Se adună în programul de școală săptămâni „altfel” și „verzi”, programe de educație financiară sau sanitară, opționale noi sau discipline extra care trebuie integrate într-un fel sau altul? Promite guvernul profesorilor măsuri salariale, doar pentru a căuta soluții „alternative” pe ultima sută de metri, pentru a îndeplini acele promisiuni? Nu știi nici în ultima clipă, profesor fiind, dacă poți folosi într-un anume fel banii de primă didactică? Chiar dacă nu ar exista asemenea complicații fie și în simpla punere în aplicare a măsurilor pe care le iau autoritățile cu privire la profesori, politicile de acest fel pot fi oricum, în mod comun, ineficiente, arată un nou raport al Băncii Mondiale pe tema politicilor ce-i vizează pe profesori la nivel internațional. De ce? Potrivit documentului, asemenea decizii riscă să se confrunte cu un eșec, raportat la obiectivele lor, atunci când autoritățile nu iau în calcul felul cum vor influența ele, în mod direct, experiența profesorilor.
- Raportul “Making Teacher Policy Work”, publicat luna aceasta de Banca Mondială, abordează problema politicilor luate de guvernele lumii în privința cadrelor didactice într-un moment în care „țările din lumea întreagă se confruntă în prezent cu cea mai profundă criză a învățării din ultimul secol”, ținând cont de impactul masiv avut de pandemie asupra educației. În acest context, revirimentul nu va fi posibil fără o atenție majoră acordată profesorilor și activităților didactice de calitate, iar investițiile în profesori sunt esențiale, argumentează documentul.
Cu toate acestea, arată raportul, folosind studii de caz din întreaga lume, foarte puține politici puse în aplicare în prezent au succes. În esență, arată specialiștii Băncii Mondiale, pentru că politicile destinate profesorilor sunt ineficiente atunci când ele nu au în vedere care va fi experiența profesorilor în urma aplicării acelor politici. Ce înseamnă asta?
Analiza citată pleacă de la premisa că, pentru a avea succes, politicile destinate profesorilor trebuie să îmbunătățească experiența de predare-învățare. Cu toate acestea, de multe ori autoritățile, când iau decizii, nu se gândesc și cum vor putea pune efectiv în aplicare profesorii acele măsuri și cum pot să profite de pe urma lor pe termen lung.
Exemple de măsuri ineficiente:
- Programe de dezvoltare profesională care nu oferă într-o măsură substanțială practică de predare la clasă și feedback
- Schimbări curriculare care adaugă noi materii fără a scoate nimic, lăsând profesorii să se descurce cu mai multe lucruri de predat în același interval de timp.
- Proceduri complicate de angajare chiar și în școlile unde există dificultăți de atragere și păstrare a cadrelor didactice.
- Profesori care trebuie să-și desfășoare activitatea în contexte dificile fără să existe niciun fel de recunoaștere pentru ceea ce reușesc ei.
Principii împrumutate din științele comportamentale
Analiza Băncii Mondiale argumentează că, pentru a lua măsuri ce pot fi aplicate mai eficient, autoritățile trebuie să aplice, în cazul profesorilor, principii ale științelor comportamentale, așa cum se întâmplă deja, la scară largă, în alte domenii precum sănătatea sau protecția socială.
Mai precis, spune documentul, atunci când sunt elaborate politici care îi vizează pe profesori, decidenții trebuie să aibă în vedere 3 bariere posibile pentru punerea în aplicare a acelor politici, la nivel de profesor:
- „Știu profesorii ce schimbări sunt așteptate din partea lor?”
- „Știu profesorii cum anume să facă schimbările așteptate din partea lor? Au competențele și circumstanțele necesare pentru a face acele schimbări?”
- „Sunt profesorii motivați să facă acele schimbări?”
Dacă răspunsul este negativ în cazul unor politici, în momentul adoptării lor, este foarte posibil ca acele politici să eșueze rapid sau după o perioadă scurtă de timp, arată analiza BM.
Altfel spus, decidenții trebuie să țină cont de toate cele ce pot influența capacitatea profesorilor de a pune în aplicare o măsură sau alta – de la accesul la resurse, la pregătirea lor pentru a face acele schimbări, la motivarea lor.
Raportul spune că această abordare poate fi folosită în elaborarea și punerea în aplicare a unor politic-cheie privind profesorii în trei domenii largi:
- atragerea celor mai buni candidați către cariera didactică și trimiterea lor în școlile care au cea mai mare nevoie de ei
- echiparea profesorilor cu acele competențe și cunoștințe de care au nevoie pentru a preda la standarde ridicate, încă de la începutul carierei, dar și prin programe de pregătire desfășurate pe parcurs (ex.: cele de folosire a tehnologiilor)
- Susținerea profesorilor în activitățile de predare prin măsuri ce vizează evaluarea, compensarea și avansul în carieră
Elemente-cheie pentru politicile de atragere a celor mai buni candidați spre cariera didactică:
- Prima provocare este ca aceștia să depășească ideea comună că profesoratul nu este perceput drept o activitate de prestigiu și nu aduce recompense potrivite. În acest sens, campaniile de recrutare trebuie să includă atât argumente ce țin de motivele intrinseci, cât și stimulente, începând cu perioada de formare (burse) și continuând sistematic pe parcursul carierei.
- În procesul de selecție a celor mai buni candidați trebuie să se depășească o barieră specifică: politizarea procesului de selecție și intervențiile pentru unul sau altul, pe alte motive decât cele ce țin de calitățile candidaților. Drept urmare, este necoie de procese transparente, bazate pe meritocrație
Elemente-cheie pentru formarea și dezvoltarea profesională a profesorilor:
- Pentru a consolida baza de cunoștințe a candidaților la o carieră didactică, trebuie ca programele de formare să se adapteze la nivelul de cunoștințe manifestat de acestea. Anume, să acopere lipsurile prin acțiuni remediale și să prioritizeze formarea celor mai importante competențe necesare la clasă, în funcție de nivelul fiecăruia.
- Formarea inițială trebuie să îi pună la curent pe candidați cu munca practică, pentru care sunt necesari mentori calificați
- Activitățile de dezvoltare profesională ar trebui să țină cont și de lipsurile manifestate de un profesor sau altul la nivel de cunoștințe și să folosească extins feedback-ul personalizat
- Pentru dezvoltarea profesională este nevoie de materiale bine structurate, iar profesorii trebuie să fie instruiți pentru a folosi optim aceste materiale.
Elemente-cheie pentru motivarea profesorilor:
- Înainte de toate, trebuie eliminate orice bariere structurale care pot împiedica prezența profesorilor la ore, prin asigurarea salariului și transportului, dar și a timpului suficient pentru ca aceștia să-și poată administra munca
- Este nevoie de practici de evaluare validate și de încredere pentru activitățile profesorilor la clasă, evaluări care să țină cont de schimbările vizate și de strategiile de predare, evaluări care să fie folosite în mod real pentru programele de dezvoltare profesională.
- Este nevoie de politici de compensare care să țină cont de toate nevoile și obiectivele profesorului: chiar și acolo unde există sisteme de plată în funcție de performanță, acestea eșuează de multe ori din motive precum lipsa resurselor sau a competențelor profesorului. Drept urmare, e nevoie de politici de compensare aliniate la alte strategii care să garanteze buna desfășurare a activităților profesorilor