„Singurul spital construit de o universitate, de la zero, pe alte forme de funcționare decât sunt spitalele publice din România”, va fi inaugurat în toamna aceasta la Târgu Mureș, a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș, Leonard Azamfirei. În ziua în care toate cele 6 universități de medicină de stat din țară organizează examenele de admitere în domeniul sănătate, Azamfirei a afirmat că la universitatea pe care o conduce derulează „un sistem de învățământ complet diferit, unic în țară”.
„Este un model de învățământ de tip transversal și modular în care studenții care intră în universitate au o succesiune care nu este longitudinală (învață în anul I anatomie, anul II fiziologie, în anul III farmacologie), ci practic ei învață medicina pe aparate și sisteme în același modul de timp”, a precizat Azamfirei.
„Este un model poate mai inovativ, destul de conectat în tehnologie, în care se învață și se dau examene: probabil că știți că în Târgu Mureș este Centrul Național de Realitate Virtuală Aplicată în Medicină, noi am avut primul centru din România de simulare acreditat la nivel european”, a continuat rectorul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie din Târgu Mureș (UMFST).
Leonard Azamfirei a declarat pentru Edupedu.ro că „noi construim acum un spital universitar, care este un spital smart. Este un spital smart nu pentru că vor lucra în el doctori deștepți, ci pentru că are în spate concepte smart de tehnologie, de la relația cu pacientul dusă în zona digitală, continuând cu integrarea datelor din spital, toate conectate sub o umbrelă: o strategie care se numește UniCity, adică «orașul universitar». Toate, puse laolaltă, încearcă să facă un oraș virtual care să aibă în spate și management-ul pe care să îl utilizăm din partea de AI, nu doar de partea de administrație. E un proiect mare, noi l-am început de 2 ani, suntem cam pe la vreo 60% ca formă de organizare. Dar spitalul acesta este unul care nu e doar pentru servicii medicale. Este un spital făcut de universitate, doar din fondurile universității, fără alte fonduri, nici măcar guvernamentale, deși în urmă cu 3 ani Guvernul de la vremea respectivă și l-a asumat ca spital-pilot pentru digitalizarea sistemului de sănătate în România. Dar a rămas o simplă hârtie, fără niciun fel de finalitate ulterior, ca multe alte lucruri care se întâmplă la noi. Dar l-am făcut din bani proprii, îl vom inaugura în toamna asta și știu sigur că este singurul spital construit de o universitate, de la zero, pe alte forme de funcționare decât sunt spitalele publice din România”.
Rectorul UMFST a precizat că construcția spitalului ajunge la 180 de milioane la care se adaugă TVA, iar dotările vor fi în valoare de aproximativ 90 de milioane lei plus TVA.
„Dar rămâne provocarea mare pe resursa umană, pentru că l-am auzit pe premier de mai multe ori aducând în discuție faptul că în România UMF-urile produc prea mulți medici”, a avertizat Azamfirei.
Declarațiile integrale acordate de Leonard Azamfirei, rectorul UMFST, pentru Edupedu.ro:
Rep: Câți candidați aveți la examenul de admitere la medicină pe care UMFST îl organizează astăzi?
Leonard Azamfirei: Pentru programele din domeniul sănătate avem 1.879 de candidați, dintre care astăzi 1.188 de candidați dau admitere la medicină, la medicină dentară și la farmacie. La programele mici, de 3 și 4 ani, de tipul asistență medicală generală, nutriție, acolo este probă de dosar. Deci astăzi [26 iulie 2026] dau examen, cum vă spuneam, 1.188 de candidați pe 472 de locuri bugetate. Medicina este în competiție cea mai solicitată, dar anul acesta avem o creștere la medicină dentară: avem o concurență de 3,37 candidați pe loc la medicină dentară și 3,2 la medicină. Și surpriza plăcută este farmacia, care și-a dublat numărul de candidați, ajungând la 40. La nivel de țară, farmacia este un domeniu care, din păcate, se duce în jos ca interes. Dar anul ăsta ni s-au dublat numărul de candidați, față de anul trecut. Aici este și o nuanță: admiterea se dă pe limba română și, separat, pe limba maghiară. Ce vă spun sunt cifre la comun la medicină. La limba română evident că este mare concurența, în primul rând din motive demografice, pentru că bazinul de recrutare este mult mai mare decât cel de pe linia maghiară, în care vin eticii maghiari.
E o concurență mai mare decât anul trecut per total număr de candidați și mă bucură că a fost mai mare și la domeniile non-medicale, pentru că acolo este până la urmă provocarea noastră cea mai mare, având în jur și Clujul și Sibiul și celelalte universități cu care concurăm în sensul bun al cuvântului.
Rep: Ministrul sănătății a transmis, la începutul lunii, că în toate universitățile de medicină este imperativă formarea studenților prin cursuri obligatorii de comunicare, încă din primii ani de facultate. La UMFST, aveți în premieră singurul masterat de Medical Humanities din Europa de Est. Aveți în vedere introducerea de astfel de cursuri de comunicare și în timpul licenței?
Leonard Azamfirei: Noi avem cursurile astea de mai bine de 10 ani, la licență. Sunt extrem de bine standardizate, avem un departament de pacienți standardizat în care studenții de la medicină, împreună cu studenți de la actorie fac cursuri de comunicare. Deci masteratul de Medical Humanities a venit oarecum natural, ca program organizat administrativ ca masterat. Dar lucrul ăsta îl facem de mai bine de 10 ani.
Deci cursurile de comunicare sunt obligatorii [în timpul cursurilor de licență – N.Red.], cu materiale de pregătire și mai ales sunt foarte interactive, pentru mine fiind extrem de important să facem trecerea de la teorie multă la practică. E vital și nu e doar despre comunicare medic-pacient, este și despre comunicarea între doctori, comunicarea către beneficiari externi, alții decât pacienții sau aparținătorii, e o chestiune mult mai complexă la care noi ținem foarte mulți.
Rep: De câți ani admiterea la medicină este organizată în aceeași zi, în toate cele șase universități de medicină de stat din țară: Universitatea de Medicină și Farmacie „George Emil Palade” din la Târgu Mureș, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași și Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova?
Leonard Azamfirei: Trebuie să fie de vreo 8 ani, aproximativ. De multă vreme facem așa. De ce? Pentru că exista, la un moment dat, natural situația în care un candidat depunea dosarul și la noi, dar și la alte facultăți de medicină apărute după ’90 în țară și apăreau niște pseudo-concurențe mari într-un oraș cu mai puțină tradiție. Noi am hotărât, cred că de vreo 6-8 ani, să îl susținem în aceeași zi și ne ținem de lucrul ăsta. Mulți candidați care nu intră la una dintre UMF-uri merg la o altă facultate, care de regulă își pune admiterea după noi și au timp să meargă dintr-o parte în alta. Este firesc de ambele părți, până la urmă, dar noi ținem la standardul ăsta, pentru că în UMF-uri avem standarde asemănătoare de admitere.
Rep: Care este profilul absolventului de medicină de la UMFST, ce vă diferențiază de celelalte universități de medicină, având în vedere că aveți aceleași standarde de admitere?
Leonard Azamfirei: Eu cred că parcursul de pregătire este unul diferit, fără să spun că este mai bun sau mai puțin bun decât în altă parte, pentru că fiecare UMF are niște valori. Dar ce avem noi, în Târgu Mureș, și pentru care vin probabil mulți candidați este, pe de o parte, un sistem de învățământ complet diferit, unic în țară: este un model de învățământ de tip transversal și modular în care studenții care intră în universitate au o succesiune care nu este longitudinală (învață în anul I anatomie, anul II fiziologie, în anul III farmacologie), ci practic ei învață medicina pe aparate și sisteme în același modul de timp. A doua chestiune este un model poate mai inovativ, destul de conectat în tehnologie, în care se învață și se dau examene: probabil că știți că în Târgu Mureș este Centrul Național de Realitate Virtuală Aplicată în Medicină, noi am avut primul centru din România de simulare acreditat la nivel european.
Și aș spune eu internaționalizarea, pentru că este foarte multă flexibilitate de a învăța în România, de a învăța la Hamburg, unde avem acel campus. Avem o finanțare foarte bună, cred că este a doua la nivel de țară, pe Erasmus, deci practic numai cine nu vrea nu se duce să studieze și în afară.
Și noi am inițiat, după care s-a generalizat aproape, și admiterea aceasta pe manual unic, care este diferit de manualele care sunt la liceu. La rândul său, acest manual a făcut admiterea să fie destul de standardizată și pe informații care cu adevărat îi ajută pe studenții care intră în anul I, pentru că deja au niște noțiuni de bază asimilate pentru admitere.
Vom rămâne așa, pentru că dacă ne uităm retrospectiv cred că avem o anume identitate. Eu mă uit la UMF Cluj, care e mai aproape de noi: ei sunt foarte buni pe zona de cercetare și au o conexiune foarte bună mai ales pe studenții de limbă franceză. Alte universități au o legătură cu partea non-europeană a studenților. Noi ne-am căutat o nișă de felul ăsta: și anume am zis să fie inovația la noi marca. Și avem și avantajul de a avea sub aceeași umbrelă și facultățile de științe, de tehnologie, de litere, de inginerie medicală. Lucrul ăsta ne dă oportunități de a ne conecta mult mai ușor cu partea de tehnologie, decât dacă am fi doar UMF. Eu cred mult în universitățile de tip comprehensiv, dacă sunt bine făcute.
Noi construim acum un spital universitar, care este un spital smart. Este un spital smart nu pentru că vor lucra în el doctori deștepți, ci pentru că are în spate concepte smart de tehnologie, de la relația cu pacientul dusă în zona digitală, continuând cu integrarea datelor din spital, toate conectate sub o umbrelă: o strategie care se numește UniCity, adică „orașul universitar”. Toate, puse laolaltă, încearcă să facă un oraș virtual care să aibă în spate și management-ul pe care să îl utilizăm din partea de AI, nu doar de partea de administrație. E un proiect mare, noi l-am început de 2 ani, suntem cam pe la vreo 60% ca formă de organizare. Dar spitalul acesta este unul care nu e doar pentru servicii medicale. Este un spital făcut de universitate, doar din fondurile universității, fără alte fonduri, nici măcar guvernamentale, deși în urmă cu 3 ani Guvernul de la vremea respectivă și l-a asumat ca spital-pilot pentru digitalizarea sistemului de sănătate în România. Dar a rămas o simplă hârtie, fără niciun fel de finalitate ulterior, ca multe alte lucruri care se întâmplă la noi. Dar l-am făcut din bani proprii, îl vom inaugura în toamna asta și știu sigur că este singurul spital construit de o universitate, de la zero, pe alte forme de funcționare decât sunt spitalele publice din România.
Rep: Care este valoarea investiției pentru acest spital universitar smart pe care îl veți inaugura în toamnă?
Leonard Azamfirei: Construcția spitalului ajunge la 180 de milioane la care se adaugă TVA, iar dotările vor fi în valoare de aproximativ 90 de milioane lei plus TVA.
În Târgu Mureș sunt acuma în construcție, practic, în paralel trei unități sanitare noi: unul e spitalul universității care va integra mai multe componente – cea de sănătate, partea de învățământ, partea de inovație. Al doilea este Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant, Centrul Inimii, și care se va încheia și el cam odată cu spitalul nostru. Și Centrul de Arși, care este de fapt și o secție mare de terapie intensivă și bloc operator. Practic, sunt trei entități și mai este încă un centru de Neonatologie, deci 4 structuri mari care se termină deodată.
Eu am speranța că va schimba fundamental profilul Târgu Mureșului în zona medicală, dar rămâne provocarea mare pe resursa umană, pentru că l-am auzit pe premier de mai multe ori aducând în discuție faptul că în România UMF-urile produc prea mulți medici. Depinde cum calculăm: acele cifre care au fost evocate sunt cifre care includ și studenți internaționali? Studenții internaționali sunt studenți care pleacă, în marea lor parte, înapoi de unde au venit. Sunt incluși studenții care sunt la buget și cei care sunt la cu taxă? Cei care sunt cu taxă sunt studenți care de fapt își suportă singuri taxa de școlarizare, deci nu reprezintă o povară majoră pe buget pe perioada școlarizării.
Mai degrabă, lucrurile trebuie gândite într-o repartiție corectă, de ambele părți, rural-urban și urban mare față de urban mic. Nu față de numărul de absolvenți din România. Sistemele care au pus numerus clausus (limitare numerică a admișilor) – Franța, Germania, Italia – nu sunt foarte fericite cu această decizie. Sigur că ele au șansa de a importa medici din Europa de Est, sunt plini de medici din Polonia, din România, din Ungaria, dar noi n-avem șansa asta. Noi suntem în Uniunea Europeană și faptul că nouă ne vin medici din țări non-europene nu ne ajută foarte mult. De aceea eu cred că aceste decizii ar trebui puțin nuanțate și văzut ce se întâmplă în interior, nu doar a calcula aritmetic.
Rep: Dar dacă Guvernul impune o formă de obligativitate pentru rezidenți să lucreze în România un număr de ani, așa cum a cerut în trecut Bolojan, atunci nu rezolvă problema cu medicii pe care îi importăm acum din țări non-UE, pentru că avem exod în țările UE?
Leonard Azamfirei: Deși pare o soluție pe care și eu o îmbrățișez, are o vulnerabilitate de constituționalitate și una de drept european, pe libera circulație a forței de muncă. Cred că un mecanism proporțional și bine fundamentat juridic, de rambursare a unor costuri de școlarizare, poate fi o soluție, aplicabilă însă doar celor care studiază la buget. În plus, nu văd vreo umbră de «bărbăție politică», în stare să își asume o asemenea măsură! Mai degrabă însă aș opta pentru o schimbare a proporției rezidențiat pe post, să devină preponderența covârșitor cu posturi în toate zonele neacooperite, excluse în centrele universitare și foarte puține locuri pentru rezidențiat pe loc, acestea din urmă completate cu locuri cu taxă. Iar locurile pe post completate cu măsuri de suport social obligatorii pentru autoritățile locale, pentru rezidenți.
Rep: Când ați făcut referire la calculul locurilor la rezidențiat, v-ați referit la declarația de săptămâna aceasta a premierului Bolojan: „în fiecare an școlarizăm aproximativ 7.000 de medici, deci avem 7.000 de absolvenți de medicină generală, dintre care jumătate la taxă, jumătate la fără taxă, deci suportat integral de statul român. Avem 4-5.000 care își iau rezidențiatul, rămân anii de rezidențiat și, la final, avem 1.000-1.500 care sunt angajați în sistem. Deci avem o situație în care numărul de absolvenți e mai mare decât necesarul nostru și avem niște decalaje foarte mari”.
Leonard Azamfirei: Dar nimeni nu poate să-l oprească să facă un rezidențiat cu taxă, dacă vrea. Există un interes și o presiune foarte mare din partea absolvenților care vor să facă rezidențiat cu taxă, dar pe același model în care se face și pregătirea licență cu taxă. Adică întotdeauna eu am spus că trebuie să existe flexibilitate. Nu trebuie ca anumite mecanisme care funcționează să fie anulate, ci să fie acordate alternative, pentru că dacă ai 2 alternative, cineva poate să aleagă fără să fie presat să meargă în stânga sau în dreapta. Spun asta și la nivel de ARACIS, și la nivel de școlarizare, și la nivel de absolvire și de încadrare. Asta e cheia altor societăți care progresează: flexibilitatea.
Rep: Deci dvs spuneți că dacă executivul ajunge la concluzia că sunt prea mulți medici școlarizați pe banii bugetului de stat în universități, atunci soluția nu este să limiteze numărul de locuri, ci să lase universitățile să școlarizeze cu taxă, nu pe bani de la buget?
Leonard Azamfirei: Este o chestiune foarte simplă și logică. Dacă, de pildă, o universitate are la medicină, prin ARACIS, cifră maximă școlarizare 300 de studenți. În condițiile actuale, să spunem că eu pun 150 cu finanțare de la buget, 150 cu taxă, ca să fac 300. Dacă vine cineva și îmi limitează mie numărul la buget și îmi doar 100 la buget, în mod natural orice universitate își va crește numărul la cu taxă, rămânând în cadrul legal al celor 300 de locuri pe care le are prin ARACIS acreditate. Guvernul nu poate spune unei universități să nu școlarizeze la cu taxă, pentru că este autonomie universitară. Poate să-mi dea mai puține locuri la buget. Iar numărul de absolvenți va rămâne același, doar că povara se va muta de pe buget, pe părinți și pe studenți, pentru că noi vom rămâne cu aceeași cifră de școlarizare. Vom schimba proporțiile doar.
Dacă ne vor reduce numărul la buget, va crește numărul locurilor cu taxă. Interesul la medicină este foarte mare, așa încât părinții vor face eforturi, chiar dacă e un efort uneori mare, ca să își dea copiii la școală.
Rep: Cu experiența de profesor și cu cea din zona managerială, care este profilul tânărului care studiază medicina la dumneavoastră? Cu ce sunt diferiți studenții de astăzi față de generațiile de acum 5 ani, 10 ani?
Leonard Azamfirei: Sunt foarte conectați cu partea tehnologică și de social-media, sunt mai curioși și pun mai multe întrebări și îi văd din modul în care interacționează cu noi, cu profesorii, că au mai multe așteptări. Sunt mai curajoși în a-și exprima așteptările pe care le au, dar cel puțin la noi la Târgu Mureș sunt extrem de solidari cu ceea ce se întâmplă în universitate. Sunt deschiși la schimbare, și pentru mine asta este o surpriză foarte mare. Sunt mai deschiși decât sunt uneori cadrele didactice și văd că vor din ce în ce mai mulți să rămână să lucreze în România. Dar într-o Românie care să le ofere niște locuri de muncă potrivite cu ceea ce vor ei să facă. Dacă ar fi să mă uit pe partea cealaltă a lucrurilor, poate că nu mai au răbdarea pe care o avea generația de acum 10-20 de ani și vor să aibă totul de la început, ceea ce și tehnic și biologic nu prea se poate.