Ministrul Educației și Cercetării, Sorin Costreie, a spus luni, la Palatul Victoria, că documentele existente nu au rezolvat violența din școli. Ministerul a aprobat Planul național de combatere a violenței școlare și are proceduri de management și un mecanism de semnalare anonimă. „Stăm bine, da. Cum stăm cu violența? Stăm prost”, a spus ministrul. El a vorbit la conferința de încheiere a proiectului „Consolidarea răspunsului la violența împotriva copiilor prin politici mai bine fundamentate și capacitate instituțională sporită”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UNICEF împreună cu ANPDCA și cu Ministerul Justiției din Polonia.
Costreie a criticat respingerea în Senat a proiectului care ar fi permis adolescenților să ceară consiliere fără acordul părinților. A anunțat și două întâlniri pe tema violenței în această săptămână: marți la Parlament, joi la Guvern.
„Ce s-a întâmplat în Parlament nu e OK”
Ministrul a spus că a vrut să „dea un semnal” despre votul din Senat. „Am avut o lege care a picat, prin care se scotea acordul parental pentru ca copiii să se ducă la consilier”, a declarat Costreie. El a adăugat: „În unele cazuri, scuzați-mă, dar chiar părinții sunt problema”.
Potrivit ministrului, consilierul școlar este privit în școli și licee la fel cum sunt priviți psihologul sau psihiatrul în societate. Cine merge la el capătă „o mică etichetă”. Costreie a spus că speră ca legea să fie „îndreptată” și ca elevii să poată merge la consilierul școlar fără acordul părinților. A vorbit despre o vârstă între 14 și 16 ani și a spus că pragul exact contează mai puțin, dar nu ar trebui să fie 18 ani.
Senatul a respins pe 28 octombrie proiectul L478/2026, inițiat de parlamentari USR. Raportul de respingere a trecut cu 56 de voturi pentru, 18 împotrivă și 15 abțineri. Pentru respingere au votat 24 de senatori AUR, 23 PSD, 7 neafiliați și 2 PNL. Proiectul modifica Legea 198/2023 a învățământului preuniversitar, astfel încât elevul care a împlinit 16 ani să se poată adresa singur cabinetului de asistență psihopedagogică. Specialistul ar fi trebuit să anunțe părinții în caz de risc iminent sau abuz grav. Senatul a fost prima cameră sesizată, iar votul decisiv îi revine Camerei Deputaților.
Profesorul „trebuie să se uite la copil”
Ministrul a spus că problema ține de mentalitate, nu de documente. „Cred cu tărie că profesorul trebuie să-și asume și un rol social”, a declarat Costreie. Potrivit lui, multe forme de violență din școală pornesc de la faptul că copiii „nu sunt văzuți, nu sunt auziți, nu sunt înțeleși, nu sunt ascultați”. El a precizat că a asculta un elev nu înseamnă să-l scoți la tablă și să-l întrebi „despre informația care li s-a turnat”.
Costreie a mai spus că violența școlară nu e doar o problemă a școlii și că ajunge să se transforme în violență stradală și familială. Ministrul a pomenit Franța, Grecia, Serbia și Texas. A vorbit și despre Polonia, unde au avut loc incidentele de săptămâna trecută.
Mesaj pentru presă: „rostogolirea” cazurilor
Ministrul a transmis un „semnal public” despre felul în care sunt mediatizate incidentele. El a spus că există în jur de 6.000 de unități școlare și că, în contextul actual, cazurile de violență, de la bullying până la radicalizare, sunt „aproape inevitabile”. A dat ca exemplu cazul de la Bistrița.
„Problema e și cum le, în limbaj mass-media, le rostogolim în societate”, a spus Costreie. Potrivit lui, o prezentare obsesivă „nu face decât să creeze premisele psihosociale” pentru alte cazuri, pentru că unii copii frustrați sau neînțeleși ar putea fi încurajați. Ministrul a cerut „responsabilitate publică” tuturor.
Conferința transmisă de Guvern:
Discuție cu Roxana Mînzatu și decalajul rural-urban
Costreie a spus că a discutat vineri seară, aproape două ore, cu vicepreședinta executivă a Comisiei Europene Roxana Mînzatu. Cei doi au identificat proiecte și linii de finanțare prin care România ar putea fi sprijinită, inclusiv financiar. Ministrul a spus că va lupta să nu mai existe tăieri în educație. A adăugat însă că banii nu ajung fără „consolidare socială”: „Degeaba vom avea bani, degeaba vom avea resurse”, dacă societatea rămâne în „acest marasm colectiv”.
Ministrul a numit decalajul dintre rural și urban drept „una din marile probleme” ale societății. El a invocat studiile UNICEF, PISA și OCDE. Potrivit lui Costreie, diferența de șanse dintre copiii din zone defavorizate și cei din zone favorizate „naște o tensiune socială incredibilă, care alimentează violența și frustrarea”.
Întâlnire marți la Parlament, joi la Guvern
Ministrul a anunțat că marți, 10 noiembrie, cele două comisii de învățământ din Parlament organizează o întâlnire pe tema violenței. Joi, 12 noiembrie, discuția continuă la Guvern într-un format mai restrâns, convocat de premierul Luca Niculescu. Vor participa ministerele Educației, Muncii și Familiei, Justiției și Sănătății, precum și reprezentanți ai elevilor și profesorilor. Costreie a spus că ministerul a găsit deja „câteva soluții” în discuțiile cu elevii și profesorii, pe care le va discuta joi.
Tot la conferință, ministrul a spus că Guvernul finalizează strategia de prevenire și combatere a radicalizării, pe care a numit-o „o formă extremă de violență”. Costreie a plecat după prima parte a conferinței. Ministrul delegat Sorin Ionescu a rămas până la final.
Ce arată datele proiectului
Studiul național de prevalență realizat în proiect a chestionat 2.106 copii și părinți, cu date colectate între iunie și septembrie 2025. Rezultatul: 28,2% dintre copii, aproximativ 1 milion, au trecut prin cel puțin o formă de violență de-a lungul vieții. Cele mai frecvente forme sunt violența fizică (16,2%) și cea psihologică (15,5%). Studiul arată că violența este comisă în cea mai mare parte de alți minori, colegi sau prieteni din anturajul copilului. Violența din școală este mai mare în mediul rural decât în cel urban. Doar 12% dintre incidente ajung la poliție.
Premierul Luca Niculescu a spus la aceeași conferință că aproximativ 600.000 de copii au trecut printr-o formă de violență doar în ultimul an. Foaia de parcurs 2027-2031 elaborată în proiect propune șapte direcții strategice și 57 de măsuri.
Proiectul a durat 24 de luni și a fost finanțat prin Instrumentul de Sprijin Tehnic (TSI) al Comisiei Europene. Implementarea a fost făcută de UNICEF România și UNICEF Polonia, în cooperare cu DG REFORM. Potrivit brief-ului proiectului, Ministerul Educației a raportat aproximativ 10.000 de cazuri de violență în școli în 2022.
Discursul integral al ministrului Sorin Costreie:
„Bună dimineața! Dzień dobry, pentru colegii noștri din Polonia! Vreau să salut aici prezența Secretariatului General, a cancelariei, a colegilor consilieri și secretari de stat, pentru că e importantă pentru noi, ministerele de linie, cum am fost numite, această susținere integrată de la nivelul primului-ministru și al Guvernului. Și vreau să salut acest proiect finanțat de Comisia Europeană, dar care stă sub auspiciile UNICEF și care este făcut în colaborare cu colegii noștri din Polonia. Și, dacă tot am ajuns la Polonia, am transmis și eu toată susținerea și înțelegerea noastră pentru evenimentele tragice de acum câteva zile și dau semnalul că noi, teoretic, vorbim de violență școlară, dar vedem din ce în ce mai des că această violență școlară se transpune în violență stradală. Uitați-vă ce se întâmplă și în Franța, la un nivel macro, în Grecia, uitați-vă ce s-a întâmplat în Serbia și, mai nou, ieri am văzut revendicările chiar și în Texas, deci au trecut oceanul.
Privesc tot educația și cu o componentă de siguranță la școală, care este crucială. Nu putem să avem educație de calitate fără un mediu educațional sigur și fără protecția atât a copiilor care participă, cât și a profesorilor. Și vorbim de educație. Atenție, educația înseamnă un concept mai larg, integrat, care asigură fundamentul și orientarea tinerilor în societate. Nu vorbim de educație formală, în special de învățământ, vorbim de educație, și de asta vreau să îl salut și pe colegul meu, Florin Manole, cu care o să avem multe de făcut și vom face, că am discutat și de burse sociale și alte planuri, pentru că aceste măsuri sunt integrate, nu privesc, și a spus-o și domnul prim-ministru, doar educația ca sistem, privesc educația ca concept larg, cum vă spuneam, și asta o fac și părinții, și copiii, și, da, și politicienii, care sunt modele, și multe alte lucruri constituie fundamentul acestei educații.
Deci violența școlară nu e o problemă doar a școlii și, mă rog, noi am făcut tot ce putem. Să știți că avem proiecte, am aprobat planul național de combatere a violenței școlare, avem proceduri de management și mecanismul de semnalare anonimă. Stăm bine, da, cum stăm cu violență? Stăm prost. De ce? Pentru că, dincolo de documente, proiecte și alte lucruri de tipul acesta, eu cred că trebuie schimbată mentalitatea, și anume, cred cu tărie că profesorul trebuie să-și asume și un rol social și să se uite la copil. Multe din aceste forme sociale care, da, se manifestă și în școală, pornesc de la faptul că copiii noștri nu sunt văzuți, nu sunt auziți, nu sunt înțeleși, nu sunt ascultați, iar ascultarea nu înseamnă să îi scoți la tablă și să îi întrebi despre informația care li s-a turnat, înseamnă să îl vezi în tot ce înseamnă fiecare copil.
În acest tot pe care îl constituie mintea și sufletul uman, vreau să îi salut pe Ana și pe Peter. Ana a început cu iubirea și m-a impresionat. Peter a început cu numere. Dar dincolo de numere, de fiecare număr, stă un copil. Și a accentuat-o și domnul prim-ministru. Și știm asta. Și nu e doar o vorbă clișeică. Deci, dincolo de nume, de strategii, de documente, de toate lucrurile astea, avem copii, avem copiii noștri. Eu sunt tatăl unui băiat care acum e în clasa a X-a. Deci, când am discutat cu copiii înainte, vă dați seama că, implicit, am devenit și părinte și trebuie să colaborăm, iarăși un clișeu, dar nu e de ajuns ca doar profesorii să aibă această relație, sper din ce în ce mai bună și mai grijulie, cu elevii. E nevoie de consiliere școlară.
S-a spus aici și vreau să dau un semnal, pentru că ce s-a întâmplat în Parlament nu e OK. Deci am avut o lege care a picat, prin care se scotea acordul parental pentru ca copiii să se ducă la consilier. În unele cazuri, scuzați-mă, dar chiar părinții sunt problema. Deci cum se poate rezolva această buclă și această lipsă de încredere? Pentru că consilierul școlar este văzut în școlile și liceele noastre cam la fel cum este văzut psihologul sau psihiatrul în societatea noastră. Adică, dacă te duci acolo, deja ai o mică etichetă, o anatemă pusă pe tine, că, vezi Doamne, ai niște probleme. Și oricum, și aici este de lucrat la nivelul mentalității. Dar pentru asta trebuie să ne ajute și politicul. Adică eu sper că până la urmă această lege va fi îndreptată și că copiii noștri se pot duce la consilierii școlari fără acordul parental.
Vorbesc, bineînțeles, de la vârsta de 14-16, nici nu contează, dar nu de la 18, când deja suntem în altă situație. Vreau iarăși să trag un semnal public cu privire la modul în care se promovează toate aceste cazuri. Ele sunt multe. Gândiți-vă, avem în jur de 6.000 de unități școlare, școli, că iarăși sună destul de administrativ așa: școli cu copii, cu oameni cu probleme. În contextul marasmului social de astăzi, aproape inevitabil că există tot felul de forme de violență școlară, mai mici, bullying, mai mari, ajungem la radicalizare, ați văzut cazul de la Bistrița și lucruri de tipul acesta. Problema e și cum le, dacă vreți, în limbaj mass-media, le rostogolim în societate, pentru că acea rostogolire a imaginii, dacă se face obsesiv și într-un anumit fel, nu face decât să creeze premisele psihosociale pentru a avea și mai multe. De ce?
Pentru că unii copii care, v-am spus, sunt frustrați din varii motive, sunt neînțeleși, vor vedea în toate aceste contexte o apariție de eroi și atunci nu facem decât să încurajăm. Deci transmit un mesaj de responsabilitate publică tuturor, pentru că e problema noastră, a tuturor. V-am spus, foarte ușor, problema de violență școlară se transformă în violență stradală, în violență familială, și aici e și violența verbală. Trebuie să fim mai atenți la ce spunem, cum spunem și să venim cu respect și înțelegere pentru ceilalți. Sunt multe de spus și am aici notate de colegii mei foarte multe. Am discutat și eu vineri seara cu doamna Mînzatu și mă bucur de susținerea Comisiei. Am stat aproape două ore și am identificat multe căi, proiecte, linii de finanțare în care România poate fi susținută inclusiv financiar. Și, da, aici sunt de acord cu colegul Manole despre consolidarea financiară, dar eu ce să zic?
O să lupt până la capăt și cât pot, ca să nu mai avem tăieri. Din contră, ne-ar bucura orice mic ajutor. Dar mesajul meu e, să știți, de consolidare socială. Degeaba vom avea bani, degeaba vom avea resurse, dacă noi, ca societate, o să stăm în acest marasm colectiv. Și, da, în acest clivaj. Una din marile probleme din societatea noastră este hăul educațional între rural și urban. Și am avut studii UNICEF la începutul anului, am avut după aceea studiile PISA, am avut studiile OECD, toate ne arată aceeași radiografie. E o diferență enormă, foarte mare de șansă a unui copil, dacă se naște la țară sau într-un mediu defavorizat, că putem vorbi și de urban mic sau chiar zone din urbanul mare, și a celor care se nasc în zone favorizate. Noi trebuie să reducem acest clivaj, pentru că naște o tensiune socială incredibilă, care alimentează violența și frustrarea.
Plus, nu e echitabil. Sistemul de educație și, în general, tot sistemul social, unde educația este o componentă esențială, trebuie să fie un sistem meritocratic, care dă o șansă oricărui copil din România, și șansa aceasta ar trebui să fie cât se poate de uniform distribuită. Vă mulțumesc foarte mult. Toată susținerea. Colegul meu, domnul ministru Ionescu, o să rămână până la capăt. Eu, din păcate, nu pot să stau decât la prima parte, dar ce vreau să vă mai anunț este că noi, ca autorități, avem toată deschiderea și mai ales preocuparea pentru acest subiect major. Mâine va fi o întâlnire la Parlament, pe aceeași temă, organizată de cele două comisii de educație de specialitate, iar joi, aici, este continuarea acelei întâlniri într-un cadru mai restrâns, pe care domnul premier a chemat-o și a așezat ministerele la masă. De data asta vor fi și ministerele.
Vorbim de educație, familie, muncă, bineînțeles justiție, sănătate, plus partenerii noștri, elevii, profesorii, cu care noi, între timp, am stat de vorbă la minister și am găsit câteva soluții, dar pe care o să le discutăm joi și cât de curând. Finalizăm și strategia aceasta de radicalizare, de combatere și prevenire a radicalizării, care e forma extremă sau o formă extremă de violență, și bineînțeles că vrem să o implementăm cât mai mult. Dar ultimul meu mesaj este: trebuie, dincolo de bariere, trebuie să ne uităm (…), să sperăm că mai oprim din acest aflux cu care nu doar noi ne confruntăm. Am văzut, să știți, și în Polonia, și în Bulgaria, Ungaria, țările de lângă noi se întâmplă lucrurile astea, dar trebuie să mergem foarte mult pe prevenție. Și prevenția înseamnă înțelegere, înseamnă să ne uităm la celălalt și să ne ascultăm și să ne înțelegem.
E vorba de empatie, e vorba de o relație umană și de multe lucruri care ar mai reduce posibilitatea aceasta de a avea tineri care apucă calea violenței în lipsa înțelegerii. Vă mulțumesc foarte mult și toată susținerea noastră și vom continua să venim cu măsuri concrete. O să vedeți și după joi și săptămâna cealaltă, pentru că nici problema nu va dispărea și nici preocuparea noastră. Mulțumesc și o zi bună!”