Pictorul spaniol Pablo Picasso, fondatorul cubismului, s-a născut la 25 octombrie 1881, la Malaga, Spania. Pictorul a murit la 8 aprilie 1973, în urma unei embolii pulmonare. La moarte, pictorul era deja unul dintre cei mai celebri şi de succes artişti din istorie, dar şi cel mai prolific artist din istoria artei. A creat, de-a lungul unei cariere de peste 78 de ani, 13.500 de picturi, 100.000 de tipărituri şi gravuri şi 34.000 de ilustraţii, după cum notează, într-un documentar, agenția națională de presă Agerpres.
Picasso a început să picteze de la o vârstă fragedă, realizând primele sale tablouri încă de la vârsta de 8 ani. În 1895 şi-a început studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Barcelona, urmând apoi Academia de Artă Regală San Fernando din Madrid (1897-1898). Şi-a expus pentru prima dată lucrările, în anul 1900, în localul „La patru pisici” din Barcelona: „Ultimele momente”, „Portretul lui Carles Casagemas”. În următorii ani călătoreşte în Franţa şi Spania, fiind influenţat de Auguste Renoir şi Claude Monet.
Denumirea de „perioadă albastră” din opera sa (1901-1904) îşi are originile în tonurile reci, predominant albastre care i-au dominat picturile din această perioadă şi care a fost marcată de sinuciderea prietenului său, Carlos Casagemas: „Îndoliaţii” (1901), „Evocare” (1901), „Viaţa” (1903). Perioada a fost dominată de teme precum moartea, bătrâneţea şi sărăcia, iar personajele prezentate ca fiind suferinde, ca urmare a durităţii vieţii: „Supa” (1902), „Femeia ghemuită” (1902), „Masa unui orb” (1903) etc., aminteşte sursa citată.