Mihai Dimian, noul ministru al Educației și Cercetării, învestit în funcție marți, 3 martie, este rector al Universității Ștefan cel Mare din Suceava din 2024, după ce timp de 12 ani a fost prorector al instituției. Are licență în Matematică și Fizică, după ce a început facultatea la București și a terminat cursurile pentru cele două specializări la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. S-a înscris și la Facultatea de Informatică, după ce ar fi vrut să facă Cibernetica de la ASE, însă din cauza schimbărilor legislative de la acea vreme a fost nevoit să renunțe, după cum a explicat chiar el pentru presa locală. Este doctor în inginerie electrică și electronică, cu o diplomă obținută la Universitatea Maryland, College Park, din Washington, SUA și a studiat un semestru la Universitatea Versailles Saint-Quentin-en-Yvelines, din Franța, unde a fost apoi asistent cercetător. „Am căutat să văd aplicații ale matematicii în viața reală. Pas cu pas am ajuns tot mai mult în zona aplicată”, a explicat Mihai Dimian, în urmă cu doi ani, într-un interviu pentru Monitorul de Suceava.
- Mihai Dimian, noul ministru al Educației și Cercetării, care a depus jurământul marți, 3 martie, la Palatul Cotroceni, într-o ceremonie fulger care a durat 2 minute și jumătate, este rector al Universității Ștefan cel Mare din Suceava din 2024, după ce timp de 12 ani a fost prorector al instituției.
Este în prezent profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava.
Potrivit CV-ului său de pe pagina Universității, Mihai Dimian predă Managementul proiectelor și problemelor complexe; Creativitate, comunicare tehnică și inovare; Managementul și Analiza Datelor, Optoelectronică; Microunde. Pe partea de cercetare sunt menționate domeniile Managementul şi analiza datelor, Modelare si Simulare Stocastică, Nanoștiință şi fotonică, Comunicații fără fir, Electromagnetism, Dispozitive cu memorie.
La capitolul competențe, Mihai Dimian menționeză „o vastă experiență în mai mult de 35 de proiecte internaționale și naționale de cercetare și dezvoltare în diverse funcții, inclusiv director de proiect / coordomator / responsabil partener pentru 17 proiecte naționale și internaționale; 10 ani de experiență în calitate de prorector cu activitatea științifică, 8 luni experiență ca Ordonator de credite al USV.
Licență în Matematică și Fizică, doctorat în inginerie electrică și electronică
Mihai Dimian are licență în Matematică (1993-1997) și în Fizică ( 1997-2001) de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Este doctor în inginerie electrică și electronică obținută la Universitatea din Maryland, College Park, SUA.
A început să studieze și Informatică, dar din cauza legislației care s-a schimbat în timp ce era student, nu mai avea voie să urmeze mai multe facultăți pe locuri cu finanțare de la buget, chiar dacă avea și bursă pentru performanță, a explicat Mihai Dimian în interviul pentru Monitorul de Suceava din 10 iulie 2023.
„Poate e mai greu de înțeles, dar atunci învățământul de stat era gratuit, nu conta că făceai a doua facultate, era gratuit. Dacă facultățile le-am putut face gratuit, le-am terminat pe rând: eram la doctorat la matematică, eram la masterat la fizică și eram la licență la informatică.
Abia se schimbase legea, eram la masterat la fizică, m-am dus să informez că știam că nu se dau burse și că trebuie să plătești. M-am dus să informez că am deja bursa de la matematică și că nu pot lua bursă și la fizică, dar și-au dat seama că mai pot face decât în regim cu taxă.
Eu declarasem de la admitere situația mea, nu era o problemă în privința asta. De altfel, inclusiv la masteratul de la fizică m-am înscris cu diploma de la matematică pentru că eu făcusem fizica în 3 ani în loc de 4 și atunci n-apucasem să dau licența la fizică pentru că anul trei se termina după anul patru ca și sesiune. Terminasem în 3 ani, dar n-apucasem se dau licența atunci în vară, când erau admiteri.
Mi-au spus că nu mai nu mai pot studia decât în regim cu taxă. Pe de altă parte, căminul fusese alocat pe zona de fizică, eu consideram că atunci aveam nevoie mai mult de colegi de la fizică să lucrez și nu mă mai puteam întoarce acum să mă duc pe matematică. Eram prin noiembrie, a 8-a săptămână de studii. După care la informatică se schimbase tot așa o regulă: sesiunea de restanță era în toamnă, s-a mutat în vară după sesiunea normală și așa dădeam mai multe examene în același timp, în sesiune trebuia să văd cum le grupez.
Acum nu mai aveam posibilitatea aceasta decât tot în regim cu plată, pentru că restanțele se mutaseră în vară și cumulate, toate aceste lucruri m-au dus într-o situație oarecum dificilă. Eu am avut oferte înainte, să plec, fie Erasmus fie de altă natură, nu am făcut-o și acum îmi ziceam – ce fac, altă țară mă plătește să mă duc și aici trebuie să plătesc eu?”.
Mihai Dimian spune că pasiunea sa a fost Matematica și a mers apoi spre Fizică și Informatică pentru că voia să poată să aplice conceptele de matematică.
„Pe mine învățământul de Matematică m-a pregătit foarte bine, că pentru zona de cercetare este extraordinar. Pentru zona didactică însă-i discutabil, pentru că trebuie insistat mult mai mult pe ceea ce urmează să faci ulterior cu elevii. Și să vezi cumva aplicațiile directe în îmbunătățirea performanțelor tale (…) Dacă vrei să-ți formezi o cultură generală matematică în același timp trebuie să insistăm mai mult pe formarea lor ca profesori, inclusiv matematică, nu doar psihopedagogică. Și asta e o discuție generală. Sigur, asta e părerea mea, putem să avem argumente mai mult sau mai puțin bune.
Eu, personal, aveam o problemă în sensul că ajunsesem într-o lume foarte abstractă. Îmi plăcea să rezolv probleme, aveam succes, dar simțeam că încă mă joc.
Și eu de fapt ceea ce am făcut după a fost să caut aplicații ale matematicii în diverse domenii, că a fost fizică, că a fost cibernetică și în zona de informatică. La informatică inițial am fost pasionat tocmai de aplicarea matematicii, demonstrarea unor teoreme care-ți arată că un anumit program se poate sau nu finaliza și ulterior partea de programare. Deci am căutat ulterior să văd aceste aplicații ale matematicii în viața reală. Sigur că și în fizică am ajuns tot în spații infinite, când am încercat să analizez partea de relativitate sau cuantică, dar ulterior, pas cu pas, am ajuns tot mai mult în zona aplicată.
Asta nu e o critică la adresa școlii, ci acest lucru l-am simțit eu personal pentru că îmi place, dar nu vreau să fie doar o plăcere, ci vreau să văd impactul pe care îl am în comunitate, mai întâi în carieră”, a spus Dimian.
Primul an de facultate l-a făcut la Universitatea din București și și-ar fi dorit să urmeze și Cibernetica (ASE) însă a realizat că s-ar descurca mai bine la Universitatea din Iași, mai aproape de casă, el fiind originar din Onești, spunea atunci actualul ministru.
„Deja din anul III m-am orientat către zona de Fizică. Cum spuneam, simțeam nevoia să aplic matematica și am început să studiez acest domeniu cu mai multă atenție. Avusesem performanțe și în liceu, dar acum cumva doream să ajung la un nivel similar cu cel la care eram la Matematică. De ce București? Era o diferență, în sensul că la Iași, dacă ne uităm atunci la facultatea de Matematică îl vedeam pe domnul academician Barbu Miron, era o școală foarte înaltă. La Fizică nu era niciun academician la vremea respectivă. Mi s-a părut că școala din București, spre deosebire de zona de Matematică, ar fi fost mai bună. Așa mi s-a părut mie atunci.
Al doilea motiv este că eu doream să studiez și Cibernetică. Cum spuneam, acum eram interesat în aplicații ale matematicii. La Iași nu era Cibernetică. La Economie era, la București. Am făcut această tranziție, apoi mi-am dat seama că e cam dificil să fac naveta între Măgurele, unde era Fizica și între ASE-ul din centrul Bucureștiului, unde ar fi fost Cibernetica. (…) Așa că m-am întors în Iași, (după un an) am continuat cu fizica și am dat examenul atunci și am intrat la Informatică, pentru că așa cum spuneam, Cibernetică nu era la Iași. Am stabilit eu că Informatica mă ajută atunci și am continuat și cu Matematica și atunci puteam să le fac pe toate trei într-o… toate erau la un loc, acolo. (n. red la UAIC). Erau ușor de gestionat”, spune Dimian.
A plecat cu bursă în Franța și apoi în SUA unde a și predat ca asistent cercetător
În ultimul an de facultate, anul IV-a, a primit o ofertă de bursă Erasmus la Universitatea Versailles din Franța și în același timp și o ofertă de cercetător, spune Dimian.
„Nu spun că alegerile mele au fost neapărat cele mai bune, adică inclusiv pentru părinți, când au văzut că eu doresc să studiez în continuare, mai ales mama care are 7 clase, tata terminase într-un final liceul la seral, dar mă întrebau: «Ai terminat-o facultate, ce mai faci, ce vrei acolo? Prietena mea, la fel, îmi zicea că avem nevoie de finanțare pentru o familie. Și atunci nu spun că, repet, era neapărat calea cea mai bună, dar încă aveam nevoie de timp pentru studiu, voiam să mai aflu multe lucruri, simțeam această pasiune și doream să-i dau curs și repet, în limitele în care eram, adică faptul că stăteam la cămin, nu plăteam studiile, puteam să mă concentrez pe studii, iar dacă aveam nevoie de anumite fonduri, mă duceam în weekend și făceam meditații și îmi acopeream necesarul.
Pe lângă bursele care erau mici atunci comparativ cu ce e acum – chiar dacă luai cea mai bună bursă, tot nu reușeai să trăiești din ea, și atunci, pe de altă parte, am avut o perioadă când câștigam foarte mult și lucrurile au mers bine în continuare pentru colegii care au rămas acolo și nu îmi doream să câștig mult, dar ajunsesem în situația în care era foarte greu… Cred că vreo 2 săptămâni am stat pe la prieteni o perioadă, în cămin nu mai puteam sta.
Mă trezisem din lumea mea, eu mă duceam liniștit, studiam… apoi s-a schimbat legea, m-am lovit de realitatea curentă și a trebuit să găsesc o soluție. Și atunci nu mai știu exact cum a fost. Aveam din nou oferta de bursă Erasmus, era însă pe Fizică și tocmai mă dăduseră afară de la Fizică, adică trebuia să intru la cu taxă acum, nu plătisem. M-am înscris din nou în anul IV la Fizică, eu terminând în 3 ani, nesusținând licența. M-am înscris, dar eu nu mai aveam nimic de făcut. M-am înscris în anul IV și am plecat cu acea bursă din anul IV de Fizică.
Apoi a rămas la universitatea din Franța unde primise postul de cercetător asistent, cercetare în domeniu nano-structurilor magnetice.
„Am plecat inițial cu această bursă Erasmus, era destul de selectivă atuncim dar și cu o ofertă din partea laboratorului de cercetare respectiv. Deci m-am dus ca student, dar în același timp ei mi-au oferit o poziție de cercetător asistent și atunci am putut să beneficiez de o finanțare bună și să mă concentrez din nou pe studiu. Această pasiune, acest interes a dat rezultate și acolo a fost apreciat și au dorit să continuăm”.
După 5 luni a primit ofertă de a face doctorat în SUA, după ce inițial aplicase la Universitatea din Maryland College Park, înainte să plece în Franța. Până în 2005 a făcut cercetare în domeniul Înregistrărilor Magnetice, Sisteme Stocastice, Sisteme neliniare, Dispozitivelor semiconductoare, Studii doctorale în Electrofizică și Comunicații.
„După aproape cinci luni în Franța mi-a fost oferită o bursă de doctorat acolo, datorită rezultatelor obținute acolo și ei au dorit să continuăm și au făcut demersurile în acest sens. Am dat interviurile necesare și mi-au oferit această bursă. Pe de altă parte, în perioada când spuneam eu, de cele două săptămâni în care nu știam ce să fac și am dormit la prieteni, am trimis și o aplicație la Universitatea din Maryland din Statele Unite, College Park, dar acolo trebuie să dai anumite teste, trimiți rezultatele, testul a fost trimis, dosarul înaintat.
Plecând în Franța și văzând că lucrurile merg bine acolo, nu am mai dat curs aplicațiilor în Statele Unite, dar am început să public. Am trimis un articol la un jurnal important, o lucrare după trei luni și la o conferință m-a evaluat un profesor de la universitatea Maryland, care cumva era în domeniu, văzuse aplicația mea, mai era și un român în grupul lui și știa așa de mine și m-a sunat și m-a întrebat dacă nu vreau să merg la doctorat acolo. A fost o surpriză. Domnul profesor era mult mai renumit decât cel din Paris în domeniul în care lucram eu și a fost foarte onorantă propunerea. M-am gândit ce să fac. Pe de altă parte, cu profesorul din Franța aveam o relație foarte apropiată, mergeam la el acasă cât doream, discutam tot timpul, dar și dumnealui a zis că ok, e oportunitate. N-a fost plăcut, că și dumnealui insistase cumva să-mi ofere condițiile cât mai bune acolo și repet, aveam o relație foarte bună, era și mai tânăr și vedea probabil și un viitor, o oportunitate și pentru dumnealui să se dezvolte.
Domnul profesor din Statele Unite mi-a spus ce urmează, testul de engleză, «dar noi nu vorbim în engleză acum? Lasă, ne descurcăm noi cu testul de engleză, vii aici, îl dai când vii aici – testul celălalt era un test de cunoștințe – vii aici și dai testele aici». Și a fost în iulie, cred că am avut discuția asta și în august deja eram în Statele Unite cu o grămadă de peripeții.
Eu nu reușeam să plec din Franța, nu îmi mai decontau acum biletul de avion. Întorcându-mă în țară și mă întorceam cu autocar, pentru întoarcere aveai nevoie de viză de tranzit în Germania. La întors luai avionul și nu mai era nevoie de viză (…) Deci până la urmă pe baza faptului că aveam ofertele de doctorat acolo în Franța, am obținut ceea ce se cheamă carte verde în Franța, pe baza ideii că sunt la doctorat acolo sau voi fi la doctorat acolo și am reușit să plec din Franța. Acolo, ingineria electrică și electronică și comunicațiile sunt la un loc, domeniul se cheamă electrical engineering. De fapt eu am avut comunicații și electrofizică: două direcții”, a povestit Mihai Dimian.
Apoi, timp de 10 ani, între 2006 și 2016 a fost profesor asistent / asociat – conducător de doctorat la Universitatea Howard, Washington DC, în Statele Unite ale Americii, unde s-a ocupat de:
- Coordonare contracte de cercetare; cercetare în domeniul Managementului şi analiza datelor, Nanotehnologie Computațională, Electromagnetismului, Optoelectronicii.
- Predare discipline: Comunicații fără fir, Matematica pentru ingineri, Electromagnetism, Electronică
- Coordonare dosare de evaluare programe de studiu Inginerie Electrică și Ingineria
Calculatoarelor, coordonare comisie de concurs posturi didactice, dezvoltare curriculară
Între 2005-2006 a fost asistent asociat la Institutul Max Plank pentru Matematici Asociate, în Germania în „Cercetare în domeniul modelării multi-scale, fenomene asistate de zgomot” pentru că soția sa primise o ofertă la o universitate din Germania. Nu a stat decât 10 luni la acest institut, cât timp a durat contractul soției. Apoi s-a întors în SUA, la Maryland.
„La momentul respectiv tocmai finalizasem doctoratul și obținusem o poziție de profesor asistent în Statele Unite, în Washington, Universitatea Howard, unde am și activat ulterior. Soția avea o bursă la Berlin, la Universitatea Liberă din Berlin și am aplicat pentru o poziție de cercetător la Institutul Max Plank și ei au acceptat. Chiar a fost o potrivire bună, în sensul că era un institut de matematică aplicată. Dar aveau nevoie de cineva care să le traducă într-un fel problemele din industrie către matematică și rezultate lor din matematică să evidențieze de ce sunt importante pentru zona inginească. Și atunci chiar am avut o ofertă foarte bună de acolo, pe 5 ani de zile, dar nu am folosit-o decât 10 luni, cât a fost și soția mea acolo, după care m-am întors să-mi încep activitatea în Washington”.
De ce s-a întors în țară
„Sunt mai multe motive, acum e greu de spus care dintre ele domină. În primul rând aș zice că lucrurile s-au schimbat în anul 2005-2006. Deci în perioada respectivă, când părinții mei au decedat pe rând și cel puțin în cazul mamei n-am reușit să ajung. Am stat cu tatăl meu 2 săptămâni, a fost și el internat în spital. Imediat după moartea mamei mi s-a părut că lucrurile merg bine, a ieșit din spital, sigur era fratele meu în Onești care putea să mai aibă grijă de dumnealui. M-am întors atunci în Germania și după câtva timp a decedat și dumnealui și a fost un șoc.
De fapt chiar au fost multe luni în care nu puteam să lucrez în perioada respectivă și m-am gândit până unde vreau să merg? Ce vreau să fac în continuare? Cum îmi văd eu cu adevărat viitorul? Și m-am gândit că este importantă și această zonă, contribuția mea într-o comunitate. Acum, dacă e să compar ce puteam să fac în Statele Unite și cu ce puteam să fac în România, era clar că contribuția putea să fie mult mai mare în România. De asemenea, ne gândeam din punct de vedere al familiei, eu aveam un salariu foarte bun acolo, dar nu știam exact soția cum se va integra. Aici puteam să avem amândoi, să zic că cel puțin din punct de vedere al carierei, o anumită situație, dar chiar dacă financiar era mai scăzut nivelul.
Pe de altă parte, România intrase în Uniunea Europeană atunci, în 2007-2008. Era o perspectivă de dezvoltare în alte condiții. Eu am venit, am aplicat la un proiect european și timp de 4 ani de zile direct la Bruxelles am putut fi susținut în activitatea pe care o desfășuram și prin acel proiect.
De aceea spuneam că a fost o perioadă când am făcut naveta, cred că aveam cam șase zboruri pe an, plus perioada de vară aici, între Washinton – Suceava. Deci am început colaborarea, dar nu am revenit complet. Lucrurile erau un pic diferite, în România față d cum erau în SUA: acolo contractele sunt pe 9 luni, nu-s pe 12 luni, dar pe timpul verii te poți plăti din contracte, cercetare. Eu am ales să obțin contracte de cercetare, susțineam doctoranzi, dar veneam în România și chiar mi se permitea o perioadă mai lungă, având în vedere că se cheamă „buy out time„, adică poți să-ți cumperi, între ghilimele, timpul din contractele de cercetare pe care ei.
Și a fost o perioadă când am putut să văd dacă într-adevăr pot contribui aici, dacă sunt într-adevăr lucruri peste care nu pot să trec, pentru a merge mai departe, dacă cariera mea în cercetare are de suferit semnificativ sau pot, totuși, să fac lucrurile și din România. Și am constatat că pot publica la un nivel înalt și cu ceea ce făceam în România.
Am obținut proiecte de cercetare, am început să dezvolt laboratoare și atunci am zis: nu înseamnă că renunț la cariera pe care am ales-o, poate fi mai dificilă, dar pot să o fac și în România, în schimb, pot avea un impact mai mare asupra unității de învățământ în care lucrez, asupra comunității în care îmi desfășor activitatea. Și am făcut acest pas”.
Mihai Dimian a explicat și cum a ajuns la Universitatea „Ștefan cel Mare”. Întrebat cum de un fost student la Iași și la București, a venit tocmai la Suceava, acesta a spun că
„Da, și aici sunt două motive. Bineînțeles că atunci când am început discuțiile de revenire, am discutat și la Iași și chiar m-au invitat și acolo, dar au fost două motive: unu, soția era preparator aici. Am zis că ok, este și o oportunitate să fim împreună, deși și ea făcea naveta între Iași și Suceava, deci nu stătea atunci în Suceava. Pe de altă parte, când am vizitat universitatea, l-am cunoscut pe domnul profesor Graur, era atunci rectorul universității, am cunoscut mai mulți colegi, m-a impresionat, pe deosebire de Iași, spre exemplu, că lumea era la universitate. Da, nu e o critică acuma, dar nu spun, oamenii din Iași poate mai lucrează pe la firme, dar când m-am dus acolo greu mai… în afară de orele pe care le susțineau nu pot să spun că am reușit să mă întâlnesc (n.red. cu cineva). În zona tehnică, sigur, în zona de Fizică.
Și erau și anumite planuri de dezvoltare, am discutat atunci cu domnul profesor Graur, am început să discutăm și despre cum vedem lucrurile, cum vede dumnealui, cum văd eu și cum spuneam, mi s-a părut că da, uite, pot avea un impact imediat asupra dezvoltării universității, pot desfășura activitatea aici. Am avut o reținere, de fapt, inițial, cum spuneam, casa am cumpărat-o în Iași, mă gândeam că n-o să pot să fac cercetare aici și am zis că o să fac cercetare cu colegii de la Iași, da, încerc să dezvolt aici. După care am constatat că nu ajungeam pe la Iași deloc. Dacă mai făceam și Washington, veneam direct la Suceava, făceam lucrurile aici și am avut mai multe proiecte de dezvoltare. N-am simțit nevoia unei colaborări cu cei de la Iași, mi-am menținut colaborările în străinătate și atunci lucrurile au ajuns în situația asta.
Nivelul competențelor de vorbire și scriere în limba franceză a scăzut în ultimii ani
De remarcat că între CV-urile actualului ministru al Educației și Cercetării, Mihai Dimian, din 2018 până în 2024 au apărut diferențe de competențe declarate. Dacă în 2018 Dimian trecea în CV competențe lingvistice de comunicare în limbă franceză la nivelul B1 la vorbire și la scriere, în varianta actualizată în 2024 a CV-ului, publicată și pe site-ul Universității Ștefan cel Mare” din Suceava, apar menționate pentru limba franceză nivelurile A2 la vorbire, discurs oral şi A1 la scriere.
Citește și: