Mihai Dimian a fost numit ministru al Educației și Cercetării, după ce a condus Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava ca rector și, anterior, ca prorector responsabil cu activitatea științifică. În ultimii ani, el a acordat zeci de interviuri în presa locală, în care a făcut mai multe declarații despre sistemul de învățământ preuniversitar, despre modul în care sunt recompensați profesorii, despre utilizarea inteligenței artificiale și despre rolul telefoanelor mobile în educație, bursele elevilor și măsurile luate de Guvern anul trecut. Aceste poziționări sunt relevante pentru cel care va trebui să gestioneze politicile pentru întregul sistem de Educație și Cercetare.
Un episod important este cel al grevei generale din Educație, din mai-iunie 2023. În a patra zi de proteste Mihai Dimian, prorector al Universității „Ștefan cel Mare” la momentul respectiv, apărea în presa locală la mitingul local al profesorilor din preuniversitar. Acesta le-a vorbit protestatarilor și declara pe espladana Casei de Cultură din Suceava: „Va trebui să ieșiți public, să ieșiți în mass-media de acum înainte, pentru că nu putem fi prezentați în continuare ca leneșii acestei națiuni. Nu putem fi prezentați în continuare ca fiind persoane care lucrează 20 de ore pe săptămână și iau bani pentru 40. Nu putem fi prezentați în continuare ca persoane care au trei luni de vacanță, deși știm foarte bine că uneori muncim 60 de ore pe săptămână, că avem de organizat admiteri, că avem de organizat concursuri, că vara ți-o petreci de cele mai multe ori organizând olimpiade, tabere și alte activități pentru elevi și studenți.”
Apoi declara pentru televiziunea locală: „Mă alătur protestului profesorilor, care sunt în general din preuniversitar, pentru că-i respect foarte mult pentru ceea ce fac, pentru că ceea ce am realizat eu în viață se datorează educației și că oriunde am fost în această lume, în Washington, în Paris, în Berlin, singurul lucru pe care l-am avut cu mine este educația formată de acești profesori. Și atunci trebuie să mă alături lor în acest protest și să spun că, revenind acum la respect, respectul pe care îl cer ei, respectul din partea statului înseamnă că atunci când ai semnat un pact național pentru educație și ai promis 6% din produsul intern brut educației, semnat de toate partidele politice înseamnă să respecți. Respect înseamnă că atunci când ai adoptat o lege a educației naționale care prevede la articolul 8 alocarea a 6% din produsul intern pentru educație înseamnă să respecți. Iar dacă nu poți să o faci, profesorii manifestă înțelegere și iată că suntem de 12 ani într-o situație în care nu ai respectat ceea ce ai semnat și s-a aprobat la nivel național”.
Profesori și gradații de merit: critica sistemului centrat pe olimpiade
În podcastul „Pentru Localnici” din 5 martie 2024, în seara zilei în care fusese ales ca rector al USV, Mihai Dimian a criticat modul în care sunt recompensați profesorii. Spunea că sistemul pune accent aproape exclusiv pe performanțele de tip olimpiadă și ignoră progresul elevilor din medii defavorizate.
„Poate că poți să ai un profesor bun, dar dacă n-are timp pentru tine, atunci tu te dezvolți mai puțin decât potențialul pe care-l ai.
Moderator: Există în școala românească obiceiul de a lucra cu câțiva studenți sau elevi și restul sunt ignorați? Eu vin dintr-o astfel de școală…
Cred că tot sistemul nostru…
Așa funcționează, da?
Că noi apreciem foarte mult olimpiadele și dăm gradații de merit după rezultatele de la olimpiade, dar nu avem gradație de merit pentru cei de la rural, care au luat niște tineri fără nicio carte în casă și i-au adus la nivelul de cinci – acolo nu dăm gradații de merit.
Așa este. Greșim aici puțin, așa e?
Greșim mult. Doi: ne uităm la testele PISA – că se discută, nu – ei ce fac? Evaluează elevul mediu din România. De aia noi am trăit cu imaginea că suntem cel mai bine pregătiți și așa mai departe. Și repet, pentru mine a fost un sistem bun. Într-adevăr, eu m-am dus, am fost foarte bine pregătit în România. Aș zice că elevul mediu nu poate să spună același lucru și din două puncte de vedere. Unu: al faptului că într-adevăr profesorii se orientează foarte mult către vârfuri și cu ei cu leg roadele și inclusiv beneficiile, adică recunoașterea până la urmă din partea societății – „ai avut un elev la olimpiadă, înseamnă că ești bun” – sau ai inclusiv aceste, să zicem, recompense materiale. Și petrec foarte mult timp cu ei. Ideea e că nu ne putem permite – una e să petreci cu doi, trei oameni timpul ăsta și alta e să petreci cu sute de oameni. Cum facem să facem această educație pentru sute de oameni?”.
Inteligența artificială: „nu să ne ferim, ci să știm să validăm”
Pe tema inteligenței artificiale, Mihai Dimian a criticat reflexul de a interzice sau de a evita utilizarea acesteia în școli și universități.
„O bună parte din educație se ferește de inteligența artificială. Nu cumva studentul sau elevul să folosească inteligența artificială, păi eu ce evaluez după aia? Dacă el îmi aduce un rezultat făcut cu inteligența artificială? Pe de altă parte, când ajunge la angajator, el spune vreau să rezolv problema asta. Dacă el o rezolvă până a 2-a zi, că a folosit sau nu inteligența aticial interesează mai puțin pe angajator, ci faptul că a rezolvat-o într-un mod eficient. Și atunci îmi arată că eu nu numai că trebuie să-l sprijin să folosească inteligența artificială, să învețe să folosească, dar trebuie să mă orientez către partea de început, cerințele introduse într-un astfel de program de inteligență arificială și validarea finală, pentru că în momentul de față noi privim intergența artificială ca un zeu așa – Domne, știe ce face!… Și atunci noi trebuie să știm și să validăm un rezultat al inteligențeo artificiale, nu să ne ferim să o folosim. Aceasta înseamnă o schimbare fundamentală a modului în care, iată, evaluăm studenții sau lucrăm cu studenții.
Îmi place faptul că această reticență (n.red. față de inteligența artificială) se manifestă de pe dispozitivele mobile, pe paginile de Facebook. Adică domnule, dacă tu ești împotrivă, dar folosești dispozitivul mobil și faci asta pe o rețea, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Pe de altă parte, există un mare pericol și noi deja, zic eu că trecem prin niște etape, să spunem, negative, ale folosirii mediului online. Cel puțin mă uit la educația copiilor mai departe, pentru că dacă mediul, să zicem televiziuni radio, are niște reguli stricte în ce privește comunicarea, lucrul, atenționarea părinților sau a tinerilor, în mediul online nu ai aceste atenționări. (…) Și atunci trebuie testată mult mai bine o tehnologie înainte de a-i da drumul. În general, sigur, industria dorește ca tehnologia să ajungă cât mai repede pe piață și rolul universității este să întoarcă problema pe toate fețele și să găsească și răspunsuri pentru eventuale puncte slabe ale unei tehnologii atunci când ele se vor manifesta. Și iată că și în cadrul inteligențe de fapt este o problemă sau provocare ce ne preocupă în toate facultățile. Am avut de curând o conferință la drept, da, pe această temă. Vorbim despre etică, despre etica inginerească în momentul programării, despre etica în general a acestei inteligențe artificiale, despre modul cum o folosim. Zona umanistă, de asemenea, are să spunem multe conexiuni astăzi și chiar din partea colegilor de la Facultatea de Litere, Științe ale Comunicări au venit propuneri în acest sens. Deci cred că este nevoie să analizăm cu atenție și din acest punct de vedere. Iată cei care sunt împotrivă (…) noi trebuie să să luăm partea bună a acelei critici și anume v-am spus să construim cu răbdare. Vedeți, noi în educație suntem obișnuiți cu lucrul ăsta, pentru că ceea ce facem noi la școala generală, astăzi sau la liceu se va vedea abia peste 10-15 ani, ca rezultat și vom fi mulțumiți. Și uite într-adevăr, am contribuit la formarea lui ca om. În schimb, în cealaltă zonă există o nerăbdare, vrem tot timpul să apară lucruri noi, să se dezvolte și poate aici iarăși ține și de modul în care noi ne implicăm și explicăm aceste lucruri în comunitate. Noi ne implicăm și discutăm cu autoritățile publice în acest sens, că ne întreba întrebați, de soluții sau modul în care colaborăm cu parteneri și totodată de construire a unui sistem pentru această colaborare. Pentru că, vă spun, am lucrat 15 ani în Statele Unite, în Franța, în Germania și am făcut și cercetare la vârf și educate la la vârf. Nouă ne lipsește în România un sistem care să facă trecerea de la universități sau cercetarea de universități către industrii. Nu tot de la profesorii care predau și fac cercetare, generează idei noi, te poți aștepta să le și transfere. Și existau și înainte anumite institute de proiectare-dezvoltare, erau în companiile de stat laboratoare de dezvoltare. Iată sunt două verigi care lipsesc astăzi. Este vorba despre produs – tu, în universitate-l duci până la un numit nivel de maturitate tehnologică. Dar acel nivel de maturitate tehnologică e cam la jumătatea drumului dintre cercetare și produsul comercial. Restul trebuie să îl dezvolți în alte instituții, în alte unități.
Reamintim că Ministerul Educației a anunțat încă de anul trecut, prin consilierul fostului ministru, că pregătește un ghid pentru profesori de folosire a inteligenței artificiale în școli, însă până acum, cinci luni mai târziu, nu a publicat nimic pe această temă.
Laboratoarele școlare au fost desființate și trebuie reintroduse
Una dintre marile probleme ale preuniversitarului este dispariția laboratoarelor școlare și orientarea excesivă către teorie, în detrimentul practicii, potrivit lui Mihai Dimian. Acesta declara în aceeași emisiune că „trebuie să ne orientăm mai mult către partea practică”.
„Ni se spunea că nu mai există interes pentru taberele de pregătire a elevilor, că de-asta nu mai sunt finanțate de minister pentru că nu este interes. Și am făcut cu domnul inspector Crăciun, am făcut tabără privată. Am zis „asta e, costă, punem și noi bani până pentru că costă cazarea, asta e”. Și au venit 300. Deci pe banii lor au venit 300 de elevi, în contextul în care ți se spunea că nu există interes. În anul următor au venit 600 de elevi. Și nu la informatică, ci la fizică, astronomie, astrofizică. De ce? Pentru că le-ai oferit o calitate. Sigur, prin voluntariatul nostru celor de aici, dar și prin faptul că au venit, iată, foști olimpici de la Oxford la Cambridge și le-au predat. Când au auzit, au zis păi vreau și eu experiența asta în anul următor. Deci mă bazez pe această, în primul rând reorientare a lor către România. (…) Și atunci, iată, această colaborare mă interesează mai întâi cu vârfurile care pleacă. Dar eu sunt orientat și universitatea este orientată către elevul absolventul mediu din România, să-l aduc la o performanță cât mai apropiată de cea internațional. Și atunci ce trebuie modificat? Vorbeam despre această practică pe care s-o facem în mod extins și în universitate, în laboratoare performante pentru elevi. Pentru că în testele PISA asta ți se spune: „măi, tu știi teoria, dar când te-am pus să aplici, când te-am pus aplici teoria într-o problemă practică, ai constat că ești mai slab decât altul, poate, din celelalte 65 de țări analizate”. Și atunci noi trebuie să ne orientăm mai mult către partea practică. Aceasta ne indică și industria spune OK, vrem mai multă practică, dar să știți că nu la universități este problema. La noi jumătate din ore sunt în laboratoare. Problema este că în preuniversitar nu mai există laboratoare de fizică, de chimie, de biologie, în majoritatea școlilor. Nu mai zic de zona rurală, unde au dispărut din școli. De ce? Pentru că într-o perioadă nu erau spații, laboratoarele didactice s-au transformat în săli de clasă, normal. Când s-a redus numărul de elevi nu s-a mai revenit la acel laboratoare și sunt diverse motive – fie că n-ai mai avut echipamente mai noi, fie că… e mult mai ușor să scrii pe tablă o problemă și s-o rezolvi, decât să pregătești lucrările practice.
Moderator: Și calitatea profesorilor a scăzut la un moment dat cred…
Asta se poate rezolva. Dar știți cum e? Era un mod de a preda atunci, noi nu ne mai putem întoarce la modul ăla.
Moderator: Stalinist…
Sigur, începea programul la 8, mă trezeam la 6, de la 7 mai făceam o pregătire cu cei mai buni din școală. Seara stăteam până la 12 noaptea și rezolvam probleme. Nu mai este asta, dar nici n-aveam ce să fac altceva. Adică unde să mă uit la televizorul ăla de două ore, unde era tovarășul? Nici n-aveam ce să fac. Dar astăzi oamenii au și din păcate, iată, pentru că profesorul, nu numai din România, de peste tot, nu s-a orientat către partea online, astăzi divertismentul ocupă mult mai mult timp din timpul tânărului decât o face educația. Și mare parte vine din timpul petrecut online, timp petrecut pe dispozitive mobile”.
Telefoanele în școli: problemă sau resursă?
În aceeași discuție, Dimian a vorbit despre competiția dintre divertisment și educație în viața tinerilor și despre rolul dispozitivelor mobile. În școli, telefoanele sunt interzise, iar fiecare școală prevede în regulament dacă dispozitivele mobile sunt interzise pe toată perioada programului școlar sau sunt permise în pauze. În timpul orelor profesorul le poate folosi în scop didactic.
Moderator: „Divertismentul este mai atrăgător decât educația…
„Bun, dar profesorul nu trebuie să distreze elevii, dar trebuie să folosească dispozitivul mobil, dacă tot se află acolo, în experimente. Poți face acum un laborator întreg doar pe baza telefonului, dar noi nu-l folosim. Și sper să nu repetăm această greșeală și cu noua revoluție industrială. Adică după ce această revoluție IT cumva a lăsat educația într-o zonă clasică – nu că ar trebui renunțat la ea complet, dar ea trebuie adaptată. Nu trebuie trecut doar în zona digitală sau în zona online…”
Salariile profesorilor au crescut nu cât ar trebui, educația costă
O schimbare din partea profesorilor după creșterile salariale făcute după greva profesorilor este ceea ce mihai Dimian spune că așteaptă. „Și noi trebuie să schimbăm ceva, trebuie să dăm cumva înapoi în urma acestui efort al societății”, declara Mihai Dimian.
„Cred că acum există condițiile unui învățământ de calitate în România, el trebuie finanțat, educația costă, deci nu se poate opri. Este sigur nevoie și de o implicare mai mare a profesorului. Adică și eu aș vrea să văd acum dacă din mai anul trecut (2023) până în acest moment sau până în iunie, când va mai urma o nouă creștere salarială, au crescut salariile profesorilor – nu cât ar trebui – se produce și o schimbare? Sau trebuie să ne spună cineva că trebuie să încercăm să dăm mai mult, să dăm altfel. Uite, există un anumit semn din partea societății că ne apreciază mai mult, înseamnă că și noi trebuie să schimbăm ceva, trebuie să dăm cumva înapoi în urma acestui efort al societății. Și sper să se vorbească despre lucrurile astea și să putem să spunem și noi „da, pot mai mult, pot să fac altfel, pot să fac înspre binele tinerilor noștri”.
Despre reforme și instabilitate
Într-un alt interviu, pentru podcastul „Glasul Sucevei”, Mihai Dimian a declarat, pe 5 septembrie 2025, că rezultatele reformelor ratate din educație este acela că avem „o deteriorare poate a standardelor, a calității învățământ”. Acesta a vorbit despre numărul mare de miniștri ai Educației.
„Cred că cel mai neplăcut lucru este să vedem că toate aceste reforme care au fost făcute în sistemul de învățământ n-au condus la rezultate, ba din contră, am constatat o deteriorare poate a standardelor, a calității învățământ (…). Ori probabil că și prin faptul că tot s-au schimbat miniștri – a venit unul cu o strategie, oamenii s-au apucat de ea…, a venit altul cu altă strategie – toate aceste schimbări cred că au condus la eșecul unor reforme”.
Tăierile de burse în universitar – critici la adresa măsurii
Pe 18 octombrie 2025, după măsurile din Legea Bolojan care au dus la tăierea la jumătate a fonsturilor de burse pentru studenți, Mihai Dimian critica măsura și felul în care a fost luată. Susținea într-o emisiune la Televiziunea Intermedia că va conduce la creșterea abandonului universitar.
„Scăderea fondurilor de burse este acum o provocare majoră pentru noi. Sper ca la finalul lunii iunie, când încheiem acest an universitar cu examenele respective, să vorbim de asemenea despre o trecere cu succes a acestei provocări. În momentul de față însă, provocarea este una foarte mare și celelalte două au fost foarte mari și sperăm că ne-am pregătit și în acest caz cum trebuie. De ce este foarte mare? Pentru că s-au făcut două tăieri simultane. Dacă vorbim de o tăiere a perioadei de acordare a burselor, aceasta poate putea fi acceptată. Și trebuie se recunoaște că până acum 2-3 ani de zile așa stăteau lucruri, adică nu primeam burse pe perioada vacanțelor. Studenții alegeau să se ducă în practică, să se ducă în străinătate, să lucreze, să se distreze, treaba lor… și într-adevăr nu primeau bursă pe perioada respectivă. Asta putea fi, să spunem, cred că asimilată mai ușor și însemna o scădere de o treime, adică 8 luni din 12 acordam bursă, o scădere de o treime. Din păcate, măsura a fost suplimentată cu tăierea alocației pentru un student. Alocația asta dată pe fiecare student se cumulează și formează fondul de burse. Alocația era 357 lei și acum este 216 lei, deci este o scădere cu 41,5% a locației per student. Asta înseamnă că fie valoarea burselor scade, dar nu poți lucra prea mult nici aici, pentru că există o bursă minimă care se numește bursă socială de 925 lei, sub care nu poți să dai burse lunare – poți să dai burse în situații speciale, dar e alte discuție – și atunci sub 925 nu poți să scazi. Drept urmare, scazi numărul de burse acordate. Și aici, sigur că scăderea cu mai mult de 40% – 41,5% – a numărului de burse acordate – poate mai ajustăm noi valoarea bursei astfel încât să nu fie chiar 41,5% să fie o treime – la scăderea cu o treime a numărului de burse acordate este una dificilă și va afecta tocmai ceea ce încercăm să limităm, adică abandonul universitar. Va afecta tinerii”.
„Ce aș vrea să se înțeleagă: vedeți, s-a purtat o discuție simultană, dar numai o parte a fost atinsă. Adică s-a discutat despre bursele din preuniversitar, unde elevi cu sub cinci aveau bursă sau în fine, elevi care n-au trecut la bacalaureat aveau bursă de merit și așa mai departe. Dar măsurile dure s-au luat în zona universitară. Dacă ne uităm la tăierea fondului de burse, vorbim de o tăiere cu peste 50% a fondului de burse la universitar. La preuniversitar nu știu, 10-15% – sigur că valoarea este mare acolo, că sunt mulți elevi comparativ cu numărul de studenți din România, dar ca pondere, tăierea a fost masivă aici. Deci pe baza unor exemple din preuniversitar, s-a tăiat masiv în universitar”, a mai spus Dimian.
Rămâne de văzut cum se vor reflecta aceste poziții în activitatea noului ministru și în măsurile pe care acesta le va lua. Din declarațiile oficiale ale guvernanților și din informațiile surselor Edupedu.ro, ministrul Educației și Cercetării nu ar avea în 2026 spațiu de creștere bugetară sau de renunțare la vreo măsură luată prin Legea Bolojan în 2025, ci din contră. Sunt anunțate noi tăieri, câteva fiind deja decise prin ordonanța privind reforma administrației: tăierea sporului de doctorat și reduceri pentru bugetele universităților din toamnă.