Este posibil ca stereotipurile și prejudecățile antisemite, xenofobe, rasiste să crească, dacă aducem în școala românească din prezent o programă de Limbă și literatură română cu texte care au elemente explicit antisemite, xenofobe, rasiste, a avertizat într-un interviu acordat Edupedu.ro actuala conducere a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. „Cred că ne permitem luxul să dezideologizăm programa școlară sau să relaxăm acest grad de dirijism”, a declarat Cătălin Raiu, vicepreședintele CNCD care a preluat atribuțiile de președinte odată cu plecarea lui Csaba Asztalos în funcția de judecător al Curții Constituționale.
Edupedu.ro a contactat conducerea CNCD după ce profesorul universitar Andrei Terian, coordonator a numeroase proiecte naționale și europene de cercetare asupra literaturii române, a avertizat că noul proiect de programă școlară pentru limba și literatura română publicat de Ministerul Educației (proiect cunoscut sub titulatura „programa Fotache 2” după numele coordonatoarei) incumbă elemente clare de rasism.
- Analiza semnată de Andrei Terian atrage atenția că „studiind Peregrinul transilvan în grila «noi și ceilalți», elevii de clasa a IX-a vor avea ocazia să învețe: cuvinte noi – sau validarea «literară» a unor cuvinte vechi – pentru a denumi minoritățile naționale din România («jidani» pentru evrei, «țigani» pentru romi, «cațaoni» pentru greci, «sârbotei» pentru sârbi); că sufletul «jidanilor» e aurul și că ei controlează din umbră întreaga Europă; că turcii, arabii, dar și bulgarii (?) sunt «barbari»; că romii sunt structural inferiori; că unele popoare (polonezii) «nu merită» să se ridice; că în România totul a fost – mai este încă? – «în mâna străinilor», care ne «sug» (de) toate cele”. Integral aici poziția coordonatoarei proiectului de programă de română, Oana Dubălaru Fotache.
Vicepreședintele CNCD Cătălin Raiu a declarat pentru Edupedu.ro că „simpla lor prezentare în fața unor copii de 14, 15, 16 ani, fără a explica faptul că au acest sens negativ, peiorativ, din păcate cred că va duce la o consolidare a unei culturi de tip xenofob, chiar conspiraționiste, pentru că vedeți antisemitismul este puternic asociat cu conspiraționismul astăzi. Deci, din acest punct de vedere, la o întrebare foarte directă: da, acești termeni sunt termeni care au conotație negativă și e bine să fie evitați”.
„Orice fel de discurs, chiar și discursul literar, orice fel de operă care conține indicii, urme antisemite, rasiste, xenofobe și așa mai departe trebuie atunci când este predat la școală să fie pus într-un context critic. E foarte important acest aspect, pentru că el ne arată care este calea de mijloc: adică nici nu evităm, nu ca parte a lui cancel culture, o parte însemnată din cultura română, nu evităm să o discutăm în școală, nu ne facem că nu există, dar nici nu ar trebui ca sistemul preuniversitar să își propună să ideologizeze elevii. De aceea, calea de mijloc este ca tipul acesta de opere, pe care am văzut că presa le-a sesizat ca având un potențial caracter discriminatoriu sau rasist, dacă sunt studiate, să fie puse într-un context foarte critic”, a precizat Cătălin Raiu pentru Edupedu.ro.
„Eu am experiența învățământului universitar și văd cum vin studenții după ce au terminat liceul. Mie mi se pare că vin lipsiți de acest bagaj critic și vin cu oarecare inhibare a gândirii critice. Adică le e frică să își expună forme personale sau subiective de gândire, pentru că ele nu sunt conforme cu modul în care au fost învățați să reproducă materia în gimnaziu și în liceu. Deci, eu aș pleca cumva cu discuția de aici”, a declarat Raiu.
Declarațiile integrale acordate de Cătălin Raiu, vicepreședinte CNCD, pentru Edupedu.ro:
Rep: Care este opinia dvs cu privire la noul proiect de programă școlară de limba și literatura română publicat de Ministerul Educației și Cercetării?
Cătălin Raiu: O opinie instituțională care să includă toate detaliile programei nu am cum să formulez, pentru că nu este specialitatea mea învățământul preuniversitar și până la urmă nici a instituției. De altfel, nici nu avem pe masă un o sesizare în acest sens. În schimb, dacă ne referim la principii generale care ar trebui să guverneze învățământul în general, dar cu prioritate învățământul preuniversitar – și ceea ce voi spune este practic preluat din practica instituției noastre, orice fel de discurs, chiar și discursul literar, orice fel de operă care conține indicii, urme antisemite, rasiste, xenofobe și așa mai departe trebuie atunci când este predat la școală să fie pus într-un context critic. E foarte important acest aspect, pentru că el ne arată care este calea de mijloc: adică nici nu evităm, nu ca parte a lui cancel culture, o parte însemnată din cultura română, nu evităm să o discutăm în școală, nu ne facem că nu există, dar nici nu ar trebui ca sistemul preuniversitar să își propună să ideologizeze elevii. De aceea, calea de mijloc este ca tipul acesta de opere, pe care am văzut că presa le-a sesizat ca având un potențial caracter discriminatoriu sau rasist, dacă sunt studiate, să fie puse într-un context foarte critic.
Asta înseamnă, concret, ca profesorul să aibă asistența necesară din partea inspectoratului, ministerului și așa mai departe, să explice în context istoric opera respectivă și să explice simultan care este perspectiva actuală asupra unor termeni care sunt prezenți în opera respectivă sau a contextului concret în care a fost scrisă. Cu alte cuvinte, nu ne delimităm în a pune cunoaștere pe masă, dar în același timp trebuie să o privim foarte critic și foarte analitic.
Rep: Din experiența dumneavoastră instituțională, cu Ministerul Educației și cu profesori, avem cadre didactice formate astfel încât să poată explica în context istoric operele acestea? Sau este timp o lună pentru ca o formare de tipul acesta să fie făcută eficient asupra tuturor profesorilor de română? Și aici am o precizare: chiar coordonatoarea programei, doamna Fotache, este aceeași care de un an susține extinderea numărului de ani la licență de la 3 la 4 pentru studenții care vor să devină profesori de română, argumentând că este insuficient timpul pentru educarea unor profesori în spiritul pe care ar trebui să îl aibă aceste cadre didactice. Deci noi avem pe piață, de ani de zile, profesori de limbă română insuficient pregătiți, conform spuselor doamnei Fotache. În acest context este de aplicat o astfel de programă care aduce la clasa a IX-a texte purtătoare de elemente de xenofobie, rasism, antisemitism șamd?
Cătălin Raiu: Pentru partea a 2-a întrebării, mie mi se pare că răspunsul e destul de simplu: este suficient să le soliciți viitorilor profesori să parcurgă și un program de master și atunci nu ai 3 sau 4 ani, ai 5 ani de formare universitară pentru a fi profesori, timp probabil suficient ca să implementezi tipul ăsta de cunoaștere.
Pentru prima parte a întrebării, vă pot relata din experiența recentă a țării noastre, care a introdus de 2-3 ani ca disciplină obligatorie la liceu studiul Holocaustului și al istoriei evreilor, care sigur e o materie binevenită, având în vedere și contextul de antisemitism crescând în România și în alte țări. Pentru a face acest lucru, Institutul „Elie Wiesel”, chiar înainte să fie introdusă materia, a făcut formare cu profesorii de istorie. Sigur, a făcut-o ritmul în care s-a putut face, nu poți acoperi toți profesorii de istorie, cum spuneți, într-o lună, dar a început-o înainte și e foarte important ca profesorul, pus în situația să predea în spirit critic operele pe care le discută presa acum ca făcând parte acum din noua programă la limba română, să fie deja pregătit în acest sens. E puțin probabil ca într-un termen foarte scurt, de o lună, profesorii să fie pregătiți, mai ales că vorbim de limba și literatura română, unde sunt probabil foarte mulți profesori, având în vedere numărul de ore pe săptămână în învățământul preuniversitar.
Rep: Ca o concluzie, în actualul context social-politic, național și internațional, considerați potrivită adoptarea unei astfel de programe?
Cătălin Raiu: Mi-e greu să vă dau un răspuns. Asta și pentru că eu am experiența învățământului universitar și văd cum vin studenții după ce au terminat liceul. Mie mi se pare că vin lipsiți de acest bagaj critic și vin cu oarecare inhibare a gândirii critice. Adică le e frică să își expună forme personale sau subiective de gândire, pentru că ele nu sunt conforme cu modul în care au fost învățați să reproducă materia în gimnaziu și în liceu. Deci, eu aș pleca cumva cu discuția de aici.
Apoi, o întrebare secundară ar fi: ce urmărește ministerul prin programa la limba și literatura română? Dacă ne uităm un pic în istorie și ne uităm de la Alexandru Ioan Cuza încoace, când sistemul național de educație începe să fie organizat, pretenția statului român modern, ca de altfel și a altor state din Europa la momentul respectiv, a fost acela de a alfabetiza populația, de a o face conștientă de necesitatea ca națiunea română să se consolideze, de a-și găsi propriile virtuți, propria cultură, de a-și consolida propria limbă. De a te face, în ultimă instanță, un cetățean bun pentru națiunea care se năștea și pentru statul care se consolida. În secolul XXI, după ce această epoca a naționalităților a atins o maturitate, cred că ne permitem luxul să dezideologizăm programa școlară sau să relaxăm acest grad de dirijism pe care orice stat, până la urmă, vrea să-l impună, și să atragem elevii înspre o gândire critică.
Și strict personal, aici, pe mine m-ar interesa la limba și natura română să cunoască elevii modul în care evoluat limba și modul în care s-a construit limba. Pentru că limba în care noi gândim și simțim are consecințe asupra activității noastre în orice alt domeniu, nu este o simplă materie Limba și literatura română, ci este matricea în care noi gândim. Și atunci eu aș opta, spre exemplu, și mi se pare că sunt în general scoși sau în general lipsiți de atenție pentru autori de limbă română, pentru creatori ai limbii române: de exemplu, Mitropolitul Dosoftei, Mitropolitul Antim Ivireanul au avut de-a lungul istoriei un impact poate la fel de important ca Mihai Eminescu asupra modului în care arată limba. Și, repet, modul în care arată limba ar trebui să îmi explice mie, ca tânăr elev, viitor student și apoi cetățean angajat în treburile societății, să-mi explice matricea în care gândim. Ori mi se pare mie că nu reușește sistemul preuniversitar din România să ducă lucrurile în această direcție, care vedeți că e o direcție relativ liberă de stereotipuri și prejudecăți de tip rasist.
Rep: Văd însă o matrice propusă de Ministerul Educației asupra căreia profesorul Andrei Terian atrage atenția că ar putea să-i învețe pe liceeni „cuvinte noi – sau validarea «literară» a unor cuvinte vechi – pentru a denumi minoritățile naționale din România («jidani» pentru evrei, «țigani» pentru romi, «cațaoni» pentru greci, «sârbotei» pentru sârbi); că sufletul «jidanilor» e aurul și că ei controlează din umbră întreaga Europă; că turcii, arabii, dar și bulgarii (?) sunt «barbari»; că romii sunt structural inferiori; că unele popoare (polonezii) «nu merită» să se ridice; că în România totul a fost – mai este încă? – «în mâna străinilor», care ne «sug» (de) toate cele”.
Cătălin Raiu: Toți acești termeni sunt conotați negativ astăzi și practica Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este să sancționeze folosirea unor astfel de termeni termeni, pentru că ei pun aceste comunități etnice într-o stare de inferioritate față de majoritatea sau față de ceilalți cetățeni, promovează stereotipuri – avariția, lenea și așa mai departe – și prejudecăți. De aceea, simpla lor prezentare în fața unor copii de 14, 15, 16 ani, fără a explica faptul că au acest sens negativ, peiorativ, din păcate cred că va duce la o consolidare a unei culturi de tip xenofob, chiar conspiraționiste, pentru că vedeți antisemitismul este puternic asociat cu conspiraționismul astăzi. Deci, din acest punct de vedere, la o întrebare foarte directă: da, acești termeni sunt termeni care au conotație negativă și e bine să fie evitați, dar pentru a merge către un plus de cunoaștere, dacă ei sunt priviți în context critic, în context istoric, explicat sensul lor peorativ atunci când sunt predate astfel de lucruri, poate fi un câștig de aici. De-aici încolo, mi-e greu să mă pronunț ca cineva care să fie specialist în pedagogie. Nu-mi dau seama dacă mintea unui copil de 14, 15, 16 ani, cu asistența profesorului in spirit critic, este capabilă să disocieze aceste elemente. Aici ar trebui să pronunțe specialiști în științele educației.
Rep: Există precedente în analiza CNCD de folosire necritică a unor opere antisemite, xenofobe, rasiste?
Cătălin Raiu: Există mai multe precedente. A fost cazul unui site acum un an și ceva – nu vreau să-i mai dau numele, că mi se pare că nici nu mai este disponibil – care își propunea să redea tot felul de opere, articole de presă, interviuri din secolul al XIX-lea semnate de autori, incluzând aici și pe Mihai Eminescu, care aveau, după cum se știe, texte cu caracter antisemit. Instituția noastră a sancționat acest site pentru discurs antisemit, chiar dacă administratorii site-ului s-au apărat spunând că «nu noi am formulat aceste poziții, ci autori consacrați de secol XIX». Faptul că nu prezinți acele opere într-un context critic, că nu explici care este poziția ta vizavi de ele, înseamnă că asumi discursul de acolo. Deci ăsta este pericolul. Oamenii trebuie să înțeleagă că nu ne putem ascunde în spatele unor statement-uri care sunt din istorie, fără să le prezentăm dintr-o perspectivă critică.
Concluzia este că, dacă nu facem asta, asumăm discursul de acolo în integralitatea lui. Este o formă de a-ți camufla de fapt intențiile rasiste și xenofobe și antisemite, ascunzându-te în spatele autorității altora.
Rep: Dacă acest proiect de programă ar fi adoptat în varianta pe care o vedem, am putea avea cazuri în care elevi să vină la dumneavoastră acuzându-și profesorii că le-au expus necritic opere rasiste? Asta în cazul în care ar exista cadre didactice care să predea necritic astfel de conținuturi propuse de Minister.
Cătălin Raiu: Elevii, dacă sunt sub 18 ani nu au calitatea să se adreseze instituției noastre, dar o pot face asociațiile lor sau părinții, în numele elevilor. Va fi de discutat, de la caz la caz. Programa în sine nu-ți dă toată imaginea actului educațional, e doar o parte a actului educațional și atunci e nevoie să pui cap la cap toate aceste elemente. Au fost de altfel cazuri în presă de profesori care făceau apologia lui Ion Antonescu și n-au făcut-o pentru că era în programă. Au făcut-o pentru că sunt adepții unor prejudecăți, poate chiar de tip conspiraționist, pe care vor să și le împărtășească cu elevii dincolo de programă. Programa nu poate controla ce se întâmplă, în integralitate, la catedră.
Rep: Deci avem astfel de cazuri de profesori. Dacă le mai dăm și o programă cu elemente explicit antisemite, xenofobe, rasiste?
Cătălin Raiu: Da, e posibil ca aceste stereotipuri și prejudecăți să crească.
- Cătălin Raiu este conferențiar universitar la Universitatea din București, Facultatea de Administraţie şi Afaceri unde predă disciplinele Sisteme și instituții politice, Sisteme politice comparate, Metode și tehnici ale luării deciziei publice. Este vicepreședintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), cu rol de președinte al instituției, de la expirarea mandatului președintelui. Cătălin Raiu este doctor în Științe Politice, disciplinele principale studiate sunt: Istoria ideilor politice, Teorie politică, Totalitarism, autoritarism, democrație în secolul XX, Fenomenologie politică, Istorie și modernitate în România secolelor XIX-XX, la Facultatea de Științe Politice (FSP), Universitatea din București, în perioada 2009-2012. Între 2019-2022 a fost membru al panelului de experți pe libertate religioasă din cadrul Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al OSCE.