„Lumea se schimbă și în zona rankingurilor și probabil va trebui să ne schimbăm și noi. Marile universități din America încep să le refuze. Harvard, Yale s-au retras din rankinguri pe diverse domenii, nu mai vor să raporteze date”, a spus marți seară rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Daniel David, în dezbaterea în care și-a susținut programul pentru următorul mandat la conducerea instituției. Clasamentele universităților au fost subiectul asupra căruia s-a oprit cel mai mult în prezentarea sa, susținută înaintea alegerilor de joi pentru funcția de rector, în care este singurul candidat.
El a apreciat, în discursul său, că UBB are pusă la punct „arhitectura de universitate world-class”, dar trebuie să o întărească, iar pentru asta este nevoie inclusiv de piloni de sprijin externi – la nivel de buget, legislație, resurse umane. În privința legislației existente, el a apreciat că, ”din păcate, legislația românească nu este gândită pentru universități world class. Legislația românească de cele mai multe ori ne tratează prin logica mai veche de școli superioare de predare.”
„Va trebui să ne gândim foarte serios în viitor ce facem cu rankingurile. După mine, ar merita încă păstrate ca benchmark”, a spus Daniel David în prezentarea sa. El a afirmat că acest rol de benchmark – „de a mă compara, de a vedea cum stăm” – ar trebui păstrat, deși el a identificat numeroase probleme legate de rankinguri, îndeosebi în ultimii ani.
- S-a referit, în acest sens, la încurajarea publicării de articole în „zona open source, dar open source de calitate scăzută”, încurajarea unor dezechilibre la nivelul angajărilor în universități, la nivelul relației cu mediul socio-economic, dar și în ceea ce privește internaționalizarea.
În ceea ce privește sprijinul de care are nevoie UBB pentru a-și întări statutul în rândul universităților, el a menționat, pe lângă legislație, faptul că „va trebui să ne batem să ne creștem bugetul” și că „trebuie să formăm resursa umană”. Și „va trebui să lucrăm mereu la modificarea legilor, la ajustarea lor pentru a permite apariția România a mai multor universități care doresc să aibă un profil world class”.
Daniel David, în cadrul evenimentului găzduit de UBB marți seară, despre clasamentele universităților și nevoile UBB la nivelul legilor și bugetului:
„Lumea se schimbă și în zona rankingurilor și probabil va trebui să ne schimbăm și noi. Marile universități din America încep să le refuze. Harvard, Yale s-au retras din rankinguri pe diverse domenii, nu mai vor să raporteze date. (…) Rankingurile universitare nu mai sunt adaptate zilelor noastre. Ranking-urile universitare, de exemplu, pe zona de cercetare au început să ia și încep să ia tot mai mult publicații care nu mai au o selecție calitativă foarte puternică, intră în zona open source, dar open source de calitate scăzută. Și atunci încep să dispară diferențele între universitățile care publică în reviste dificile, ca să le spun așa, și altele care vin cu open source de calitate redusă.
Și atunci marile universități nu mai sunt dispuse să intre într-o competiție în care criteriile le dezavantajează. Noi păstrăm proporțiile, suntem o mare universitate la nivelul țării sau poate la nivelul Europei de Est. (…) Și noi va trebui să ne gândim la acest lucru. M-am uitat la analize interne. UBB, deși este prima în ultimii 6-7 ani în metarankingurile naționale, este mai la coadă privind numărul de publicații, reviste open source care sunt discutabile sau cu semn de întrebare sub aspectul calității, ceea ce mie îmi place.
Pe zona de educație, rankingurile iarăși încep să dea rateuri foarte mari. Mereu se raportează la numărul de oameni și numărul de studenți, dar se raportează la titulari și este o mare problemă în lumea de astăzi. Aici sper să pot purta o discuție cu ARACIS. Și eu vreau titulari, dar vreau titulari în logica universităților americane că mergi într-un departament de top, vezi, în Department of Psychology, poate 10-15 oameni care sunt „tenured” și restul sunt pe perioadă determinată sau colaboratori. Or, la noi, ideea este că trebuie să avem un număr foarte mare de titulari. E o mare problemă, că atunci nu mai ai suficiente norme pentru a atrage specialiști din mediul socio-economic, nu mai ai suficiente norme pentru a aduce oameni care vin cu idei complet noi față de ce exista în departamentul acela înainte. (…)
Deci asta este o problemă. Iar rankingurile pe educație se raportează încă la acest indicator. Ca să nu spun că universități în prăbușire ca număr de studenți brusc ies bine în rankingul educațional. Sunt foarte puțini studenți, că nu mai merge aproape nimeni acolo, dar ai rămas cu mulți profesori și arată foarte bine. Și atunci marile universități americane au spus OK, mai ușor cu rankingurile,
Al treilea indicator este legat de relația cu societatea, Rankingurile au început să ia în calcul nu doar contribuțiile inovative, ci și resursele atrase din mediul socio-economic. Marile universități spun OK, noi nu vrem să vindem orice. Iar acest lucru se vede mai ales la coada listei. Acum, Harvard nu vrea să vândă orice, dar are niște patente și are niște servicii în care atrage milioane. Dar la coada listei, unu care reușește să atragă 50.000 euro dintr-un serviciu banal pe care îl oferă, brusc devine foarte atractiv pe zona de relație cu mediul socio-economic., când celelalte atrag zero, 10.000 sau 3.000 euro.
În zona de internaționalizare au apărut discuții foarte importante. Sunt anumite domenii în care internaționalizarea este favorizată, sunt țări care limitează numărul de locuri în anumite domenii pentru studenți. Atunci studenții respectivi merg în alte țări unde primesc o educație bună, la prețuri accesibile. Și te trezești că universitatea X are un număr foarte mare de studenți internaționali, dar nu neapărat prin faptul că ai atras, prin programul extraordinar pe care tu îl ai, că a intrat în competiție cu Oxford sau cu Harvard sau cu alte universitate de nivel mai mediu în diverse rankinguri, ci pentru că ai acest avantaj competitiv dat de niște particularități socio-economice în anumite țări. Și toată lumea e foarte suspicioasă la zona asta de internaționalizare. (…)
Acum, pentru mine întotdeauna rankingurile niciodată nu au fost un motiv de marketing și de mândrie. Ăsta e adevărul. Au fost un mecanism de benchmark, de a mă compara, de a vedea cum stăm. E drept că în ultimii ani am început să o scoatem în față și să vorbim despre rezultate pe diverse comunicate, dintr-un motiv foarte simplu: fiindcă într-o Românie colectivistă nimeni nu voia să recunoască o performanță bună într-un ranking internațional. UBB era de ani de zile în cele mai multe ranking-uri, dacă nu prima, a 2-a sau a 3-a din țară. Dar toate universitățile se comparau ca și cum n-ar fi diferențe între primele două-trei universități din top și celelalte, (…)
Va trebui să ne gândim foarte serios în viitor ce facem cu ranking-urile. După mine, ar merita încă păstrate ca benchmark. Să facem analizele interne când apar, dar cu grijă și amintindu-ne mereu de aceste limite pe care le au. (…)”
—-
„Din punctul meu de vedere, noi avem arhitectura world class, e pusă pe șine, direcția e bună, sensul e bun. Ce avem de făcut este să creștem conținutul, să dezvoltăm în a în formele bune conținutul pentru a ne apropia de performerii care există în liga world class. Un lucru ușor de spus, nu-i foarte ușor de făcut, fiindcă pentru a crește sub aspect de conținut ai nevoie de câteva lucruri. Unu: un buget adecvat. (…) Va trebui să ne batem să ne creștem bugetul, să aducem granturi, să aducem resurse, să aducem proiecte, fiindcă bugetul ne va accelera mișcarea în creșterea de conținut, în forma bună pe care o avem. Doi: legislația din păcate, legislația românească nu este gândită pentru universități world class. Legislația românească de cele mai multe ori ne tratează prin logica mai veche de școli superioare de predare. Noi trebuie să formăm resursă umană. (…) Trebuie să predăm și să formăm resursă umană, resursa umană importantă. Dar în logica noastră, nu în logica veche de tip „stai jos și scrie”.
”Deci va trebui să lucrăm mereu la modificarea legilor, la ajustarea lor pentru a permite apariția România a mai multor universități care doresc să aibă un profil world class”.
Dezbaterea susținută de Daniel David, integral: