Diferențele între sexe nu există, în inteligență, spune Andrei Miu, profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la Universitatea Babeș-Bolyai. Acesta spune că ipoteza dominantă astăzi este cea a „similarității între genuri, între sexe, la nivel cognitiv și asta se bazează pe un lucru fundamental: studiile din ultimele decenii arată că în majoritatea covârșitoare a domeniilor cognitive, fie nu există diferențe între genuri, fie acolo unde sunt unele diferențe sunt mici”. Andrei Miu a participat la conferința online “Egalitatea de șanse în IT“. Alegerea carierei, dincolo de mituri și prejudecăți”, organizată de Salvați Copiii în cadrul programului Ora de Net.
Profesorul universitar a explicat faptul că studiile făcute folosind date cantitative din evaluările naționale din Statele Unite, unde sunt rezultatele tuturor elevilor, au tras concluzia că nu există diferențe între băieți și fete în privința unor domenii cognitive sau în privința sarcinilor de citire/scriere sau algebră/geometrie.
Moderator: Sunt diferențe de gen în performanța cognitivă în cariere care vizează domeniul IT?
Andrei Miu: „O să încerc să vă răspund cât de direct se poate: nu! Cercetările de psihologie din ultimele decenii nu susțin câtuși de puțin existența unor diferențe de gen în inteligență, în general. Și, de asemenea, nu există diferențe notabile nici în domeniile cognitive specifice, care ar fi relevante pentru o carieră în IT. Deci din start vreau să spun că sunt studii uriașe, la ora actuală, de exemplu sunt câteva studii care se bazează pe date culese în Statele Unite, unde se fac evaluări naționale în clasa a IV-a, a VIII-a și a XII-a, aceste date provin de la toți elevii din Statele Unite. Studiile pe care le-am citit sunt pe eșantioane uriașe, de milioane de copii. Concluziile acestor studii – care compară performanța la matematică, performanța la citit, înțelegerea textelor, dacă vreți, sau la sarcinile de scris, între genuri, între sexe – concluziile arată clar că nu există niciun temei pentru a crede că femeile ar fi mai puțin potrivite pentru o carieră în domeniile științifice și tehnice.
Aș sintetiza un pic perspectiva generală asupra diferențelor de gen, când vine vorba de inteligență sau de performanță cognitivă. La ora actuală, contextul este dat de ceva ce și-a păstrat numele de ipoteză, dar la care la ora actuală e foarte puțin susținută. Se vorbește în continuare despre diferența de sex, dar răspunsul la acest subiect este că ipoteza dominantă este a similarității între sexe. Se vorbește despre o ipoteză a similarității între genuri, între sexe, la nivel cognitiv și asta se bazează pe un lucru fundamental: studiile din ultimele decenii arată că în majoritatea covârșitoare a domeniilor cognitive fie nu există diferențe între genuri, fie acolo unde sunt unele diferențe sunt mici.
Ce înseamnă diferențe mici? Înseamnă că 75% sau mai mult din scorurile din grupurile de femei și bărbați care sunt comparate se suprapun. Dacă vreți, diferențele acestea mici nu ne-ar informa în niciun fel într-o situație în care am lua doi indivizi aleatoriu, din populație, și am vrea să prezicem performanța cognitivă a fiecăruia, să știm care se va descurca mai bine într-o sarcină, dacă știm sexul acestor doi indivizi – că sunt doi bărbați sau două femei sau un bărbat și o femeie – asta nu ne ajută câtuși de puțin. Deci se susține această ipoteză al similarității sexelor.
Dacă cineva e cârcotaș și se gândește „oare la ce domenii se referă cercetătorii, poate nu s-au uitat la ce trebuie?”, am menționat mai devreme – sunt foarte multe studiile care s-a uitat la performanța la matematică în sarcini de algebră, sarcini de geometrie, sunt foarte multe studii care s-a uitat la diferite aspecte ale abilităților verbale, ale raționamentului de diferite feluri și când vine vorba de toate aceste domenii și altele pe lângă ele, concluzia, ipoteza similarității sexelor se susține fără niciun dubiu.
Acolo unde sunt diferențe, spunem că ele sunt mici, și aș mai adăuga ceva, diferențele nu-i favorizează pe bărbați, cum cineva ar putea să creadă, în aceste situații. Sunt cazuri în care performanța bărbaților este semnificativ mai bună, de exemplu în sarcini de rotație mintală a unor obiecte tridimensionale. Aici e recunoscut faptul că bărbații au performanțe mai bune decât femeile, dar aceasta este o sarcină foarte, foarte specifică, care nu se știe ce relevanță are pentru sarcinile cognitive cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi. Gândiți-vă că pe de altă parte avem studii care au comparat performanța la geometrie între bărbați și femei și nu au găsit diferențe. Femeile au performanță mai bună atunci când vine vorba de abilități verbale, care sunt foarte relevante pentru sarcinile de citit și de scris, și când zic citit mă refer în primul rând la înțelegerea unor texte, iar când zic scris mă refer la producerea unor texte despre un anumit subiect.
Ne luptăm, din păcate, în continuare, cu stereotipuri, cel puțin în populația generală. Aceste stereotipuri nu sunt câtuși de puțin susținute de dovezile științifice, care sunt cât se poate de calitative: studii foarte mare, meta-analize făcute pe sute de studii anterioare de grupuri independente. Concluzia este clară”.
Profesorul Miu a mai spus că factorii care influențează diferențele dintre sexe sunt:
- “Factori biologici (luând în calcul faptul că studiile de neuroștiințe cognitive care au analizat creierul bărbaților și al femeilor nu au controlat influența hormonilor sexuali). Un studiu s-a uitat la performanța în 3 sarcini: motorie, verbală și spațială. Femeile au fost testate în diferite faze ale ciclului menstrual. Când nivelul de estrogen e mai scăzut la femei în sarcinile foarte diverse femeile nu diferă de bărbați, dar în faza ciclului menstrual nivelul de performanță e ușor mai scăzut (dar e vorba de două studii restrânse, criticate pentru eșantionul mic și lipsa de reprezentativitate)”
- “Factori culturali. Amenințarea stereotipului – Există un studiu care a comparat performanța în sarcini de matematică între femei și bărbați – câte un subgrup a primit instrucțiuni neutre, iar celuilalt i s-a spus că urmează să facă o sarcină la care de obicei femeile au performanță mai scăzută la nivel de grup. În condiția neutră nu s-au observat diferențe, dar în condiția în care s-a activat acest stereotip performanța femeilor a fost mai redusă”.
Andrei C. Miu este profesor de neuroștiințe cognitive și genetică comportamentală la
Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai. A înființat și conduce Laboratorul de Neuroștiințe Cognitive, unul din cele mai active grupuri de cercetare din acest domeniu. Cercetările sale despre emoții au fost publicate în numeroase reviste de specialitate internaționale, profesorul Miu fiind, conform evaluărilor scientometrice, unul din psihologii români cu mare vizibilitate internațională.
Unul din proiectele sale este Registrul Gemenilor Români, prin care încearcă să încurajeze cercetările de genetică comportamentală din țara noastră. Cea mai recentă carte a sa este „Genes, Brain and Emotions. Interdisciplinary and Translational Perspectives”, publicată la Oxford University Press din SUA. A fost Fulbright Visiting Researcher la Stanford Psychophysiology Laboratory din cadrul Stanford University, SUA, în 2009.
Este doctor în psihologie, titlu obținut cu Summa cum Laude în 2007 la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Descarcă de aici CV-ul lui Andrei Miu.