Profesoara de limba și literatura română Adriana Bozdoro, de la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, scrie în cel mai recent număr al Revistei Scriptor că, la liceu, profesorii se confruntă tot mai des cu „reticența adolescenților în fața autorilor canonici” și cu respingerea textelor care nu mai au legătură cu experiența de viață a elevilor. În eseul „Mărturisiri din spatele catedrei”, publicat în ediția mai-iunie 2026 a revistei editate de Junimea, profesoara explică strategiile prin care încearcă să-i apropie pe adolescenți de lectură și de literatura clasică.
„La liceu, te întâlnești ca profesor de literatură cu reticența adolescenților în fața autorilor canonici, respingerea automată a textelor care nu au legătură cu experiența lor de viață sau care li se par depășite și lipsite de farmec”, notează Adriana Bozdoro în textul publicat de Revista Scriptor.
Profesoara spune că a încercat să reducă această distanță dintre elevi și literatura obligatorie prin dezbateri, comparații cu situații actuale și trimiteri la literatura contemporană.
„Strategia la care am apelat pentru a-i atrage în actul lecturii a implicat dezbaterea unor aspecte din lecturile obligatorii, realizarea unor paralele cu situații actuale, trimiteri și la opere din literatura contemporană română, dar și universală sau propunerea unor proiecte”, explică aceasta.
Una dintre metodele folosite la clasă este organizarea unor proiecte de lectură în echipă. În prima parte a anului școlar, profesoara propune o listă de cărți, iar ulterior elevii aleg singuri volumele pe care vor să le prezinte colegilor.
Potrivit Adrianei Bozdoro, prezentările trebuie realizate „într-o manieră cât mai originală”, astfel încât să fie interactive și să-i convingă pe ceilalți elevi să citească respectivele cărți. Ea spune că, de multe ori, aceste activități se transformă într-o competiție a creativității între grupe, iar orele dedicate prezentărilor devin printre cele mai așteptate de elevi.
În același text, profesoara de la Colegiul Național „Costache Negruzzi” descrie și presiunea resimțită de cadrele didactice: pregătirea lecțiilor, simulările, activitățile extrașcolare și incertitudinile din sistemul de educație. „Agitație, stres, multe ore”, rezumă aceasta experiența de zi cu zi a profesorilor.
Eseul Adrianei Bozdoro face parte din dosarul tematic „Profesorul meu” al Revistei Scriptor, ediția mai-iunie 2026, dedicată rolului profesorilor, motivației și provocărilor din educație.
Redăm fragmentul în care profesoara descrie strategiile prin care îi apropie pe elevi de literatură:
„Îmi place ceea ce fac, îmi sunt dragi copiii și cred că fac tot ce pot să îi apropii de literatură. Nu e ușor. Trăim într‑o lume în care poți afla orice informație, în câteva secunde, la un clic distanță, o lume în care oricine (mai ales un tânăr) poate fi tentat să caute scurtături. Invitația la lectură adresată adolescenților din ziua de azi devine o provocare. Și profesorul de română nu poate renunța. Trebuie să lupte cu inerția, cu revolta că poate lumea prezentată în romanul dat spre lectură nu are (cred ei) legătură cu lumea lor. E o provocare și, recunosc, nu e ușor să îi convingi că e foarte important să citească. Apelând la exemple personale de bună practică, pot spune că la clasele de gimnaziu, orele destinate lecturii și discutării operelor citite se bucură, cred, de un real succes.
E drept că la început a fost dificil ca unii copii care nu citeau în mod frecvent să renunțe la activitățile cu care își petreceau timpul liber sau să poată termina în timp util cartea recomandată. Ulterior însă, aceste ore au devenit foarte antrenante și plăcute de toți elevii, operele alese fiind atât din literatura română, cât și din cea universală, atât opere clasice, cât și apariții recente.
Este important de precizat că și eu trebuie să am proaspătă lectura cărții respective la momentul discutării ei la clasă și, de aceea, poate fi o activitate care cere efort și timp de pregătire pentru toți cei implicați, inclusiv pentru profesor. Aceste ore presupun o pregătire suplimentară, care poate părea cronofagă, căutarea și alegerea celor mai bune metode și strategii necesită oarecare efort, dar am ajuns la concluzia că, datorită acestor ore, elevii nu mai reprezintă un element de referință pasiv, un simplu beneficiar al ofertei de informație estetică, ci devin adevărați parteneri de dialog, în discutarea și interpretarea textelor propuse și atunci orice efort merită, iar satisfacția devine cu atât mai mare atunci când observ că elevii mei își doresc și cer mai multe ore de lectură în program.
La liceu, te întâlnești ca profesor de literatură cu reticența adolescenților în fața autorilor canonici, respingerea automată a textelor care nu au legătură cu experiența lor de viață sau care li se par depășite și lipsite de farmec. Strategia la care am apelat pentru a‑i atrage în actul lecturii a implicat dezbaterea unor aspecte din lecturile obligatorii, realizarea unor paralele cu situații actuale, trimiteri și la opere din literatura contemporană română, dar și universală sau propunerea unor proiecte.
De pildă, în prima parte a anului școlar, propun eu o listă cu lecturi pentru proiectele ce vor fi realizate în grupe, iar în partea a doua a anului, fiecare grupă propune o carte preferată/ aleasă de ei. Ce este foarte important la aceste proiecte este faptul că, așa cum le precizez de la început, el trebuie să fie prezentat într‑o manieră cât mai originală, astfel încât să capteze atenția colegilor, să fie interactiv și să‑i convingă să citească respectiva carte. De multe ori, prezentările devin și o oarecare formă de competiție, pentru că fiecare grupă vrea să iasă în evidență prin originalitate, creativitate, iar orele destinate prezentărilor de carte sunt foarte așteptate și apreciate. Trebuie să recunosc că aceste proiecte au devenit o sursă de inspirație și pentru mine, unele grupe folosind într‑un mod creativ resurse tehnice și virtuale, care implică metode interesante și interactive, jocuri, concursuri la care poate nu m‑aș fi gândit și pe care îmi propun să le folosesc în viitor. Dacă partea frumoasă, strălucitoare, este în timpul prezentării, partea serioasă și puțin chinuitoare pentru (unii) elevi rămâne redactarea unei recenzii pe care trebuie să o predea la sfârșitul activității.”