Bogdan Cristescu, șef al Direcției de Curriculum, Examene și Evaluări Naționale, spune că în ultimii 15 ani, în fiecare an, 30% dintre elevii de clasa a VIII-a nu iau nota 5 la matematică la Evaluarea Națională. Mai mult, „10%, adică 10.000 de elevi iau sub nota 2 și nu știu ce rest le-ar rămâne dacă cumpără două pâini cu o bancnotă de 50 lei, după 9 ani de școală”, a mai explicat Cristescu în conferința organizată marți, de Curs de Guvernare.
- De remarcat, Bogdan Cristescu, profesor de matematică, face referire la o generație de 150.000 de elevi, iar 10% din 150.000 înseamnă de fapt 15 mii de elevi, nu 10 mii de elevi, cât a calculat Cristescu
Bogdan Cristescu, șef al Direcției de Curriculum, Examene și Evaluări Naționale a spus că în fiecare an 30% dintre elevii unei generații de 150.000 de elevi, la finalul clasei la VIII-a, la Evaluarea Națională, nu iau nota 5.
El a vorbit în contextul în care este necesar ca subiectele să fie adaptate la viața reală.
„De 15 ani încoace, nu a fost an în care procentul celor care nu au luat nota 5 este de 30%, și revin, nu au luat nota 5 pe niște subiecte unde calculul nici măcar nu este cu virgulă. Deci testările naționale n-au mințit niciodată. Nota 5, pe itemi grilă uneori de recunoaștere, de figură și de calcul 2+2:2, nota 5 nu iau 30% dintre copiii români, când spunem 30% dintre copiii români, vorbim de o generație 150.000 de elevi.
30% înseamnă 45.000 de copii, anual. Mai mult, dacă ne uităm cei care iau sub nota 2, deci nu fac un calcul simplu, nu ar putea vedea ce rest le-ar rămâne dacă cumpără două pâini cu o bancnotă de 50 lei, sunt cam 10%.
10% înseamnă 10.000 de copii care au trecut prin 9 ani de școală”, explică Bogdan Cristescu.
Redăm fragmentul discursului
Bogdan Cristescu, șef al Direcției Curriculum, Examene și Evaluare Națională: Problema noastră este dacă stăm și analizăm și ne uităm la cei sub nivelul 1 la PISA, noi avem o sumedenie de copii pe care ei (n. red PISA), nici măcar nu-i pot categorisi pentru că sunt sub ultimul nivel testat, lucru care nu este de mirare. Din nou, poate pledez pro domo.
Dar noi avem evaluarea noastră de clasa a VIII-a de care mă ocup de vreo 15 ani. De 15 ani încoace, nu a fost an în care procentul este de 30% al celor care nu au luat nota 5 pe niște subiecte, unde calculul nici măcar nu este cu virgulă. Deci testările naționale n-au mințit niciodată. Nota 5, pe itemi grilă, uneori de recunoaștere, de figură și de calcul 2+2:2, nota cinci nu iau 30% dintre copiii români, când spunem 30% dintre copiii români, vorbim de o generație care dă evaluarea națională de 150.000 de elevi.
30% înseamnă 45.000 de copii, anual. Mai mult, dacă ne uităm cei care iau sub nota 2, deci nu fac un calcul simplu, nu ar putea vedea ce rest le-ar rămâne dacă cumpără două pâini cu o bancnotă de 50 lei, sunt cam 10%.
10% înseamnă 10.000 de copii care au trecut prin 9 ani de școală. Și atunci devine provocarea majoră: să nu fii nevoit să alegi între unii sau alții, pentru că fiecare aduce plus valoarea lui. Pe de altă parte, să targetezi și acolo unde poți obține cel mai mult money return, pentru că și despre asta este vorba: Investești în educație, dar totuși trebuie să obții și ceva înapoi. Și atunci, din punctul meu de vedere abordarea este multiplă: tratarea pe un culoar total separat a zonei de excelență care are nevoie de susținere, dar care nu este reprezentativă pentru sistem. Iertați-mă, poate vrem să ne mințim. Și o spun în calitate de fost olimpic național la matematică. (…)
Pe de altă parte, să ne direcționăm clar competențele și ceea ce facem la un nivel de bază pentru ceea ce merge mai departe. Pentru că în secunda în care tu ai un elev român, și profesor adeseori, care întrebat: «ce preferi: să iei al doilea produs cu reducere de 50% sau să iei setul de două produse redus cu 33%?», se gândește foarte mult înainte să-și dea seama că e același lucru. Sau are nevoie să numere și de calcule și scoate o foaie de hârtie. Sau să vezi un copil care tocmai a dat bacalaureatul pe care dacă-l întrebi cât fac 17 plus 25, îți face așa, pentru că el nu le poate vedea decât în contextul acela.
Eu cred că, cu asta trebuie să ne luptăm, trebuie să ne ducem spre probleme inspirate din viața reală și revin când spun inspirate în viața reală nu înseamnă să vedem câți litri de vopsea îmi trebuie ca să vopsesc gardul. Nu despre asta este vorba. Este vorba despre transfer. Și o să vă mai dau un exemplu pe care eu îl dau des, apropo de matematic, mental, pentru mulți dintre noi același lucru, dar prin punerea întrebării la aceiași copii, deci pe aceeași cohortă, cu rezultate extrem de diferite.
Problema arată cam așa: «ai un paralelipiped cu dimensiunile 30, 40 cm și 50 cm. Care este diagonala lui?» Copiii noștri vor performa: diagonala unui paralelipiped, e o formulă, ei o știu, la examen se descurcă. Aceeași întrebare: «Ai un suport de umbrele în formă paralelipipedică cu dimensiuni le 30, 40 și 50. Cât ar trebui să aibă umbrela cel puțin, ca să nu cadă înăuntru?»
Pentru noi e același lucru, nu? Pentru că undeva în mintea noastră deja ne-am gândit că cea mai mare distanță între două puncte în interiorul unui paralelipiped diagonala. Pentru elevii noștri, nu. Pot să o duc și mai departe și să înșirui pe același suport de umbrele și o listă de 15 umbrele cu dimensiunile lor într-un tabel și să le pun să le ordonezw în funcție de probabilitatea care va fi ca umbrela să cadă înăuntru, în secunda aia i-am pierdut de tot.
Și atunci eu, ca profesor de matematică, deși mi-aș dori să intru în frumusețea unor probleme de numărare, aș prefera să știu că am elevi care toți trec de această parte, să am elevi care să-și pună problema: Care este reprezentativitatea unui primar care a fost ales cu 37% din cei 12% care au participat la vot? Mai putem adăuga și câți dintre ei beneficiați de venit minim garantat, dar s-o lăsăm aici. Deci eu cred că sistemul de educație la momentul actual nu este adecvat, din păcate, nici pentru piața muncii, nici pentru universitar. Cred că facem eforturi susținute în această direcție și suntem pe un trend crescător, și acum vin de la o conferință pe această temă, trebuie să nu uităm partea de inteligențe socio-emoționale.
(…) Trebuie să vedem care este ținta noastră și care sunt copiii pe care îi avem în vedere și cum îi avem în vedere. Inteligența socio-emoțională este extrem de importantă, foarte mulți copii se pierd așa. De asta am spus și psihologia, în parte, de la copiii de la lot, trebuie să ne punem problema unui copil care se simte în siguranță.
Foto: © Peter Williams | Dreamstime.com /
Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.