O modificare structurală a studiilor doctorale, în care să aibă un loc central angajabilitatea studenților, dar și măsuri punctuale care au fost aduse în discuție în ultimii ani, precum cea a introducerii doctoratelor industriale, sunt recomandate drept posibile soluții pentru provocările cu care se confruntă acest sector educațional, într-un recent raport publicat de entitatea care se ocupă cu finanțarea învățământului superior din România.
Raportul nu abordează problemele foarte vizibile în dezbaterea publică privind tematica studiilor doctorale, precum cele privind etica / frauda academică, ci analizează în profunzime chestiuni instituționale și organizaționale – cele ce țin de accesul la studii doctorale, parcursul și absolvirea acestora, în context european.
- Documentul “Studii doctorale în România: provocări și oportunități”, dar publicat de UEFISCDI, pleacă de la premisa nevoii de reformă în domeniu, într-un moment în care potrivit unui alt raport realizat anul trecut (Olah și Hâj – UEFISCDI, 2021), numărul studenților doctoranzi este într-un proces de creștere (+23% în 2019-2020 față de 2015-16) mai pronunțată decât cea a numărului de studenți la nivel de licență și master.
Analiza face o serie de recomandări pentru fiecare etapă – acces, parcurs și absolvire – în studiile doctorale, punând accentul pe două: o propunere de reformă structurală, vizând întregul sistem, respectiv o propunere privind accesul la studiile doctorale, anume dezvoltarea unor doctorate industriale.
Doctoratele industriale
Acestea au fost puse în discuție în mod repetat, în dezbaterea publică din ultimii ani, de reprezentanți ai unor instituții de învățământ superior din domenii tehnice. Chiar la finele lunii mai a.c., rectorul Universității Politehnica din Timișoara, Florin Drăgan, propunea “legiferarea doctoratelor industriale” ca soluție pentru problema scăderii numărului de profesori titulari, din cauza birocrației. Unii pași au fost făcuți încă din 2019 când Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași anunța implicarea într-un proiect european în acest domeniu.
Acest tip de doctorate, destinat specialiștilor din domenii tehnice sau de afaceri, ar veni în completarea celor prevăzute actualmente în Legea Educației, anume doctoratul științific și doctoratul aplicat în arte și sport. Legea menționează, în prezent:
“Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri:
- a) doctorat științific, care are ca finalitate producerea de cunoaștere științifică originală, relevantă internațional, pe baza unor metode științifice, organizat numai la forma de învățământ cu frecvență. Doctoratul științific este o condiție pentru cariera profesională în învățământul superior și cercetare;
- b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaștere originală pe baza aplicării metodei științifice și a reflecției sistematice, asupra unor creații artistice sau asupra unor performanțe sportive de înalt nivel național și internațional și care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învățământul superior și în cercetare în domeniile artelor și sportului.”
În raportul său, UEFISCDI afirmă că “modificările sociale, economice și culturale recente aduse de revoluția cunoașterii au pus sub semnul întrebării rolul și funcția tradițională a instituțiilor de învățământ superior în general, și rolului doctoratului în particular. În acest context, este nevoie din ce în ce mai mult de dobândirea unor competențe specifice din partea absolvenților pentru a concura pe piața forței de muncă. (…) Tradițional, un doctorat califică pe cel/cea care îl obține să predea și să realizeze cercetări în cadrul unei instituții de învățământ superior sau institut de cercetare, dar aceasta viziune nu mai este suficientă. Piața de muncă academică nu poate absorbi toți absolvenții de doctorat, crescând cererea de cercetători specializați în industrie/afaceri.”
- Documentul susține că “doctoratul industrial ar putea răspunde acestei probleme, precum și unor cerințe specifice sectorului economic. Acest tip de doctorat ar putea fi aplicativ, dedicat persoanelor angajate în diferite domenii de muncă și ar putea fi organizat în parteneriat cu companii private.
Ce ar câștiga diversele părți, conform surselor citate în raport:
- Nivel individual: doctorandul câștigă experiență de cercetare, își dezvoltă abilitățile în sectorul privat; obține o mai bună înțelegere a industriei
- Nivel instituțional: “permite companiilor să-și dezvolte resursele umane prin angajarea de personal de cercetare înalt calificat, permițând personalului lor cu normă întreagă să urmeze studii doctorale; companiile își dezvoltă componenta de cercetare; facilitează transferul de cunoștințe între companii și universități (…)
Documentul atenționează că doctoratele industriale nu sunt abordate uniform în cadrul UE și oferă câteva exemple de practici din țările membre:
“Danemarca a fost printre primele țări care a introdus în 1970 primul Program de Doctorat Industrial de trei ani, axat pe industrie, în cooperare cu o companie privată, un doctorand și o universitate (…)”
“În Franța, calificări similare sunt numite acorduri industriale pentru formare prin cercetare și au drept scop stimularea parteneriatelor de cercetare public-privat. (…)”
“În Italia, doctoratele industriale sunt doar parțial reglementate. În 2013, guvernul italian a emis un decret (nr. 45/ 8 februarie 2013) care distinge trei programe de doctorat diferite, orientate spre practică (…)”
“În Germania, doctoratele industriale nu sunt reglementate de lege, chiar dacă 16% din toți studenții doctoranzi din fiecare an urmează doctorate dezvoltate în parteneriat cu companii (…)”
“Modificarea structurală a studiilor doctorale”, cu accent pe angajarea studenților doctoranzi
Documentul propune un set de recomandări pentru fiecare etapă – acces, parcurs și absolvire – a studiilor doctorale, dar menționează și o “modificare structurală” a acestora, care ar putea fi aplicată pe baza unei analize amănunțite. Modificarea ar avea ca miză angajarea studenților doctoranzi atât în universități/centre de cercetare, cât și în mediul public/privat, în cazul doctoratelor industriale.
Potrivit raportului:
- “O astfel de modificare structurală ar putea presupune ca studenții-doctoranzi să fie angajați ai universității/centrelor de cercetare (pentru doctorate academice/de cercetare) sau angajați în mediul public/privat (pentru doctorate industriale), în urma unui proces competitiv de selecție și recrutare, cu criterii și standarde minimale definite la nivel național, respectiv criterii suplimentare la nivelul fiecărei instituții organizatoare de studii doctorale”.
- “În acest fel, se pot adresa, printre altele: selecția mai riguroasă a candidaților la programele doctorale; susținerea și securitatea financiară pe tot parcursul doctoratului; facilitarea inserției pe piața muncii; flexibilizarea certificărilor derivate din parcursul în cadrul studiilor doctorale (finalizate sau nu), prin pachete de competențe pentru portofoliul de calificare profesională al candidatului sau prin certificări pentru studii de scurtă-durată, respectiv credite pentru a putea parcurge ulterior cursuri de diferență în vederea absolvirii unui program de master (spre exemplu, dacă s-au parcurs minimum doi ani de program înaintea retragerii de la doctorat).”