Care este sfatul dvs pentru profesori, pentru acest început de an școlar?
Radu Gologan: Să continue ce și-au asumat: o meserie care bănuiesc că a fost aleasă din dragoste pentru copii. Să se gândească cum să facă să maximizeze informația și creșterea nivelului de cultură generală a copiilor, chiar dacă îi au online sau față în față la școală.
Dacă facem numai învățământ online, nu cred că va fi nicio problemă ca duminica, sâmbăta să se întâlnească dirigintele, învățătoarea cu copiii în parc ca să continue această comuniune dintre dascăli și copii, mai ales la elevii mici.
Deci este foarte important:
- ca școala să aibă totul pus la punct, să nu fie zăpăceală, să știe toată lumea ce are de făcut, mai ales conducerea.
- profesorii să înțeleagă că sunt într-o situație critică și că datoria lor este să facă cât pot de mult ca să-și continue menirea de dascăl
- părinții să cunoască situația și să colaboreze
- respectarea măsurilor de igienă
- ministerul să ducă la capăt achiziția de mijloace IT pentru copii.
Rep: Care este riscul pentru activitatea pedagogică pe care îl aduc contextul pandemic și măsurile sanitare anunțate?
Radu Gologan: Riscul cel mare este ca informațiile să nu ajungă la copii din 2 motive.
1: Destul de mulți profesori încă nu se descurcă să comunice online informațiile și să facă lecțiile. Asta nu înseamnă că trebuie să fie specialiști, ci să aibă puțin curaj și să fie ajutați de platformele din școală. Va fi foarte clar că pentru câteva perioade se va mai întrerupe școala și asta va rămâne esențialul: transmiterea lecțiilor online și legătura cu copiii.
Școala trebuie să fie pregătită, un informatician trebuie să pună la punct sistemul, iar profesorul să poată transmite de la școală cu cei 10 copii în bănci celorlalți de acasă lecția sau complet online sau în orice perioadă a zilei de lucru să poată răspunde întrebărilor părinților și copiilor. Vorbesc mai ales de copiii mici, unde legătura este foarte importantă. Esența stă în capacitatea tehnică a școlii, dar și în capacitatea profesională a celor care lucrează în ea.
Toți cei care produc softuri educaționale sunt interesați mai ales acum să le facă bune pentru cât mai multe funcții. Deja ecranul și tastatura se complică foarte mult. Să pui copiii să stea la coadă să pună întrebări este o acțiune care nu exista acum 6 luni, iar tutorialul trebuie să îl facă cineva.
2: Din cauza lipsei dotărilor de acasă, din familia copilului.
Rep: De ce spuneți că profesorii au nevoie de curaj pentru a-și susține lecțiile online?
Radu Gologan: Cunosc cazuri de persoane care au întipărită în minte ideea că nu pot face față și că nu rezistă la așa ceva. Nu sunt mulți, dar eu vorbesc despre ceea ce cunosc eu. Dar ce se întâmplă la țară? Sunt multe locuri cu învățători și profesori necalificați. Sunt doar cu bacalaureatul și tin locul să predea ceva. Deși la țară s-ar putea ca în multe zone școala să se poată desfășura normal.
Rep: Cum estimați că va arăta începutul acestui an școlar?
Radu Gologan: O săptămână, poate două-trei startul acestei școli va îndepărta puțin ritmul obișnuit de învățare. Ne vom ocupa la început mai mult de administrarea pandemiei și a IT-ului, chiar dacă se va pierde destul de mult. Dar așa cum am văzut în primăvară, acolo unde a existat o legătură chiar și de 2-3 ori pe săptămână cu copiii, ei au progresat aproape la fel ca și când nu s-ar fi întâmplat. Copiii sunt deschiși.
Vă dau un exemplu: fetița mea a făcut pian toată vara online, pe whatsapp, cu profesoara ei. A progresat mai mult decât într-un an și jumătate, este mult mai conștiincioasă. Și chiar și la școală. Sunt și avantaje, și dezavanataje.
Eu nu sunt de acord cu tot felul de afirmații pe care le aud în mass-media și nu numai: că învățământul online nu este bun de nimic și ne blochează, alții spun că sistemul mixt nu este bun, alții că nu trebuie să ne ducem copiii deloc la școală.
Ne adaptăm unei situații istorice prin care probabil că omenirea a trecut de multe ori fără să avem informații. Ia gândiți-vă dacă am fi trăit pandemia asta acum 30 de ani, când nu existau comunicare digitală, IT, telefoane, calculator. Criza devenea generalizată.