Inițiatorul proiectului de lege privind obligativitatea uniformelor școlare, senatorul PSD Daniel-Cătălin Zamfir, ar fi zis, la discuții purtate vineri cu elevii și părinții: „De ce să nu câștige și firmele de textile din România?”, potrivit unui comunicat transmis de Federația Națională a Părinților – Edupart, participantă la acele discuții.
Parlamentarul ar fi spus, totodată, când i s-a spus că uniforma nu reprezintă o prioritate reală pentru sistemul de educație, că „știu asta, dar am vorbit cu niște prieteni care mi-au zis asta”, potrivit aceluiași comunicat.
Federația califică situația drept „extrem de gravă” și îi cere senatorului Zamfir clarificări publice pe această temă.
- Amintim că vineri, 2 octombrie, parlamentarul Daniel Zamfir a avut discuții cu reprezentanții organizațiilor de părinți și de elevi. Ulterior, el a afirmat, pe Facebook, că „opiniile noastre nu erau, de fapt, atât de divergente, și că ar fi fost cu „toții de acord” că introducerea ținutei obligatorii „este un pas necesar”. Pe de altă parte, Consiliul Național al Elevilor a susținut că și-a menținut opoziția față de uniformele obligatorii, dar că ar fi cerut ca elevii să aibă un cuvânt în stabilirea uniformei, în caz că proiectul este adoptat.
În comunicatul transmis duminică, Federația părinților spune că întâlnirea nu a avut caracter de dezbatere publică, „ci a fost o discuție restrânsă, în biroul senatorului”. Iar organizația notează diferențele între ceea ce a susținut senatorul Zamfir și ceea ce au transmis elevii:
- „Ulterior întâlnirii, domnul senator a afirmat public că opiniile participanților ‘nu erau, de fapt, atât de divergente’. Această prezentare necesită o clarificare importantă. Consiliul Național al Elevilor a transmis public, după aceeași întâlnire, că și-a menținut opoziția față de introducerea uniformelor obligatorii și că între poziția sa și cea a inițiatorului există în continuare o ‘diferență fundamentală de viziune’.”
Iar Federația reclamă, în continuare „situația extrem de gravă” produsă de afirmațiile politicianului. Potrivit acesteia, „în momentul în care reprezentanții elevilor au arătat că uniforma obligatorie nu reprezintă una dintre prioritățile reale ale sistemului de educație, răspunsul a fost: ‘Știu asta, dar am vorbit cu niște prieteni care mi-au zis asta’. Iar într-o discuție privind componenta economică a introducerii uniformelor, senatorul a folosit formularea: ‘De ce să nu câștige și firmele de textile din România?’”.
Potrivit organizației părinților, „îi solicităm domnului senator Daniel-Cătălin Zamfir clarificări publice, deoarece considerăm situația extrem de gravă. O lege a educației nu poate fi fundamentată pe discuții informale „cu niște prieteni”, iar obligațiile impuse milioanelor de elevi și familiilor acestora trebuie să rezulte din consultări reale, evaluări de impact, date, cercetare educațională și o nevoie demonstrată a sistemului. Cu atât mai puțin poate fi acceptată ideea că o obligație impusă prin lege elevilor ar trebui justificată, chiar și secundar, prin avantajele economice create unor operatori din industria textilă.”
Federația părinților cere ca proiectul să fie „reanalizat serios” la Camera Deputaților și prezintă o serie de elemente la care actuala formulă a prevederilor nu răspunde, inclusiv chestiuni legate de riscul unor abuzuri în contractarea uniformelor. „Rămân întrebări fundamentale la care Camera Deputaților trebuie să răspundă înainte de adoptarea unei asemenea obligații:
- ce se întâmplă dacă părinții din Consiliul Reprezentativ al Părinților Școlii nu își dau acordul asupra uniformei?
- ce se întâmplă dacă elevii refuză modelul propus?
- cum sunt prevenite exclusivitățile comerciale?
- cum este garantată libertatea familiilor de a alege furnizorul?
- cum este asigurat sprijinul efectiv pentru familiile vulnerabile?”
Comunicatul de presă al Federației Naționale a Părinților EDUPART, integral:
„Uniformele școlare nu pot fi legiferate „după discuții cu niște prieteni” și pentru „industria textilă”
Federația Națională a Părinților EDUPART consideră necesară o clarificare publică după întâlnirea din 2 octombrie 2026 organizată de senatorul Daniel-Cătălin Zamfir pe tema proiectului privind uniformele școlare obligatorii. Federația a participat la întâlnire prin Filiala București reprezentată de: Valentin Ilie, președintele Filialei Sector 2, Sorin Panait, director al Departamentului Sportiv, și Ioan Rotaru, președintele Filialei Ilfov.
Trebuie însă să precizăm foarte clar că întâlnirea nu a avut caracterul unei dezbateri publice în sensul obișnuit al termenului, cum ne-a fost comunicat inițial, ci a fost o discuție restrânsă, în biroul senatorului Daniel Zamfir, la care au participat aproximativ zece persoane. Ulterior întâlnirii, domnul senator a afirmat public că opiniile participanților „nu erau, de fapt, atât de divergente”. Această prezentare necesită o clarificare importantă. Consiliul Național al Elevilor a transmis public, după aceeași întâlnire, că și-a menținut opoziția față de introducerea uniformelor obligatorii și că între poziția sa și cea a inițiatorului există în continuare o „diferență fundamentală de viziune”.
Mai grav, în cadrul întâlnirii au fost făcute o serie de afirmații care ridică întrebări serioase asupra modului în care a fost construit acest proiect legislativ și asupra fundamentării lui. Domnul senator Daniel-Cătălin Zamfir a afirmat în timpul discuției: „Am inițiat un proiect fără să mă consult cu nimeni”.
În momentul în care reprezentanții elevilor au arătat că uniforma obligatorie nu reprezintă una dintre prioritățile reale ale sistemului de educație, răspunsul a fost: „Știu asta, dar am vorbit cu niște prieteni care mi-au zis asta”. Iar într-o discuție privind componenta economică a introducerii uniformelor, senatorul a folosit formularea: „De ce să nu câștige și firmele de textile din România?”.
Așadar, îi solicităm domnului senator Daniel-Cătălin Zamfir clarificări publice, deoarece considerăm situația extrem de gravă.
O lege a educației nu poate fi fundamentată pe discuții informale „cu niște prieteni”, iar obligațiile impuse milioanelor de elevi și familiilor acestora trebuie să rezulte din consultări reale, evaluări de impact, date, cercetare educațională și o nevoie demonstrată a sistemului.
Cu atât mai puțin poate fi acceptată ideea că o obligație impusă prin lege elevilor ar trebui justificată, chiar și secundar, prin avantajele economice create unor operatori din industria textilă.
Școala nu este un instrument de politică industrială economică, iar părinții nu sunt o piață captivă acestei industrii cu acces la anumiți politicieni. Această problemă devine cu atât mai serioasă cu cât Federația a început deja să primească capturi de ecran și mesaje din grupuri de părinți în care unele conduceri de unități de învățământ îi direcționează pe părinți către furnizori „agreați”, invocând faptul că emblema școlii este marcă înregistrată la OSIM și că nu poate fi utilizată de orice producător. Protecția juridică a emblemei unei școli este legitimă. Transformarea acestei protecții într-un mecanism de exclusivitate comercială pentru întreaga uniformă reprezintă însă cu totul altceva. Emblema poate fi produsă separat și pusă la dispoziția familiei; școala poate autoriza mai mulți operatori economici pentru reproducerea ei sau poate stabili standarde tehnice clare, lăsând părinților libertatea de a cumpăra cămașa, pantalonul, fusta, sacoul sau celelalte componente de la orice furnizor care respectă standardele stabilite. Marca înregistrată trebuie să protejeze identitatea școlii, nu monopolul unui comerciant.
În momentul în care statul transformă un produs într-o obligație legală, responsabilitatea privind transparența devine mult mai mare. Părintele trebuie să știe cine a stabilit modelul, cine a stabilit prețul, cine a selectat furnizorul, dacă există exclusivitate, în baza cărei proceduri aceasta a fost acordată și ce alternative reale are familia. Tocmai acesta este unul dintre riscurile asupra cărora s-a atras atenția încă din dezbaterile parlamentare: apariția unor „afaceri cu uniforme” în jurul unei obligații instituite prin lege. Între timp, semnalele primite din școli arată că această preocupare nu mai poate fi tratată exclusiv ca o ipoteză teoretică. În același timp, dezbaterea publică evoluează semnificativ. Consiliul Național al Elevilor și-a reafirmat opoziția față de uniformele obligatorii, iar Daniel Zamfir a anunțat după întâlnire că va susține la Camera Deputaților un amendament prin care și consiliul elevilor să își dea acordul asupra modelului uniformei.
Noi considerăm această modificare necesară, dar insuficientă.
Rămân întrebări fundamentale la care Camera Deputaților trebuie să răspundă înainte de adoptarea unei asemenea obligații:
– ce se întâmplă dacă părinții din Consiliul Reprezentativ al Părinților Școlii nu își dau acordul asupra uniformei?
– ce se întâmplă dacă elevii refuză modelul propus?
– cum sunt prevenite exclusivitățile comerciale?
– cum este garantată libertatea familiilor de a alege furnizorul?
– cum este asigurat sprijinul efectiv pentru familiile vulnerabile?
În plus, poziția politică față de proiect începe să se schimbe. Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat public că elevii au dreptate, că uniformele școlare nu trebuie impuse prin lege „de la București” și că va solicita parlamentarilor UDMR să voteze împotriva proiectului la Camera Deputaților. Toate acestea demonstrează că discuția este departe de a fi închisă.
Federația Națională a Părinților EDUPART consideră că proiectul trebuie reanalizat serios la Camera Deputaților și că înaintea oricărei decizii trebuie organizată o consultare reală, publică și transparentă cu elevii, părinții, directorii, profesorii și specialiștii în educație.
Legile educației nu se fac pentru că „niște prieteni” cred că ar fi bine, nu se justifică prin faptul că „ar câștiga firmele de textile” și nu se adoptă întâi pentru ca abia după aceea să îi întrebăm pe elevi și pe părinți ce părere au. Ordinea trebuie să fie exact inversă: identificăm problema, consultăm beneficiarii, analizăm datele, evaluăm impactul și abia apoi legiferăm. Vom solicita clarificarea cadrului legislativ astfel încât nicio unitate de învățământ să nu poată transforma uniforma obligatorie într-o piață comercială captivă. Educația se construiește împreună cu elevii și părinții. Nu după adoptarea legii, ci înainte de a o scrie.”
Foto: ID 468434171 © LCVA | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.