Instituțiile să aibă personal dedicat și strategii de comunicare a științei, comunicarea să fie activitate profesională a cercetătorului, să fie efectuate investiții în formarea competențelor de comunicare, să fie asigurate relații transparente cu jurnaliștii, iar comunicarea să constituie o punte între cercetare și mediul privat. Acestea sunt cele trei direcții de acțiune pentru comunicarea cercetării, agreate de peste 30 de organizații active în domeniu la o conferință națională desfășurată la mijlocul acestei luni.
- Aceasta s-a soldat cu adoptarea unui memorandum care detaliază cele cinci direcții asumate – detalii mai jos.
Conferința Națională de Comunicare a Științei s-a desfășurat sub egida Universității de Vest din Timișoara, pe 12-13 iunie, cu participarea unor reprezentanți din peste 30 de universități, institute de cercetare și organizații nonguvernamentale cu activitate în domeniul promovării și comunicării științei, potrivit unui comunicat transmis Edupedu.ro.
Potrivit acestuia, a fost prima dată când tema comunicării științei a fost dezbătută într-un cadru național, în contextul alocațiilor bugetare foarte mici pentru cercetare – mult sub media europeană. „Participanții au pornit de la convingerea că schimbarea acestei situații trece, în primul rând, prin comunicarea mai bună a valorii cercetării către public, presă și decidenți”, se arată în comunicat.
- Mădălin Bunoiu, prorector al Universității de Vest din Timișoara, citat în comunicat, a adresat o întrebare care a dat tonul dezbaterilor: „promovarea științei este o investiție sau o cheltuială? Răspunsul a venit sub forma unui argument pentru democrație: ‘Când cercetarea nu se comunică, pierde cercetătorul în primul rând deoarece munca sa rămâne izolată. Apoi, pierde instituția, pierde publicul, pierde democrația. Singura care câștigă este dezinformarea.”
Cele cinci direcții de acțiune agreate de participanți, potrivit memorandumului agreat la eveniment:
„1. Personal dedicat și strategie instituțională pentru comunicarea științei
Comunicarea rezultatelor cercetării nu poate rămâne la latitudinea entuziasmului individual. Fiecare organizație de cercetare are nevoie de o strategie clară, de resurse dedicate și de colaborare sistematică între cercetători și profesioniști în comunicare. Această colaborare trebuie să asigure ă și accesibilitatea pentru publicul vizat, indiferent dacă vorbim de publicul larg, de companii sau de autorități publice.
2. Recunoașterea oficială a comunicării ca activitate profesională a cercetătorului
Majoritatea universităților și institutelor de cercetare își asumă explicit, prin strategie instituțională și prin cartă, un rol în societate. Cu toate acestea, cercetătorii care îndeplinesc concret acest rol prin participarea la dezbateri publice și colaborarea cu presa nu beneficiază de recunoaștere oficială pentru această activitate. Ea are costuri reale asupra vieții profesionale și personale, iar absența recunoașterii formale o menține la periferia practicii instituționale. Încurajăm introducerea unor mecanisme de recunoaștere și recompensare a comunicării publice în evaluarea și planurile de carieră ale cercetătorilor.
3. Investiție în formarea competențelor de comunicare
Comunicarea cu publicul larg sau cu jurnaliștii este o competență distinctă, care se cultivă prin formare specializată. Promovăm includerea unor astfel de formări în oferta de dezvoltare profesională adresată cercetătorilor, cu accent pe relația cu media, comunicarea publică și traducerea cunoașterii științifice pentru audiențe non-academice.
4. O relație proactivă și transparentă cu presa
Calitatea discursului public despre știință depinde de disponibilitatea experților din mediul academic de a participa activ la conversațiile de interes public. Încurajăm universitățile și institutele de cercetare să construiască relații structurate cu presa și să faciliteze accesul jurnaliștilor la expertiză verificabilă și contextualizată.
5. Comunicarea științei ca punte între cercetare și mediul privat
O mai bună comunicare a rezultatelor cercetării facilitează transferul de tehnologie și cunoaștere către mediul privat. La rândul său, o colaborare mai strânsă cu sectorul privat poate contribui la creșterea relevanței cercetării și a calității actului didactic. Din acest motiv, strategia de comunicare a rezultatelor cercetării trebuie să depășească stadiul unui instrument de imagine și să devină o investiție în capacitatea instituției de a-și demonstra rolul în societate.”
Memorandumul integral:
Conferința Națională de Comunicare a Științei în imagini:
