În primul rând, e important să ne uitam la clasament pentru a vedea care a fost performanța elevilor din România în comparație cu performanța elevilor din celelalte 90 de țări participante. Rezultatele ne arată că elevii din Romania sunt clasați mai jos de jumătatea clasamentului, pe locuri mai slabe decât în anii trecuți. Respectiv, la științe, sunt clasați pe locul 55 (mai puțin cu 7 locuri față de 2022), la lectură pe locul 51 (mai slab cu 16 locuri față de 2022) și la matematică pe locul 48 (mai slab cu 3 locuri față de 2022). Iar dacă ne uităm la punctajul obținut de elevii români vedem că scăderea cea mai mare față de acum trei ani (și semnificativă statistic) este la lectură.
Practic vedem o scădere în toate domeniile, și un loc în clasament care ne plasează lângă țări care au o putere economică mult mai mică decât România (cum ar fi Serbia, Moldova, Georgia), în ciuda investițiilor de sute de milioane de euro de care a beneficiat România în ultimii ani din fonduri europene. În opinia mea aceasta este esența raportului PISA din acest an. Aceste rezultate sugerează că fondurile europene alocate îmbunătățirii sistemului de învățământ au fost folosite ineficient.
Această interpretare nu trebuie confundată cu faptul că scorurile tuturor elevilor participanți din cele 90 de țări au scăzut la nivel global. Chiar dacă s-a observat o scădere generală în performanța elevilor participanți la PISA, performanța elevilor din România a scăzut mai mult decât cea a elevilor din alte țări clasate pe locuri similare în anii trecuți.
În opinia mea, această situație nu ar trebui să surprindă pe nimeni deoarece proiectele mari derulate în România și anunțate ca fiind de succes nu au prezentat nici o dovadă științifică care să le ofere credibilitate. Nu au prezentat nici un studiu pilot experimental care să sprijine demersurile făcute. Nu au avut experți specializați pe domeniile respective care să ne convingă că deciziile luate sunt potrivite. În lipsa dovezilor clare că aceste tipuri de inițiative ar avea succes, proiectele desfășurate au părut mai degrabă campanii de marketing prin care s-a încercat să se justifice cheltuirea unor bani.
Și problema nu este doar la cheltuirea fondurilor europene, ci și inițiativele finanțate de companii private. De exemplu, câte studii științifice sprijină aceste inițiative? De unde știm, ce impact au avut sutele de programe desfășurate în România, în lipsa dovezilor clare că au îmbunătățit ceva, relevant la nivel internațional? Iar dacă programele desfășurate chiar au avut succes, câți experți educaționali din țări performante au venit în România curioși să întrebe ce am făcut bine, ca să facă și ei la fel? Deci o primă concluzie este că în ciuda oportunităților economice de care a beneficiat România în ultimii ani, educația elevilor pare că se degradează și devenim din ce în ce mai puțin competitivi la nivel internațional.
O a doua problemă o reprezintă faptul că România se află printre țările în care diferențele dintre școli explică peste 50% din varianța în scorurile elevilor. Acest procent este enorm și ne arată că discrepanțele dintre școlile din România sunt printre cele mai mari comparativ cu alte țări incluse în testare. Practic sistemul de învățământ din România este foarte stratificat, unele școli nu sunt accesibile decât pentru unii elevi și școala la care merge elevul pare a fi unul dintre factorii determinanți în performanța sa.
Însă nu doar școala la care merge elevul este importantă ci și statutul socioeconomic al familiei. Noile date PISA arată din nou că performanța elevilor din România este puternic asociată cu statutul socioeconomic al elevilor, iar elevii români se află la coada clasamentului rezilienței la condiții socioeconomic deavantajate. Cum interpretăm aceste date: Peste tot în lume statutul socioeconomic al familiei este asociat cu performanța elevilor în științe, însă în România această relație este mult mai strânsă decât în alte țări. Adică, statistic vorbind, șansele să ai succes dacă te-ai născut într-un mediu socioeconomic dezavantajat sunt mici, pentru că școala din România nu te sprijină atât de mult comparativ cu școlile din alte țări.
Un factor care explică această discrepanță poate fi acela că în unele școli din medii rurale dezavantajate nu există profesori de științe calificați. Evident că performanța elevilor din aceste școli nu va fi grozavă. În plus, datele PISA ne mai arată că România este una dintre puținele țări care surprinde o asociație negativă între performanța elevilor la științe și sprijinul pe care îl primesc de la profesori. Deci chiar dacă profesorii sunt binevoitori și doresc să își sprijine elevii, acest sprijin nu se traduce în performanțe mai mari la testul PISA.
Un alt aspect este sistemul meditațiilor care este atât de extins în România. Evident că elevii care beneficiază de meditații vor avea șanse să aibă performanțe mai bune decât elevii care se bazează exclusiv pe experiența lor școlară.
Raportul PISA ne mai arată că România este una dintre țările în care interesul părinților în activitatea elevilor de la școală este puternic asociat cu performanța elevilor la testul de științe. Deci, implicarea familiei (inclusiv prin investiții în materiale suplimentare, cărți de știință, discuții informale, activități în familie care promovează știința) pare să aibă un rol esențial în performanța elevilor din România.
Deci toți acești indicatori arată cât de puternic este rolul familiei și al mediului în care trăiește elevul – factori care nu ar trebui să conteze prea mult într-un sistem educațional performant și eficient, care ar trebui să egalizeze șansele elevilor la o educație de calitate.
- Citiți și: Mituri legate de analfabetismul funcțional sau de ce nu putem reduce un fenomen complex la sloganuri
___________________
Despre autor: Dacian Dolean este psiholog educațional, specializat în dezvoltarea alfabetizării. Are o experiență de peste 20 de ani ca profesor de învățământ primar, gimnazial, liceal și universitar în România și în SUA. În prezent, este afiliat Universității Babeș-Bolyai ca cercetator asociat si director al Laboratorului de studii avansate in domeniul alfabetizării. De asemenea, este membru în comitetul editorial al publicației Journal of Literacy Research.