“Pe unde umblă copiii mei sunt și copii bogați, și copii săraci. Și copii încurajați să umble cu tehnologia, și copii cărora le este interzisă sau limitată sever. Toți știu să dea swipe. Presupun că toți știu să caute și să găsească ce vor, pe telefon. Copiii de vârsta lor își personalizează singuri totul. De la jucării la pasiuni și de la tehnologie la propriile dileme”. Fragmentul face parte din scrisoarea trimisă către Edupedu.ro de un părinte care a analizat proiectul prezidențial pe Educație “România Educată” și care ne trimite propriile observații și gânduri, în timp ce caută școală la care să își înscrie copiii.
“Acești copii intră în primele cicluri de standardizare. Prima etapă: intrarea la școală. (…) Am citit ce spune proiectul președintelui. Vorbește despre personalizarea educației, dar, dacă am face un word cloud, probabil “standardizarea” ar fi unul dintre cuvintele cele mai mari și mai groase”, scrie părintele, care a vrut să rămână în anonimat.
Scrisoarea integrală a unui părinte care caută școală pentru copiii săi
“Sunt părintele unor copii care intră acum în circuitul școlar românesc. Drept urmare, am început să urmăresc mai mult ce se întâmplă în domeniul educației. Nu înțeleg mai nimic. Sau înțeleg tot atât cât înțeleg autoritățile din nevoile unor părinți ca mine.
Președintele a lansat un proiect sau platformă sau bază de discuție pe care, înțeleg, ar urma să o discute specialiștii până în 2030. Sau o discută acum, așa încât să fie aplicată până în 2030. Sau în 2030. Din punctul meu de vedere, e tot aia. Ministresa educației înțeleg că are și ea propriile planuri. Specialiștii din domeniu le au și ei pe ale lor și le tot împing și critică ce spun președintele și ministresa.
Cert e că absolut nicio discuție – nici ce zic autoritățile, nici cum răspund specialiștii – nu oferă vreo soluție și nici nu ating în vreun fel problemele, opțiunile și șansele copiilor mei.
Copiii mei, spuneam, întră acum în circuitul școlii. Ne place sau nu, ei sunt generația copiilor născuți cu telefonul și tableta în mână. Din propria experiență, e o diferență considerabilă între generația aceasta și cea imediat anterioară, a copiilor care au învățat să dea swipe pe ecranul telefonului, nu care l-au dat ca unul dintre primele gesturi ale prunciei.
Copiii aceia, cei care au învățat swipe-ul pe telefon, sunt printre cei de la care începe calculul analfabetismului funcțional, sunt acum în gimnaziu. Copiii mei știu să caute lucruri pe Google și Youtube dinainte să învețe să scrie. Copiii mei au pasiuni solide și știu lucruri de “cultură generală”, în unele domenii, pe care eu le învățam în gimnaziu și liceu. Alți copii din jurul nostru sunt la fel – dar, de cele mai multe ori, cu alte pasiuni. La ei, alienarea se manifestă astfel: eu am bucuria asta, uite ce bucurie am eu, interesantă și bucuria ta, dar eu voi rămâne la a mea!
Pe unde umblă copiii mei sunt și copii bogați, și copii săraci. Și copii încurajați să umble cu tehnologia, și copii cărora le este interzisă sau limitată sever. Toți știu să dea swipe. Presupun că toți știu să caute și să găsească ce vor, pe telefon.
Copiii de vârsta lor își personalizează singuri totul. De la jucării la pasiuni și de la tehnologie la propriile dileme.
Pe vremea mea, la 6-7 ani copiii pierdeau credința în Moș Crăciun. Acum aud de copii mult mai mari care cred, în continuare, în Moșul. Dar nu te vor crede când încerci să îi păcălești și sunt abili când vine vorba să își seama de diferențele între fals mediatic și realitate. Una ești tu, care n-ai decât o păpușică din colecția cutare, și alta e fata cutare, care “unboxează” pe Youtube zeci de astfel de păpuși, ca ea să câștige bani și tu să te simți bine. (Să fim onești: invidia pe fata sau băiatul de alături, care are mai mult, nu va dispărea așa ușor).
Acești copii intră în primele cicluri de standardizare. Prima etapă: intrarea la școală. Dacă avem de ales dintre mai multe școli, ce alegem? Școala plină de manele, unde înveți să înjuri pe fereastră? Sau școala unde copilul e îngropat în teme pentru acasă? E o dilemă deja standard pentru mulți părinți.
Am citit ce spune proiectul președintelui. Vorbește despre personalizarea educației, dar, dacă am face un word cloud, probabil “standardizarea” ar fi unul dintre cuvintele cele mai mari și mai groase. Standardizare în examene, admitere, evaluare, teze, standardizare și pentru profesori, standardizare în obiective-cadru pentru fiecare ciclu educațional. Nu ar fi mai ușor să introducă roboți în loc de profesori, din grădiniță până la universitate? Dacă nu roboți, atunci niște aplicații.
Tehnologia care definește în mare parte formarea copiilor noștri, indiferent că vrem lucrul acesta sau rezistăm, apare doar tangențial la capitolele școală primară-gimnaziu. Siguranța online și cunoștințele IT sunt printre ultimele trecute la abilitățile pe care ar trebui să le capete un copil, cred că abia în gimnaziu!
Am citit multe articole în care președintele era criticat pentru lipsa de viziune, pentru lipsa de elemente concrete, pentru eventuale greșeli, interese politice sau alte lucruri legate de proiectul său. Dar niciunul dintre critici nu semnala decât la fel de superficial inadecvarea propunerilor la cerințele și nevoile copiilor de acum.
De la ministru nu am nicio așteptare. Deocamdată face noi comisii pentru a enșpea schimbare a legii educației.
Specialiștii nu au nicio așteptare de la proiectul președintelui. Sper că scepticismul publicului, inutilitatea multora dintre propuneri, inadecvarea, eventualele dispute politice și electorale să nu îngroape și cele câteva lucruri bune de acolo. Lucruri care ar fi trebuit să facă obiectul unor legi, nu al unor platforme-program cu bătaie în 2030. Mă refer la lucrurile ce țin de sănătate publică, precum vaccinarea obligatorie.
La câte comitete și comiții avem în față, sper să nu rămânem cu speranța”.
Citește și:
Foto: pixabay.com