Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) este un organism consultativ la nivel național, iar una dintre atribuțiile acestuia reprezintă chiar validarea propunerii de acordare a titlurilor de doctor și acordarea atestatelor de abilitare. Nu de puține ori, activitatea CNATDCU a fost adusă în atenția societății din cauza tezelor de doctorat ale unor persoane din mediul politic și nu numai, dovedite a fi plagiate. Repercusiunile acordării titlului de doctor se răsfrâng în întreaga societate, așadar considerăm că atenția acordată acestui subiect ar fi trebuit să câștige întâietate în prioritățile decidenților. De asemenea, întâlnim regulat universități și cazuri de plagiat în formă continuată, unde, în mod paradoxal, nu numai că măsurile luate nu se dovedesc a fi mai drastice, ci, de cele mai multe ori, nu se pedepsește sub nicio formă conduita necinstită a celui în cauză. Există un interes public legitim ca, în următoarea perioadă, să se întreprindă acțiuni pentru a crea, în adevăratul sens al cuvântului, o cultură a integrității academice în instituțiile de învățământ superior din România, în care să fie respectată autonomia universitară, dar care să contrabalanseze în permanență responsabilitatea publică.

Un alt aspect omis în polemica publică îl reprezintă acreditarea pur formală a școlilor doctorale din universitățile românești. Structuri absolut fundamentale pentru al treilea ciclu de studii, școlile doctorale au fost acreditate prin intermediul OUG nr. 96/2016 și OUG nr.79/2019, fără a beneficia până în prezent de un filtru calitativ al unei evaluări externe concrete. Așadar, valențele propunerilor ar trebui sincronizate cu așteptările scontate de către actorii interesați doar după o evaluare pertinentă a școlilor doctorale existente la momentul actual.

Mai mult decât atât, nici măcar în prezent, sistemul de învățământ superior din România nu funcționează în baza unor principii punitive clare pentru cei care încalcă cu rea-credință integritatea academică. Chiar dacă ANOSR a solicitat în nenumărate rânduri introducerea unui sistem de sancțiuni clar și ușor de aplicat, sancțiunile sunt fie blânde, fie inexistente. Încă din analiza realizată în 2016, „Universitățile „copy-paste”: fenomenul plagiatului și impostura academică în învățământul superior românesc – perspectiva studenților”, ANOSR a enunțat necesitatea introducerii cu celeritate a unor sancțiuni aspre pentru astfel de abateri. 4 ani mai târziu, remarcăm faptul că aceste solicitări au rămas încă la stadiul  de deziderat. Și de această dată facem  apel la introducerea acestora, de urgență și în mod transparent, în toate universitățile românești:

  1. Pentru școlile doctorale, printre propunerile noastre se regăsesc: suspendarea dreptului de a înmatricula noi studenți doctoranzi pentru orice școală doctorală în care a fost depistat un caz de plagiat, până la clarificarea situației, desființarea școlilor doctorale în care au fost înregistrate cel puțin trei cazuri de plagiat dovedite sau excluderea definitivă din comunitatea academică a celor care au fost găsiți vinovați că au plagiat, precum și a coordonatorilor care au supervizat și girat redactarea lucrărilor.
  2. Pentru persoanele în privința cărora se dovedește că au plagiat în redactarea unor lucrări științifice, solicităm: retragerea titlului academic obținut prin fraudă, restituirea tuturor sumelor bănești obținute din sporuri sau promovare profesională datorată unei lucrări academice plagiate și eliminarea posibilității de a renunța din proprie inițiativă la un titlu academic obținut.
  3. Pentru cadrele didactice care coordonează lucrări plagiate, este obligatorie armonizarea legislației în vigoare și excluderea definitivă din comunitatea academică a coordonatorilor care au supervizat și girat cu bună știință redactarea unor lucrări plagiate.

Constatăm că întregul proces de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare necesită multe amendări prealabile și putem dezvolta, în timp, mecanisme și instrumente clare, apte să contureze o vocație de internalizare a rolului în universități, însă menționăm că o dizolvare completă a acestei structuri nu își regăsește raționamentul în sistemul educațional românesc. Mai exact sub rezerva unui demers coerent, se pot da mai multe atribuții universităților în acordarea titlului de doctor, iar rolul CNATDCU poate crește exponențial spre orientarea universităților și monitorizarea procesului de acordare a titlului de doctor. Nu în ultimul rând, dorim să subliniem faptul că anul 2020 reprezintă un veritabil an electoral. Suntem conștienți de miza existentă și de uzualele atitudini care servesc interesului public, însă atragem atenția asupra  faptul că nu ar trebui să fie permise modificări fundamentale ale sistemului educațional, în contextul unui mediu politic fluctuant, care determină, în general, serioase incoerențe legislative și decizionale. Astfel de decizii pot fi luate doar în urma unor dezbateri publice consistente, cu implicarea tuturor actorilor interesați și a beneficiarilor direcți.

Integritatea academică universitară din România a fost constant zguduită în ultimii ani, iar astfel de modificări spontane erodează mai mult imaginea sistemului educațional; solicităm prioritizarea, în ceea ce privește acest subiect, a modificărilor ce solicită celeritate, pentru conturarea unui proces de acordare a titlului de doctor și a atestatului de abilitare transparent, echitabil și obiectiv.”