În forma adoptată de Senat, proiectul spune limpede că elevul trebuie să vină la școală în uniformă. Când se ajunge însă la plata ei, aceeași fermitate dispare: cheltuielile pot fi finanțate din bugetele autorităților locale și din fonduri externe. Obligația este sigură. Sursa banilor, nu. Clar, nu.
Mai mult, proiectul nu prevede uniforma gratuit pentru toți copiii. Împarte familiile în trei categorii: unele primesc bani pentru tot, altele o subvenție de 50%, iar restul plătesc integral. Pentru o familie cu doi copii, gratuitatea se oprește peste un venit brut impozabil de aproximativ 1.505 lei pe membru. Peste aproximativ 2.541 lei pe membru, părinții suportă tot costul. Vorbim despre venit brut, nu despre banii care rămân efectiv în casă după taxe, facturi, chirie și celelalte cheltuieli.
Pragurile ridică și o întrebare de bun-simț, cel puțin pentru mine: cum au fost stabilite? Cum s-a decis că un venit de 1505 de lei e suficient de mic pentru a beneficia de ajutor integral, dar 1506 lei, nu?
Proiectul nu spune nici cât costă uniforma pe care o poate stabili școala, câte rânduri sunt necesare, când se înlocuiesc hainele deteriorate ori cele rămase mici. Nu menționează clar ce se întâmplă când un copil se mută la altă școală și are nevoie de alt model. Acestea sunt situații reale, pe care o lege nu le poate face să dispară printr-un tabel.
Iar în clasă, cine va gestiona lipsa uniformei? Profesorul trebuie să afle de ce un elev nu o poartă, să verifice veniturile familiei sau să transforme începutul orei într-un control vestimentar? Niciun copil nu ar trebui umilit pentru o cheltuială pe care adulții nu au reușit să o acopere.
Susțin ideea unei uniforme școlare accesibile și practice. Dar, dacă statul o face obligatorie, trebuie să garanteze și finanțarea ei: bani alocați clar, un cost rezonabil, sprijin acordat înainte ca familia să fie nevoită să o achiziționeze și reguli explicite care protejează accesul copilului la ore.
Altfel, nu vorbim despre egalitate între elevi. Vorbim despre încă o obligație decisă de stat și plătită de părinți.
____________
Despre autor: Profesorul pentru învățământ primar Petruț Rizea cunoscut în spațiul public pentru intervențiile sale pe teme de educație și sănătate mintală este profesor la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” și absolvent al Facultății de Psihologie din cadrul Universității din București.
Nota redacției: Opinia profesorului este esențială pentru școala din România, pentru viitorul ei și al copiilor. Încurajăm și susținem cadrele didactice să-și exprime părerea, să analizeze sistemul actual, să propună soluții la problemele pe care le întâmpină și să popularizeze exemplele de bună-practică. Publicarea opiniilor cadrelor didactice pe Edupedu.ro nu înseamnă automat că publicația susține aceste idei sau propuneri. Trimiteți opiniile pe redactie@edupedu.ro.