Pentru elevi va fi o întâlnire de început cu fizică predată că știință de sine stătătoare. O întâlnire emoționantă, ce poate formă destine sau poate îndepărta complet elevii de această știință. Cât de bine voi fi reușit eu, împreună cu colectivul de profesori, să vin în aseptarea lor? Cât de bine va răspunde acestor așteptări întregul sistem educațional din care facem parte, și care este în spatele acestei discipline? După atâtea videouri de Youtube ce i-au făcut curioși și entuziaști cu privire la această fascinantă disciplină, care va fi reacția lor deschizând paginile manualului?
Aș vrea să vă povestesc despre experiența mea de coordonator de manual și voi începe cu un lucru care trebuie spus de la început. Manualul nu este obligatoriu pentru profesori, el este doar un instrument ajutător (profesorul are doar obligația de a urmă programa). În practică, din ce în ce mai mulți profesori chiar nu folosesc manualul de fizică, din motive practice: fie programa este prea încărcată, fie textul nu este adaptat la nivelul clasei, fie scopul elevilor nu se potrivește cu scopul pentru care manualul a fost conceput (este manualul scris pentru a deschide „ochii” elevului la lumea înconjurătoare , pentru a-l pregăti pentru o meserie sau pentru a-l ajută să ia niște examene?). Aceste lucruri mi-au fost clare de la început, dar totuși am acceptat provocarea venită din partea Editurii Corint. Am făcut-o și pentru că echipa cu care lucrez fusese coordonată înainte de doamna Gabriela Cone, o profesoară mult apreciată de generația mea și căreia am avut bucuria de a-i fi student la Facultatea de Electrotehnică (absolvită înainte de Facultatea de Fizică).
Un prim lucru care m-a uimit peste măsură este acela că prețurile pe care ministerul le plătește editorilor de manuale sunt foarte mici, motiv pentru care drepturile de autor pe care editurile le pot plăti autorilor sunt și ele extrem de mici; pentru autori, a scrie un manual este o muncă aproape voluntară. De fapt, situația este astăzi chiar gravă. De exemplu, ministerul plătește manualele pentru clasele a IX-a și a X-a (printre care și cele de fizică) cu doar câțiva lei, motiv pentru care majoritatea editurilor nu le mai pot produce, iar elevii nu mai pot beneficia de ele. Însă această a fost doar una dintre surprizele neplăcute ale noii mele experiențe. A doua a fost nesiguranța.
De la an la an, echipele de autori lucrează pe baza de zvonuri, pentru că nu există un calendar precis din partea ministerului. Nu se știe din timp pentru ce manuale și când se vor deschide licitațiile publice. În cazul nostru, a existat zvonul că va fi lansată licitația pentru manualul de clasa a IX-a, care nu s-a adeverit pentru că noile programe pentru liceu încă nu sunt gata. Undeva prin luna ianuarie anul acesta, licitația a fost deschisă, dar pentru manualele de clasa a VI-a, cu termen de depunere în luna martie (peste două luni)! A urmat o perioada nebună și îmi imaginez că echipa noastră nu a fost singură în această situație. Să concepi și să scrii un manual în doar două luni, care în același timp trebuie să fie și redactat, tehnoredactat, corectat, digitizat… este o cerință la limita imposibilului.
Să nu uităm că profesorii în acest timp și-au continuat activitatea la catedră sau în toate celelalte proiecte în care erau implicați, așa încât, în practică, ei și-au sacrificat serile și adeseori nopțile.
Trebuie să spun că scrierea unui manual de fizică nu este deloc ușoară. S-ar putea crede că programa este clară sau că manuale au mai fost scrise și înainte. În realitate însă, fiecare nouă licitație de manuale reprezintă o oportunitate pentru a face lucrurile mai bine. În special la clasa a VI-a, unde elevul întră pentru prima dată în contact cu fizică, este necesar că manualul să conțină elemente de curiozitate, de descoperire proprie, de experiment, de joacă, este necesar că manualul să aibă un aspect plăcut și aerisit, dar în același să și urmeze o structura gandinta înainte (programa), și, în plus, să fixeze cunoștințe ce vor deveni mai apoi piloni într-o structura ce devine din ce în ce mai complexă.
Cum poți realiza acest lucru fără că elevul să fie complesit de multitudinea de cunoștințe, iar manualul de fizică să devină un manual de limbi străine chiar și prin faptul că are de învățat multe cuvinte noi la fiecare lecție? Cum poți introduce elemente de joacă, proprii vârstei, dacă programa încărcată nu face loc pentru astfel de momente? Pentru a realiza toate aceste lucruri, evidente oricărui profesor de gimnaziu, este necesar un efort susținut din partea colectivului de autori, în care fiecare lecție să fie concepută și discutată în echipa, prelucrată și adeseori rescrisă pentru a ajunge la formă ideală. Dar cum poți face toate aceste lucruri într-un timp atât de scurt? Timpul nu a fost însă singurul obstacol în calea unui deziderat ideal. Așa cum am aflat de la început, numărul de pagini al manualului este limitat, pentru a respectă cerințele tehnice impuse de caietul de sarcini al licitației. În practică, în cazul nostru, această a redus cele mai multe lecții la două pagini. Pentru fizică, acest spațiu este adesea insuficient. Nu pentru că fizica vrea să țină elevii lipiți de carte, dar noțiunile cerute de programa au nevoie de un text frumos elaborat, aerisit, scris într-o manieră ușor de înțeles și de multe exemple și poze.
Descrierea experimentelor, necesare în nouă metodă a investigației, adoptată de acest manual, necesită un spațiu destul de mare, iar în lipsa spațiului autorii au fost obligați să simplifice exprimările și desenele adeseori la limita înțelegerii, să elimine exemple ce ar fi fost utile etc. Dacă manualele vechi conțineau adeseori exprimări rigide, condensate, criptice pentru elevi, dorința noastră de a reformula cunoștințele într-un limbaj familiar, aerisit și inteligibil elevilor a avut de suferit. Cele de mai sus nu sunt decât o parte dintre probleme, deși sunt poate cele mai importante. Alte probleme pe care le-am întâmpinat au fost legate de neconcordanță dintre programa de fizică și cea de matematică, ceea ce ne-a obligat că o parte din manual să o dedicăm și introducerii noțiunilor de matematică (ceea ce am înțeles că se întâmplă oricum în practică). Ar mai fi de adăugat presiunea că, pe lângă materialul tipărit, autorii să pună la dispoziție și o formă digitală a acestuia, cu elemente video, exerciții interactive și fotografii noi, care desigur necesită un efort adițional. În final, după un efort de două luni de muncă intensă, manualul a ajuns la comisia de evaluare a ministerului care, după încă două luni, a prezentat rezultatul evaluării. Cum timpul este deja înaintat, sunt mari șanse că manualul nostru (și, de fapt, toate manualele) să ajungă la profesori, pentru a fi consultat și eventual selectat pentru utilizarea la clasa în anul școlar 2023-2024, abia în vacanță de vara! Este un moment foarte nepotrivit, pentru toți profesorii. Speranța mea e că, pe viitor, ministerul va putea facilita procesul, în așa fel încât licitațiile de noi manuale să fie lansate cu un an înainte.
Anul de lucru va permite tuturor echipelor de autori să conceapă și să scrie manuale care răspund așteptărilor părinților, elevilor și profesorilor. În plus, îmi doresc că diversele comisii să construiască o programa nu numai adaptată noilor schimbări din societate, dar și un plan cadru care să aloce ore suficiente acestei materii. Toate acestea ar contribui la realizarea acelui manual pe care ni-l dorim cu toții: unul care este un real ajutor pentru profesor, dar, în același timp, este ușor de citit și de înțeles de orice elev de nivel mediu (de la țară sau de la oraș) chiar fără ajutorul profesorului. Cu toții ne dorim un manual care nu numai că aduce cunoștințe noi oricărui elev ce îl parcurge (poate menirea principala a educației), dar ii poate provoca emoția și entuziasmul caracteristice vârstei; și, nu în ultimul rând, unul care se citește cursiv și se înțelege ușor, nu plin de cuvinte noi, necunoscute, ce trebuie memorate fără a le înțelege semnificația. În special în fizică trebuie să evităm acel tip de manual care prezintă în mod formal și adesea plicticos niște descoperiri majore care, în realitate, au fost făcute cu entuziasm și, câteodată, aproape în joacă.