Unii copii trăiesc o trauma emoțională și ce le transmitem? Că nu pot fi toți de 10. Le spunem de fapt că nu sunt buni, nu sunt valoroși, că munca lor nu a fost suficient de susținută ca să merite aprecierea de la final de an școlar, explică pentru Edupedu.ro, învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc, inițiatoarea petiției.
- În învățământul primar, elevii nu primesc note, ci calificative. În practică însă, sunt și învățători care ierarhizează chiar și fără note, de exemplu, dau premiul întâi elevilor care au avut numai calificative de foarte bine copiilor care au avut o medie sau două de bine premiul al doilea și tot așa, explică pentru Edupedu.ro, învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc, inițiatoarea petiției.
O învățătoare de la Școala Gimnazială “Ion Creangă” din Bacău, cere printr-o petiție publică, renunțarea la festivitatea de premiere în curtea școlii a copiilor, la final de an școlar.
Ana-Nela Popoveniuc spune că își premiază toți elevii pentru progresele de-a lungul anilor și consideră că această premiere în cadru festiv, rămasă “ca o cutumă”, are multe efecte negative pe care le-a observat asupra copiilor.
“Nu știu de ce nu am făcut petiția mai demult, să vă spun sincer, pentru că de mulți ani la clasa mea am observat că nu e în regulă să îi ierarhizăm pe copii. De aici a plecat și înlocuirea notelor cu calificative. Tocmai pentru a nu eticheta copiii și a nu-i stigmatiza în niciun fel.
Eu întotdeauna le-am dat tuturor copiilor coronițe în ordine alfabetică nu pentru a-i uniformiza, ci pentru a-i stimula în felul acesta, nu pentru a-i scoate în evidență pe unii și ai pune într-o lumină proastă pe ceilalți. Elevii mei de acum au terminat clasa a II-a și le-am precizat că toți sunt de coronită. Fiecare merită un premiu, fiecare are un talent, fiecare e bun la ceva, și-a dezvoltat niște abilități. Eu asta am premiat, progresul fiecăruia.
Atunci când se face această practică rudimentară, rămasă ca un fel de Cântarea României din vremea comunismului, nu este în regulă pentru copiii care nu ajung pe podium. Nu este o competiție învățământul obligatoriu. Faptul că eu mă duc la școală în fiecare zi, nu înseamnă că plec la un concurs, nu sunt în competiție cu ceilalți, ca la sfârșitul anului școlar să primesc sau să nu primesc un premiu public, o ierarhizare, o etichetare. Dreptul la educație nu reprezintă o competiție. La sfârșitul anului școlar nu există învinși și învingători. Umilința celor care rămân cu florile în mână…am văzut părinți care au așteptat in soare de la 9 dimineața, au stat cu copii în picioare și la sfârșit când au rămas câțiva copii, care nu au luat premiu, au plecat cu lacrimi în ochi, distruși sufletește pentru că nu au fost chemați în față. Creează o competiție distructivă, înșirarea copiilor ca pe o marfă: “uite al meu ce deștept e, ce bun e” sau “uite colegul de ce a putut și tu nu?.
Unii copii trăiesc o trauma emoțională și ce le transmitem? Că nu pot fi toți de 10. Le spunem de fapt că nu sunt buni, nu sunt valoroși, că munca lor nu a fost suficient de susținută ca să merite aprocierea de la final de an școlar. Ei merg toți cu drag la școală, în fiecare zi poate își fac temele și totuși, cu tot acest efort nu reușesc să primească un premiu (pentru că sunt doar 3- 4 care iau premiu),” remarcă învățătoarea de la Școala Gimnazială “Ion Creangă” din Bacău.
Învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc consideră transmiterea publică a mediilor și a rezultatelor obținute de elev, fără a fi nevoie de acordul părintelui sau tutorelui, o încălcare a datelor cu caracter personal, cu efecte traumatizante emoțional pentru copil.
“Inconsecvența apare în felul în care tratăm rezultatele examenelor, acestea sunt codificate, sunt secretizate. Examenul de Bacalaureat, examenul de Evaluare Națională sunt secretizate și doar cel în cauză poate vedea cât a obținut. Ceilalți nu au acces la rezultatele altora, dar am lăsat rezultatele de la sfârșitul anului școlar din învățământul obligatoriu pe care îl frecventează toți copiii din țara noastră. Le spunem public, fără acordul nimănui, părinții nu sunt întrebați, elevii, tutorii nu sunt întrebați dacă vor să afle toată lumea ce medii au avut, ce rezultate și dacă vor premiile acestea sau nu.
- De precizat, din anul 2020 rezultatele nominale ale examenelor nu se mai afisează public la avizierele unităților de învățământ, sau dacă sunt publicate, acestea conțin coduri, din cauza regulamentului GDPR și a solicitării Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, care s-ar fi sesizat că Ministerul Educației nu aplicase până în 2020 niciodată regulamentul.
Deși predă la clasele primare unde elevii nu sunt premiați pentru că primesc doar calificative, învățătoarea Ana-Nela Popoveniuc face referire în petiție ca festivitățile de premiere publice pentru gimnaziu și liceu.
“Sunt și învățători care ierarhizează chiar și fără note, de exemplu, dau premiul întâi elevilor care au avut numai calificative de foarte bine copiilor care au avut o medie sau două de bine premiul al doilea și tot așa. Eu n-am făcut lucrul acesta niciodată și le-am dat tuturor pentru progresul înregistrat fiecare copil este în competiție cu sine însuși și le-am și spus lucrul acesta că nu e coronița simbol al perfecțiunii, al notei de 10 pe linie pentru că nu suntem perfecți. Media de 10 la toate disciplinele este o evaluare relativă. Nu poate un elev să exceleze la 11 materii.“
- Articolul 110 din ROFUIP prevede:
(1) La clasele I-IV se stabilesc calificative semestriale și anuale la fiecare disciplină de studiu.
(3) Pentru aceste clase, calificativul anual la fiecare disciplină/domeniu de studiu este dat de unul dintre calificativele semestriale stabilite de cadrul didactic în baza următoarelor criterii:
a) progresul sau regresul elevului;
b) raportul efort-performanță realizată;
c) creșterea sau descreșterea motivației elevului;
d) realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregătire sau de recuperare, stabilite de cadrul didactic și care au fost aduse la cunoștința părintelui, tutorelui sau reprezentantului legal.
“Regulamentul nu știu dacă face precizări clare în legătură cu premierea, a rămas mai mult ca o cutumă în învățământul românesc, aceasta premiere publică este o tradiție. Este reglementată doar în ceea ce privește ordinea acordării premiilor, adică dacă ai un copil sau mai mulți doar cu note de 10, acelora le dai premiul întâi, ” spune învățătoarea care a creat petiția.
“Cei care sunt scoși în față dintr-o clasă de 30 și ceva de elevi, ai unul cu premiul întâi acela crede că este mult mai bun decât ceilalți, ceilalți îl evită gândindu-se “că ești altfel decât noi ești mult mai bun,“ și el începe să creadă asta. Sunt prietenii care se rup între copii, iar cei care rămân în bănci și nu sunt scoși pe scenă în mod public aceia suferă. Ce este în mintea și sufletul lor să nu s-au ridicat la așteptările profesorilor, părinților, stima de sine categoric nu este cea mai bună, nu îi stimulăm în felul acesta”, mai spune cadrul didactic.
Textul integral al petiției care are 794 de semnături.
Matei Pop
Raluca Pantazi
Alexa Stănescu
Ioana Nicolescu
Diana Ghimiși
41 comments
Felicitari pt cum abordati elevii si progresul lor si pentru ca ati avut curajul sa puneti problema in dezbatere!!
De acord cu propunerea doamnei. La cum se dau notele, premii și lăudați la serbările școlare iau pilele și cei cu mulți bani. Dacă tot ne considerăm cinstiți și considerăm că trebuie să aplaudam la scară deschisă elevii care obțin performanță cu adevărat, de ce la Evaluarea Națională și Bacalaureat se dau coduri elevilor și nu se afișează numele? Ce avem de ascuns?
Doamna este printre puținele cadre didactice care are curajul să spună adevărul! Felicitări!
Sunt copii, domnul meu, copii!
Suflete naive și nevinovate.
Vedeți peste tot doar pile, relații, infractori, chiar și în niște copii care încă se bucură de un fluture care zboară, care își deschid tot sufletul lor celor care le adresează un zâmbet. Copii, domnul meu, copii! Conștientizați pe cine dușmăniți?
La niște amărâți de copilași, care au fost cuminți, respectuoși și au învățat, pentru că i-au ascultat pe adulții de lângă ei și s-au responsabilizat cât au putut și știut ei mai bine, vreți să le smulgeți din mânuțele lor firave o coroniță și o hârtiuță prin care sunt apreciați și li se spune că au făcut bine că s-au străduit.
Trimitem la colț copiii buni, că sigur vor face ei ceva rău vreodată sau și dacă au făcut bine, îi pedepsim că noi putem, că suntem adulți și ne țin puterile.
Poate și cordonul ombilical al embrionului din burta mamelor e diferit, nu-l scoateți și pe ăla, că s-o fi obținut cu pile?
Și repet obsesiv: aruncați venin pe COPII!!!
Doamne ferește câtă răutate au unii în suflet.
Mă întreb, oare ce școli a absolvit doamna ” învățătoare “?
Pare total ruptă de realitate dacă vine cu o astfel de petiție. Probabil n- a avut nici o reușită până acum. Faptul că e “învățătoare ” o fi o întâmplare…
felicitări doamnei, și rușine comentatorilor obtuzi, retrograzi, fără viziune. Probabil sunt părinți ai unor copii veșnic premianți, mândri de odraselele lor, pe care îi obligă să cucerească distincții, și care vor ajunge niște sociopați sau își vor urî părinții. Dar ca să înțelegi asta, trebuie să vezi mai departe de mândria personală (ce copil dăștept am, să vază toți!).
Ideea este ca toți copii să câștige educația minimală, care să-i facă cetățeni destoinici, și nu niște peren frustrați că n-au câștigat. Dar, deh, nouă ne place aia cu al meu e cel mai tare, restul sunt puturoși… Depinde de ce-i înveți: competiția trebuie să fie cu ei înșiși, nu cu ceilalți.
Ești un prost și un obtuz, Gogule. Și așa învățământul e la pământ. Cum ii motivezi să învețe daca le spui: nu contează nimic din ceea ce faci la școală. Sunt curios cate clase primare ai absolvit.
Dacă a ajuns și domnul să comenteze cu atâta ură, fiind vorba de niște suflete de copii… suntem pierduți ca națiune. Când adulții votează sau gândesc cu ură să smulgă bucuria unor copii talentați, e de-a dreptul scârbos.
S-a ajuns la fundul prăpastiei.
Auzi, comentează părinții premianților… de parcă ar vorbi despre părinții criminalilor sau infractorilor, nu părinți ai unor copii educați care știu că datoria lor e să meargă la școală să învețe.
Deja cuvântul dezamăgitor e prea frumos ca să descrie ce poți simți când vezi atâta venin aruncat asupra unor suflete nevinovate.
https://www.communityschool.org/news/posts/~board/news/post/2019-all-school-awards-ceremony
Probabil oamenii de pe întreaga planetă sunt niște proști că organizează festivități de premiere în școli și le consideră necesare și importante, doar în România există genii care sunt scârbite de aprecierea celor inteligenți. La gradul nostru de inteligență sclipitoare, dovedită prin locuri fruntașe în topurile nivelului de educație mondial, e de-a dreptul hilar să încurajăm inteligența, când ea se află pe toate gardurile.
Doamna inițiatoare să arate că și crede în ceea ce susține prin puterea propriului exemplu. Toți trebuie să fie egali, că se simt umiliți cei slabi dacă sunt premiați cei silitori, dar doamna “profesor doctor” nu își umilește colegii tot în aceeași măsură? Nu e mai egoistă decât părinții care postează pe Facebook poze ale copiilor, expunându-și ostentativ titulatura de superioritate față de restul colegilor dânsei? Egalitatea se împiedică și tușește atunci când ajunge în dreptul stimatei doamne?
E doar campanie pre-electorală și ipocrizie. Dacă vrea să fie crezută, să renunțe la diploma de doctorat. Practice what you preach!
Când crezi cu adevărat în ceva, începi prin a fi tu schimbarea pe care o vrei la alții.
Încă o amețită progresistă care susține egalitarismul…sa fie egal prostul cu deșteptul, harnicul cu leneșul, hotul cu cinstitul s.a.m.d…Uniformizarea creierelor și eliminarea competiției este ideala pentru creșterea unei generații de idioți. Indiferent ce spun ideologii frustrați, oamenii nu sunt și nu vor fi egali și nici solidari cu idioții.
Prostie mai mare nu am citit pana acum. Dreptul la educație sunt de acord este al tuturor nu trebuie o competiție pentru acest lucru. Diferenta este ca sunt copii care cu adevărat isi doresc sa invete si poate fac sacrificii imense nu puteti sti fiecare situație în parte ,ce au acasa si ce nu au si mai sunt odraslele celor ce nu dau 2 lei pe școală și consideră că nu au nevoie sa invete, copii care cresc cu gândul că totul li se cuvine copii care cresc fără limite și care se supăra ca de ce colegul care a stat zile si nopti sa invete a luat premiul 1 si el care nu a deschis un caiet tot anul nu a luat. Copiii pot fi premiați cu toții fiecare are o calitate dar nu luati dreptul celui foarte bun ca poate ajunge mediocru sau mai rau….. Anuland premierea anulati si motivarea. Si poate vor crește toți fericiți fără premiere si vor ajunge la facultate unde este concurenta pentru un loc iar apoi in câmpul muncii unde poate sunt 100 sau 1000 pe un loc cum ii veti putea face fericiți atunci?
Primul profesor al tarii va multumeste pentru sacrifciiile imense facute, fara ele nu ar fi fost capabil sa-si cumpere 6 case.
Ce aberații. Trist să văd că sunt asemenea tipuri de părinți cu o așa gândire. Motivația de a învăța o primește de la părinți și nu stă într-o diplomă. De ce mereu există competiție între copii? Tocmai din acest motiv, ei nu sunt mândrii de rezultatele avute, ei cresc cu frică și de cele mai multe ori părinții le dau frica asta ca nu cumva să vina copilul acasă cu un calificativ mai mic că vai doamne, cum să faci așa ceva. Învățământul stagnează de zeci de ani cu aceleași greșeli și nu va evolua nici peste 10 ani.
Eu nu sunt de acord cu petiția doamnei. Prin premierea elevilor silitori se crește motivația celorlalți elevi. Este asemenea promovării primite la job pentru rezultatele muncii tale.
Încă un pas spre cultivarea mediocrității. De ce nu am face publice exemplele pozitive? De ce sa ascundem sub preș competiția? Ea oricum există si copiii se vor lovi de ea mai târziu.
Cu sau fara note si coronite in invatamantul preuniversitar? Poate o varianta de mijloc in care elevii unei clase sunt impartiti in 3 grupe echilibrate este o solutie buna. Notele pot fi folosite pentru aprecierea elevilor insa ele nu vor fi comunicate acestora dar media notelor va da nota grupului. Cu alte cuvinte lucrarile de verificare se vor da individual ca si pana acum insa ascultarea poate sa se faca si lasandu-i pe membrii grupului sa se consulte intre ei. In acest fel se pot impleti competitia intre grupuri cu colaborarea elevilor in cadrul grupului. Iar pe viitor cand se va invata intr-un singur schimb si “scoala dupa scoala” va fi un program generalizat, elevii vor putea conlucra mult mai usor in cadrul grupului pentru rezolvarea temelor si a proiectelor.
Ca la tv.
Gradena1, gradena2…. Spectacol…
de unde ați scos acest număr, de trei? Sau vorbiți, așa, ca sa ziceți ceva?
Apoi, ce vor simți cei care chiar muncesc, dar la sfârșit de an vor împărți laurii cu cei care au cam tras chiulul? Vor fi extrem de motivați să muncească in continuare? 🙂 E un drum direct si garantat spre mediocritate.
După ce vor termina scoala, vor intra direct in lumea concurenței. Va fi un dezastru pentru cei mângâiați pe cornițe. Și nici măcar nu vor sti de ce li se întâmplă asta
In multe din clase sunt 3 randuri de banci astfel incat elevii de pe un rand vor apartine unei grupe.
Dirigintele va formea grupele iar “schimbarile” sunt permise doar la revenirea din vacante (grupa ramane neschimbata pe parcursul unui modul de invatare). Copiii vor fi incurajati de profesori sa colaboreze la teme, la proiecte si chiar la evaluarile orale insa NU si la lucrarile scrise care se vor da individual (ca si acuma).
Notele vor fi puse doar la lucrari si vor fi comunicate in particular doar parintilor iar elevii vor afla doar nota grupului (adica media notelor elevilor din grup). Notele grupelor vor fi afisate pe un panou alaturi de “punctele avantaj” ale clasei reprezentate de media doar a notelor de peste “8” obtinute de grupe. Cu alte cuvinte va exista o intrecere intre grupele unei clase si o intrecere intre clase scolii. De ex. clasa a VII-a A are 8,34 “puncte avantaj” date de media a doua note de 8 si una de 9. La sfirsitul fiecarui modul de invatare clasele care au peste 8.49 “puncte avantaj” vor fi recompensate astfel incat aceste puncte avantaj sa reprezinte un fel de “Marble Jar Reward System” pentru elevii de gimnaziu.
Sigur ca vor fi si copii care vor “trage” grupul in jos insa colaborarea si ajutorul in cadrul grupului sunt esentiale ca si acestia sa se alature efortului colectiv. Rolul de “sef” al grupului se va schimba zilnic astfel incat toti elevi vor fi la “conducerea” grupului. Seful grupului va conduce si va raspunde de grup atat in pauze cat si in ore. Iar la evaluarile orale va fi pregatit sa-l completeze pe elevul intrebat indiferent de grupul din care acesta face parte. Cu alte cuvinte profesorul va anunta la inceputul orei ca are loc o evaluare orala si ii va adresa o intrebare unui elev (de ex “Ionel”). Moment in care copiii vor incepe sa se consulte intre ei pe grupuri deoarece profesorul poate sa-l puna pe oricare dintre sefii de grupa sa-l completeze sau sa-l corecteze pe “Ionel”. Profesorul va astepta raspunsul din partea oricarui elev din grupul lui “Ionel” doar daca sefii de grupa nu au stiut raspunsul. Profesorul va incuraja colaborarea pentru ca scopul este fixarea cunostintelor si nu prinderea in “ofsaid” al elevului. Tot seful grupei prezinta lista cu cei din grupa care NU si-ai facut temele pentru acasa si mai ales motivele pentru care nu si-au facut acele teme. In acest fel profesorii vor detecta mai usor problemele de intelegere si asimilare deoarece elevii vor fi incurajati sa colaboreze pentru realizarea temelor. Vacantele dintre modulele de invatare vor permite “reasezarea” elevilor in grupe iar “punctele avantaj” ii va tine uniti pe elevii clasei pentru a primi cat mai multe recompense.
Lăsând la o parte faptul că metoda propusă de dumneavoastră este de-a dreptul cronofagă, unde vedeți câștigul? Dacă vreți să evitați competiția între elevi, competiția între grupe sau clase nu este o soluție. La ce ar folosi să faci media pe grup/clasă? Etichetele “prost” sau “bun” vor merge în continuare, de data asta nu pe individ, ci pe grup de indivizi.
Nu mai bine le-am explica elevilor noștri ce înseamnă o notă, o medie? Că reprezintă pur și simplu punctul în care se află, pe o scară de la 1 la 10 și că trebuie să facă tot ce pot ei ca să ajungă cât mai sus?
Fără competiție nu există progres. Copil sau adult, dacă observi că altul e mai bun decât tine, încerci să te ridici și tu. Evident, cu toate străduințele, nu vom fi egali niciodată, dar va fi, fiecare dintre noi, mai bun.
Pe alocuri, metoda dumneavoastră e absurdă. Treaba cu șeful care să raporteze cine și-a făcut tema și cine nu și de ce nu, șef care să răspundă de grup în ore și pauze…vorbiți serios? Ceva psihologie cunoașteți?
Corect…Mai sunt și pedagogi frustrați care vor să iasă în evidență cu o propunere tâmpită .
Adica elevii de gimnaziu si de liceu care doi bani nu dau pe invatatura, nu se vor mai simti… marginalizati de colegii lor care vin la scoala ca sa invete carte.
Nu va folosiți de copiii mici, de curs primar, ca sa dati in cap elevilor care chiar invata sa isi faca un drum in viata fara pile si fara dosare, ci prin examene si concursuri pentru un loc la favultate si /sau pentru un post
O adevarata sustinatoare a parintilor tampiti, care refuza sa inteleaga ca odraslele lor sunt deseori obraznice sau neinteresate. Sa pui la egalitate pe cei care isi dau silinta cu cei care ignora, e daca nu idiot, de-a dreptul scandalos. Orice cadru didactic cunoaste situatia din scoli, unde majoritatea parintilor au incetat sa mai controileze cunostintele copilului acasa, considerand ca scoala va face totul, uitand care este datoria lor. Cum sa nu fi bosumflat, cand te consideri o reusita in viata, iar plodul nu ia calificativ, fiind “umilit” de unul al unor “saraci”. Nu semnati asemenea ineptie de petitie, omenirea a evoluat datorita competitiei.
Nimeni nu mai face in zilele noastre festivități de premiere in curtea scolii.
Fiecare clasa de elevi face separat premierea in sala de clasa.
Ori vreți ca elevii dde gimnaziu si de liceu care chiar invata (si nu stau in timpul orelor de curs cu telefonul pe sub banca, pe jocuri si pe retele de socializare) sa fie premiați pe la colturi sau prin telefon?
Si olimpicii sa fie trecuti sub tacere?
Si asta numai ca sa nu ii deranjeze pe unii elevi si pe parintii lor?
Credeti ca elevii nu vad care colegi învață, sunt atenti la orele de curs, participa la fixarea noilor cunoștințe, ies mereu la tabla(si de la care încearcă sa copieze la teste)?
Oare elevilor care vin la scoala doar ca sa socializeze sau ca ii trimit parintii, nu le este jena atunci cand sunt intrebati la lectie si nici macar nu stiu care este întrebarea? Sau cand sunt scosi la tabla si habar nu au? Si le e jena abia la premierea in sala de clasa, la sfarsit de an?
Ca nu spun acasa cum stau lucrurile, asta e alta treaba. Ca părintii lor închid ochii la lipsa de preocupare pentru invatatura a propriilor copii, este alta treaba.
Cu ce sunt vinovati elevii care invata, sa fie premiati prin scrisori?
Si mai este ceva.
Este cunoscut printre profesori ca aceia din ei care au copii mediocri ca elevi, nu mai pot de dragul elevilor mediocri si submediocri.
In sfarsit, ar fi bine ca doamna învățătoare sa nu se avante cu opiniile dumneaei dde uniformizare dincolo de ciclul primar, unde se dau doar calificative.
Si asa acesti elevi vor fi derutati in clasa a cincea, cand afla ca notele sunt mai exacte decat calificativele.Toti pornesc in clasa a cincea cu gândul ca vor lua numai note de 10.Daca iau 9,sunt descumpaniti. Si chiar se trezesc la realitate si se apuca sa invete atunci cand in loc de “bine” iau o nota de 7.
Comunism este ce propuneți dvs, doamna învățătoare.
Epocii comuniste din Romania, i-a scapat din greseala si cate ceva bun in privinta invatamantului. Si la sfarsit de liceu, era concurenta reala la facultăți, nu se intra pe dosare, ci prin examene serioase de admitere.
Ei, nu! Veniti la Ploiești! Am stat 2 ore in picioare, in careu, pana cand ultima clasa a fost premiata!
Foarte frumos ca mai exista școli unde se mai fac serbări cu premiere la vedere, nu ascunși prin clase!
Macar doua ore merita cei care au învățat un întreg an școlar!
La noi la școală se mai face premierea in curtea scolii,iar primăria oferă premii substanțiale elevilor .
NEFELICITARI pentru inițiativă, doamna!
Dacă nu știați, nu toți suntem egali, nu toti elevii sunt egali, n-aveți același salariu ca doamna de face curat prin toaletele scolii și n-aveți același salariu ca directoarea.
Ori doriți reintoarecerea la egalitarism?
Dacă da, cereți viză pentru Koreeea de Nord
Sunteți prea acida pt un profesor!
Corect …
În primul rând ,nu vor mai promova acea discriminare ,elevii. Atitudine de superioritate, față de colegii lor. De aici pleacă propaganda discriminării și xenofobiei.
Adica elevii de gimnaziu si de liceu care doi bani nu dau pe invatatura, nu se vor mai simti… marginalizati de colegii lor care vin la scoala ca sa invete carte.
Nu va folosiți de copiii mici, de curs primar, ca sa dati in cap elevilor care chiar invata sa isi faca un drum in viata fara pile si fara dosare, ci prin examene si concursuri pentru un loc la favultate si /sau pentru un post
Bati câmpii…Da, copilul meu va fi educat în spiritul superiorității fata de cei slabi și prosti. Trebuie sa fim egali și solidari cu idioții, puturoșii și alte categorii de tâmpiți că sa nu promovam discriminarea ? Oamenii nu sunt egali și nici înfrățiți cu tembelii, hoții, drogații și anxioșii promovați de corectitudinea politică…
Este adevărat că toți îsi vor găsi un loc sub soare din perspectiva calităților lor si a modului cum le dezvoltă. Articolul pledează pentru uniformizare în virtutea unei empatii greșit orientate. Copiii care muncesc mai mult în timpul anului, care sunt mai disciplinați, care iși sacrifică timpul liber, uneori, pentru a recupera o întârziere școlară devin problematici pentru că-i pun pe ceilalți într-o lumină proastă. Serios??? Când si cum a devenit o problemă să fii mai bun? Cum creezi premisele creșterii/autodezvoltării dacă susții că e bine așa cum e??? Vai de noi…
Vorbim despre egalitatea de rezultate sau despre egalitatea de șanse? La urma urmei toată viața este o competiție, o vânătoare, o selecție (mai mult sau mai puțin) naturală.
Doamna învățătoare nu pare să știe că există elevi premiați care suferă. Suferă din cauza bullyingului, căruia de multe ori îi cad victimă. Iar acei autorii acelui bullying sunt tocmai copiii mediocri sau slabi la învățătură (pe care pare să îi apere cu îndârjire) care cel mai probabil așa au fost învățați de acasă: că în viață contează să fii șmecher, mai ales că fraierii ăia care învață (căci așa sunt ei priviți) vor fi la un moment dat angajații tăi. Este și experiența prin care eu am trecut. De la „tocilară“ la „satanistă“ (aveam tupeul să ascult rock într-o școală în care manelele erau la modă), de la a mi se arunca lucruri prin clasă până la a mi se rupe căștile, am trecut prin tot felul de lucruri. Șmecherii nu au pățit niciodată nimic din cauza asta. Profesorii se făceau că nu văd și nu aud, chiar dacă lucrurile respective se petreceau în fața lor. Acel premiu I era singura consolare și confirmare a faptului că fac bine ce fac. În clasă oricum tăceam și răspundeam numai dacă nu zicea nimeni altcineva nimic, pentru că mi-am dar seama foarte repede că trebuie lăsați și ceilalți să răspundă și să arate că știu, chiar dacă poate eu îmi dădeam seama mai repede de răspunsul corect. Între timp am ajuns cadru didactic într-o universitate. Poate a meritat să îndur acele batjocuri, care au durat ani întregi. Dar această doamnă nu mă poate convinge că colegii mei sufereau pentru că nu primeau premiu. Mai degrabă priveau cu un dispreț suveran la premianți, acei fraieri care n-au altceva mai bun de făcut decât să-și facă temele și – oroare! – să citească. Dacă cineva suferă, probabil sunt părinții care nu-și văd odraslele (prost crescute tot de ei) premiate, apoi le bagă în cap că oricum ei sunt mai buni decât fraierii cu premiu, care nu-s așa speciali ca ei. Și da, toți copiii ar trebui să fie prezenți. În sport nu se fac premieri pe ascuns. Cel mai bun câștigă. Se numește fair-play. Este ceva ce ar fi bine să cultivăm în copii: capacitatea de a recunoaște că altcineva a fost mai bun atunci, de a-i recunoaște aceluia meritele și de a-l aplauda și a-l felicita pentru asta. Altfel cum poate omul învăța modestia și cum poate învăța să își controleze orgoliul? Școala nu transmite doar noțiuni de la diverse materii, ci și – și aș spune mai ales – valori.
Mi-e teamă că prin astfel de idei ajungem să descurajăm toți copiii dornici de învățătură să învețe. Măcar atâta bucurie să le lăsăm: să le recunoaștem meritele. Oricum mai târziu în viață se vor lovi de ierarhii. Șocul va fi mult mai mare dacă prima ierarhie cu care se vor confrunta va fi cea de la admiterea la facultate, locuri cu taxă, buget, bursă de studiu și bursă de merit. E destul de greu să înțelegi abia la 19 ani că nu ți se cuvine totul. Așa cum va fi mult mai greu și mai târziu, la interviurile pentru locurile de muncă și la competiția pentru a obține o mărire de salariu.
Superb si adevarat comentariu, Ramona!
Orice om cinstit si orice copil format corect de catre parinti,gândește astfel!
Complet de acord!
“Mi-e teamă că prin astfel de idei ajungem să descurajăm toți copiii dornici de învățătură să învețe.” – este este si ideea. Ceea ce se intampla este programat cu grija iar nu efectul unor initiative “spontane”.
Bravo doamna !
Felicitări doamnei pentru constatare și propunere.
Da are dreptate, astfel copiii, elevii ar fi mult mai eficienți în activitatea școlară pentru formare de competențe.