„Suntem educați într-un sistem în care accentul nu cade exclusiv pe elev și pe nevoile lui, un sistem în care elevii nu dau teste pentru a vedea ce și cât știu, ci învață pentru a da teste”, spune Georgiana Prisăcaru, elevă care a terminat anul acesta clasa a XII-a, într-o opinie, trimisă pe adresa redacție@edupedu.ro, la argumentele aduse de o învățătoare din Bacău care a lansat o petiție prin care cere renunțarea la festivitățile de premiere publice.
Georgiana Prisacaru are 19 ani, a terminat clasa a XII-a la Colegiul Național Ferdinand I din Bacău, a fost reprezentant al elevilor atât în Consiliul Școlar(președinte), cât și în cel Județean (vicepreședinte). O preocupă sistemul de educație și vrea să devină profesor.
Aceasta susține că festivitățile de premiere nu reprezintă o modalitate de a umili elevii, ci ele „conferă cadrul în care elevii să fie recunoscuți pentru meritele lor, pentru munca pe care au depus-o”. Premiantă din clasa a V-a până într-a XII-a, Georgiana vorbește despre cum „noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime”.
„Deși afirmăm cu tărie că școala nu ar trebui să fie despre note, noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime. Încă nu înțelegem că fiecare copil e valoros în felul lui”, mai scrie absolventa în mesajul său în care își exprimă opinia că „încercarea de a elimina festivitățile de la finalul anului școlar ar avea ca efect uniformizarea, alinierea pe același nivel a tuturor elevilor, indiferent de aptitudinile pe care le au”.
Redăm mesajul Georgianei Prisăcaru:
„A venit sfârșitul de an școlar și totodată au apărut postările, comentariile sau discuțiile legate de medii, de note, de sistem, de frustrări, supărări etc.
Da, suntem educați într-un sistem în care accentul nu cade exclusiv pe elev și pe nevoile lui, un sistem în care elevii nu dau teste pentru a vedea ce și cât știu, ci învață pentru a da teste.
Mi se pare că a devenit un trend să lansăm petiții pentru orice idee care ne vine, la un moment, dat în cap. Fie ea fondată sau nu, documentată, dezbătută, etc. petiția trebuie să existe și să strângă cât mai multe like-uri, poate și semnături. Aștept ziua în care să lansăm petiții pentru schimbări concrete, necesare, nu pentru a încerca să ne rezolvăm frustrările personale. Sunt multe lipsuri în momentul actual, probleme mult mai grave decât premierea publică a elevilor în curtea școlii.
Cu toate astea, deși afirmăm cu tărie că școala nu ar trebui să fie despre note, noi, oamenii, am transformat procesul educațional într-o continuă fugă după calificative maxime. Încă nu înțelegem că fiecare copil e valoros în felul lui. Că nu coronița de la finalul anului sau media 10 sunt unicele dovezi ale performanței. Că o medie de 9 nu face diferența între un copil deștept și unul mai puțin deștept. Nu înțelegem că notele de 10 nu sunt din oficiu, ci au în spate multe ore de muncă, pe lângă capacitatea de înțelegere, de memorare, de sinteză și creativitatea. Nu înțelegem că nu învățăm pentru profesor sau pentru a demonstra ceva, ci învățăm pentru a ști, pentru a cunoaște, pentru a ne integra în societate.
A cui consider că este vina? Vina e a fiecăruia dintre noi, o vină pe care nu ne-am asumat-o niciodată și pe care o pasăm de fiecare dată când avem ocazia asupra sistemului, ministrului sau profesorilor. Nu, nu e vina lor…E vina celor care pun presiune pe copii, care le insuflă credința că inteligența se măsoară în note, care cred că o medie de 9 anulează orice reușită anterioară. Nu suntem perfecți, iar viața nu poate fi întotdeauna la superlativ.
Festivitățile de premiere nu reprezintă o modalitate de a umili elevii, nici de a-i descuraja, și, cu atât mai puțin, de a le arăta că nu sunt buni. Ura și invidia nu există în copii. Ele apar doar în momentul în care le sunt insuflate de către cineva. Iar aici intervine educația de acasă, nu cea de la școală. În schimb, festivitățile de premiere conferă cadrul în care elevii să fie recunoscuți pentru meritele lor, pentru munca pe care au depus-o. „Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, nu?
A premia public elevii nu reprezintă sub nicio formă o încălcare a GDPR-ului. Încercarea de a elimina festivitățile de la finalul anului școlar ar avea ca efect uniformizarea, alinierea pe același nivel a tuturor elevilor, indiferent de aptitudinile pe care le au. La ce bun? Să ne gândim cum s-ar simți un elev cu premiul 1 sau 2, știind că este privit la fel ca cel care a avut ultima medie din clasă. Nu e vorba de competiție aici, nici de a demonstra ceva, ci de a recunoaște meritele, valoarea, în funcție de efortul depus. Și dacă stăm bine să ne gândim, viața însăși e competiție, în care trebuie să știi și să câștigi, și să pierzi, iar școala ar trebui să formeze copiii pentru a fi adulți care să se descurce în viață.
Da, eu am fost un elev care a avut media 10 încă din clasa a V-a. Dar asta nu înseamnă că nu am avut și note de 8 sau de 9. Dar, fiecare notă a însemnat o motivație în plus pentru a învăța mai mult, pentru a ști și a descoperi. Am făcut-o pentru că am vrut și pentru că mi-a plăcut, nu pentru a demonstra ceva. Nu m-am considerat niciodată diferită de colegii care poate nu au avut media 10. Mai mult, am cunoscut elevi care nu aveau note maxime, dar care se remarcau în alte domenii sau activități.
Cred ca asta ar trebui să înțelegem toți, elevi și părinți.
Așa că, nu vă supărați dacă în catalog, la finalul anului, există și medii mai mici de 10. Important e ce știți, ce vreți și în ce spirit vreți sa creșteți!”