Țările membre NATO, nu Alianța în sine ar trebui să fie responsabile cu finanțarea efectivă a programelor universitare care să contribuie la combaterea unor amenințări hibride și cibernetice, a spus secretarul general al organizației nord-atlantice, Mark Rutte, într-o dezbatere organizată de Universitatea din București joi, 6 noiembrie. El a răspuns la o întrebare pe această temă prin a arăta rolul „extrem de important” jucat din România în combaterea amenințărilor hibride în contextul alegerilor din Moldova, dar și prin faptul că bugetul NATO nu este conceput pentru astfel de activități.
- Potrivit lui Mark Rutte, spre deosebire de Uniunea Europeană, care are un buget multianual foarte mare, bugetul central al NATO este unul limitat. Iar susținerea, la nivel central, a unor activități precum educația împotriva amenințărilor hibride ar presupune un buget central „imens” pentru NATO.
Opțiunea pe care o preferă, a precizat secretarul-general al NATO la dezbaterea de la Universitatea din București, este ca asemenea programe universitare să fie finanțate la nivel național, pe baza experiențelor țărilor membre.
Mark Rutte a răspuns, astfel, întrebării unei profesoare din cadrul UB despre o eventuală intenție a NATO de a investi în programe educaționale „despre cum săă recunoaștem dezinformarea, informațiile false etc.”, lucruri care reprezintă „una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm inclusiv în universitate”.
- Dezbaterea UB de joi, 6 noiembrie 2025, în care secretarul general al NATO a discutat cu profesori și studenți, a avut ca temă „Întărirea flancului estic: Viziunea NATO pentru România”.
Răspunsul lui Mark Rutte la întrebarea referitoare la eventualele investiții NATO în programe educaționale:
„Întrebare: Având în vedere că NATO nu este doar o instituție militară, are și o componentă economică și socială, având în vedere, de asemenea, că ați menționat reziliența socială, mă întreb dacă ați lua în considerare investiții și în programe educaționale, nu doar pentru România, ci pentru întreaga Europă? Întreb în condițiile în care ne confruntăm cu un război digital. Deci, programe de învățare formală și, probabil, informală despre cum să recunoaștem dezinformarea, informațiile false etc.. Pentru că aceasta este una dintre cele mai mari probleme cu care ne confruntăm inclusiv în universitate – cum să abordăm acest tip de război.
Mark Rutte: Voi vorbi separat despre nevoia de a combate aceste lucruri și modul de a le combate. Întâi, despre amenințări hibride. Ce ați făcut voi, România, inclusiv în sprijinul Moldovei – și, iarăși, aplaud ceea ce faceți pentru a ajuta Moldova și pe moldoveni în lupta lor împotriva amenințărilor hibride… NATO sprijină, de asemenea eforturile lor, dar ce face România este extrem de important. Ați văzut alegerile, au fost cât se poate de corecte și deschise mulțumită și eforturilor voastre, ale NATO și UE.
Când vine vorba despre amenințări hibride, să nu fim naivi. Ele există, sunt diverse – poate fi o tentativă de asasinat împotriva unui director de companie din complexul miliar-industrial, poate fi un atentat în sistemul de sănătate (…) Ele Iau multe forme. Când vine vorba despre amenințări hibride, cibernetice, nu trebuie să fim naivi. În ceea ce privește finanțarea în acest domeniu, aș spune că NATO are un buget central limitat. Nu este ca în situația UE, unde există un cadru financiar mare, multianual, de 1000 de miliarde pentru 7 ani. În NATO nu avem așa ceva, națiunile au banii, bugetul central este unul redus, care să acopere costuri comune (…).
Cea mai bună cale pentru NATO, în sensul a ceea ce spuneți – dar lăsați-mă să mă gândesc – este să coordoneze, să discute, să aibă o platformă pentru a combate asemenea lucruri. Dar când vine vorba despre finanțarea efectivă a programelor universitare, aș lăsa acest lucru la decizia națiunilor. (…) Cred că este această opțiune este mai potrivită, să ne asigurăm că, în mod colectiv, experiența voastră este folosită, că și alte țări fac același lucru, iar apoi să ne asigurăm că aici, România este cea care investește într-un program universitar. Pentru că, altfel, ar fi nevoie de un buget central imens pentru NATO (…).”