Pentru elevi va fi o întâlnire de început cu fizică predată că știință de sine stătătoare. O întâlnire emoționantă, ce poate formă destine sau poate îndepărta complet elevii de această știință. Cât de bine voi fi reușit eu, împreună cu colectivul de profesori, să vin în aseptarea lor? Cât de bine va răspunde acestor așteptări întregul sistem educațional din care facem parte, și care este în spatele acestei discipline? După atâtea videouri de Youtube ce i-au făcut curioși și entuziaști cu privire la această fascinantă disciplină, care va fi reacția lor deschizând paginile manualului?
Aș vrea să vă povestesc despre experiența mea de coordonator de manual și voi începe cu un lucru care trebuie spus de la început. Manualul nu este obligatoriu pentru profesori, el este doar un instrument ajutător (profesorul are doar obligația de a urmă programa). În practică, din ce în ce mai mulți profesori chiar nu folosesc manualul de fizică, din motive practice: fie programa este prea încărcată, fie textul nu este adaptat la nivelul clasei, fie scopul elevilor nu se potrivește cu scopul pentru care manualul a fost conceput (este manualul scris pentru a deschide „ochii” elevului la lumea înconjurătoare , pentru a-l pregăti pentru o meserie sau pentru a-l ajută să ia niște examene?). Aceste lucruri mi-au fost clare de la început, dar totuși am acceptat provocarea venită din partea Editurii Corint. Am făcut-o și pentru că echipa cu care lucrez fusese coordonată înainte de doamna Gabriela Cone, o profesoară mult apreciată de generația mea și căreia am avut bucuria de a-i fi student la Facultatea de Electrotehnică (absolvită înainte de Facultatea de Fizică).
Un prim lucru care m-a uimit peste măsură este acela că prețurile pe care ministerul le plătește editorilor de manuale sunt foarte mici, motiv pentru care drepturile de autor pe care editurile le pot plăti autorilor sunt și ele extrem de mici; pentru autori, a scrie un manual este o muncă aproape voluntară. De fapt, situația este astăzi chiar gravă. De exemplu, ministerul plătește manualele pentru clasele a IX-a și a X-a (printre care și cele de fizică) cu doar câțiva lei, motiv pentru care majoritatea editurilor nu le mai pot produce, iar elevii nu mai pot beneficia de ele. Însă această a fost doar una dintre surprizele neplăcute ale noii mele experiențe. A doua a fost nesiguranța.
De la an la an, echipele de autori lucrează pe baza de zvonuri, pentru că nu există un calendar precis din partea ministerului. Nu se știe din timp pentru ce manuale și când se vor deschide licitațiile publice. În cazul nostru, a existat zvonul că va fi lansată licitația pentru manualul de clasa a IX-a, care nu s-a adeverit pentru că noile programe pentru liceu încă nu sunt gata. Undeva prin luna ianuarie anul acesta, licitația a fost deschisă, dar pentru manualele de clasa a VI-a, cu termen de depunere în luna martie (peste două luni)! A urmat o perioada nebună și îmi imaginez că echipa noastră nu a fost singură în această situație. Să concepi și să scrii un manual în doar două luni, care în același timp trebuie să fie și redactat, tehnoredactat, corectat, digitizat… este o cerință la limita imposibilului.
Să nu uităm că profesorii în acest timp și-au continuat activitatea la catedră sau în toate celelalte proiecte în care erau implicați, așa încât, în practică, ei și-au sacrificat serile și adeseori nopțile.
Trebuie să spun că scrierea unui manual de fizică nu este deloc ușoară. S-ar putea crede că programa este clară sau că manuale au mai fost scrise și înainte. În realitate însă, fiecare nouă licitație de manuale reprezintă o oportunitate pentru a face lucrurile mai bine. În special la clasa a VI-a, unde elevul întră pentru prima dată în contact cu fizică, este necesar că manualul să conțină elemente de curiozitate, de descoperire proprie, de experiment, de joacă, este necesar că manualul să aibă un aspect plăcut și aerisit, dar în același să și urmeze o structura gandinta înainte (programa), și, în plus, să fixeze cunoștințe ce vor deveni mai apoi piloni într-o structura ce devine din ce în ce mai complexă.
Cum poți realiza acest lucru fără că elevul să fie complesit de multitudinea de cunoștințe, iar manualul de fizică să devină un manual de limbi străine chiar și prin faptul că are de învățat multe cuvinte noi la fiecare lecție? Cum poți introduce elemente de joacă, proprii vârstei, dacă programa încărcată nu face loc pentru astfel de momente? Pentru a realiza toate aceste lucruri, evidente oricărui profesor de gimnaziu, este necesar un efort susținut din partea colectivului de autori, în care fiecare lecție să fie concepută și discutată în echipa, prelucrată și adeseori rescrisă pentru a ajunge la formă ideală. Dar cum poți face toate aceste lucruri într-un timp atât de scurt? Timpul nu a fost însă singurul obstacol în calea unui deziderat ideal. Așa cum am aflat de la început, numărul de pagini al manualului este limitat, pentru a respectă cerințele tehnice impuse de caietul de sarcini al licitației. În practică, în cazul nostru, această a redus cele mai multe lecții la două pagini. Pentru fizică, acest spațiu este adesea insuficient. Nu pentru că fizica vrea să țină elevii lipiți de carte, dar noțiunile cerute de programa au nevoie de un text frumos elaborat, aerisit, scris într-o manieră ușor de înțeles și de multe exemple și poze.
Descrierea experimentelor, necesare în nouă metodă a investigației, adoptată de acest manual, necesită un spațiu destul de mare, iar în lipsa spațiului autorii au fost obligați să simplifice exprimările și desenele adeseori la limita înțelegerii, să elimine exemple ce ar fi fost utile etc. Dacă manualele vechi conțineau adeseori exprimări rigide, condensate, criptice pentru elevi, dorința noastră de a reformula cunoștințele într-un limbaj familiar, aerisit și inteligibil elevilor a avut de suferit. Cele de mai sus nu sunt decât o parte dintre probleme, deși sunt poate cele mai importante. Alte probleme pe care le-am întâmpinat au fost legate de neconcordanță dintre programa de fizică și cea de matematică, ceea ce ne-a obligat că o parte din manual să o dedicăm și introducerii noțiunilor de matematică (ceea ce am înțeles că se întâmplă oricum în practică). Ar mai fi de adăugat presiunea că, pe lângă materialul tipărit, autorii să pună la dispoziție și o formă digitală a acestuia, cu elemente video, exerciții interactive și fotografii noi, care desigur necesită un efort adițional. În final, după un efort de două luni de muncă intensă, manualul a ajuns la comisia de evaluare a ministerului care, după încă două luni, a prezentat rezultatul evaluării. Cum timpul este deja înaintat, sunt mari șanse că manualul nostru (și, de fapt, toate manualele) să ajungă la profesori, pentru a fi consultat și eventual selectat pentru utilizarea la clasa în anul școlar 2023-2024, abia în vacanță de vara! Este un moment foarte nepotrivit, pentru toți profesorii. Speranța mea e că, pe viitor, ministerul va putea facilita procesul, în așa fel încât licitațiile de noi manuale să fie lansate cu un an înainte.
Anul de lucru va permite tuturor echipelor de autori să conceapă și să scrie manuale care răspund așteptărilor părinților, elevilor și profesorilor. În plus, îmi doresc că diversele comisii să construiască o programa nu numai adaptată noilor schimbări din societate, dar și un plan cadru care să aloce ore suficiente acestei materii. Toate acestea ar contribui la realizarea acelui manual pe care ni-l dorim cu toții: unul care este un real ajutor pentru profesor, dar, în același timp, este ușor de citit și de înțeles de orice elev de nivel mediu (de la țară sau de la oraș) chiar fără ajutorul profesorului. Cu toții ne dorim un manual care nu numai că aduce cunoștințe noi oricărui elev ce îl parcurge (poate menirea principala a educației), dar ii poate provoca emoția și entuziasmul caracteristice vârstei; și, nu în ultimul rând, unul care se citește cursiv și se înțelege ușor, nu plin de cuvinte noi, necunoscute, ce trebuie memorate fără a le înțelege semnificația. În special în fizică trebuie să evităm acel tip de manual care prezintă în mod formal și adesea plicticos niște descoperiri majore care, în realitate, au fost făcute cu entuziasm și, câteodată, aproape în joacă.
Mihai Peticilă
C.I.
Raluca Pantazi
14 comments
Multumim pt implicare, mult succes!!!
La o parcurgere rapida a manualului am gasit destule erori, unele mai mici, altele grosolane. De exemplu, la fel ca in celelalte manuale (si in programa!) abaterea de la medie a rezultatelor obtinute in urma unor masuratori repetate este numita EROARE DE MASURA. In contradictie totala cu imaginile alaturate, care fac distinctia corecta intre precizie (dispersie mica a rezultatelor) si acuratete/exactitate (apropierea valorii medii de valoarea adevarata). Daca am accepta aceasta definitie a erorii de masura ar insemna ca masurind cu un voltmetrcu trei digiti o tensiune si obtinind de 100 de ori valoarea 3,45 V am efectuat o masuratoare cu o eroare nula. De fapt, chiar daca aparatul este perfect etalonat, incertitudinea este de +/- 0,01 V. Pentru ca, chiar daca aparatul ar cunoaste valoarea adevarata, aceasta ar trebui rotunjita (prin adaus sau scadere) ca sa fie exprimata cu trei cifre.
Stimate domnule profesor Presura, deși la început m-am bucurat ca cineva depune o muncă pentru popularizarea fizicii, am rămas repede dezamăgit de faptul ca dvs. cădeți în păcatul asimilării ca bun dovedit a unor ipoteze nedovedite. În condițiile în care susțineți ipoteza expansiunii accelerate a Universului (chiar dacă asta înseamnă încălcarea grosolană a două principii fundamentale ale fizicii, adică teoria relativității a lui Einstein și primul principiu al lui Newton), mă tem că mai mult decât ceva circ pseudoștiințific nu puteți oferi bieților elevi. în știință ORICE ipoteză trebuie sa fie validată de un experiment reușit, înainte de a fi predată, iar un experiment reușit trebuie sa fie MASURABIL, REPETABIL SI SĂ DEA MEREU ACELAȘI REZULTAT. Până nu sunt îndeplinite aceste criterii, nu mai predați prostii. Newton și Einstein v-au livrat experimente reușite în susținerea legilor lor. Dumneata ce experimente reușite ai ca să-i contrazici?
Dacă ați scris că pământul este plat atunci e ok, dacă nu e doar pseudoștiintă.
Care tehnica investigatiei cand faci fizica cu profa de sport sau de franceza sau de muzica sau chiar cu invatatoarea sau cu bibliotecara sau chiar cu femeia de servici?
Cred ca mai degraba trebuia lansat un manual bazat pe tehnica copiatului din carte. Se numeste studiu individual.
Bine ca ati alungat toti profesorii calificati de fizica netitularizandu-i la vremea lor si ati ales sa dati orele la necalificati.
Ar trebui un manual necesar celor 80% profesori necalificati care predau fizica fie completare de norma fie PCO ptr rotunjirea veniturilor.
Cand ai 80% profesori necalificati la o materie, cred ca acolo sus ai o problema mare si de fapt asa s-a dorit sa fie. Ptr ca si matematica e grea si totusi a ajuns obligatorie la toata lumea pana si la uman mai nou la bac in timp ce fizica a devenit facultativa optionala etc.
Cred ca deja de cativa ani orele de fizica sunt transformate fie in ore de matematica fie in ore de plecat acasa fie in ore de orice altceva, ptr ca evident nu mai vrea nimeni dintre cei calificati sa predea o asa materie greoaie si care nu se cere nici la evaluarea nationala nici la bac nici la nimic.
fizica este știința științelor.fizica este și disciplină de studiu… poți eventual s o predai stand în cap sau s o faci pe clovnul sau sa fii riguros științific ,..am adoptat metoda științifică care nu presupune sa ne jucăm de a fizica… formulele calcule demonstrații experimente …dar daca elevilor nu le pasă nu au acea curiozitate de a descoperi studia fenomene ale naturii nu prea vad cum manualul dvs este util… personal predau fizica după propriul meu manual redactat riguros științific…nu transformam această formidabila știința Intr o glumă…să ne amintim de profesioniștii de la UAIC Iași anii 80 90 …prof Popa Sandulovici Sorohan Tibu ,Pop Viscrian, Ioniță,Strat,DD Sandu ,Scutaru Delibaș,Pap,Gotlib Luca..etc etc… țineți minte!!!!30 bilete..3 subiecte pe bilet…nici un student nu trecea daca nu știa toate cele trei subiecte..fara online fără telefon mobil laptop…așa trebuia sa fie și așa am evoluat am ajuns unii in institutele de fizica alții profesori ..mediocritatea a ajuns o boală incurabilă in țara asta…
Parca in articol era vorba de un manual pentru copii din clasa a VI-a,carora presupun ca ar trebui sa le fie trezita curiozitatea.
Abia așteptăm manualele al căror coordonator sunteți. Elevii au nevoie de ele , au nevoie de manuale pe care sa le poată folosi.
Mulțumim, domnule profesor!
Il apreciez pe Cristi. Totusi nu sa vedem manualul si apoi vorbim. Nu toate manualele actuale sunt proaste!
Succes. Avem nevoie ca manualele sa se tipareasca pentru a fi folosite de catre elevi, nu sa fie lasate ca sunt inutilizabile. Intalnim aceasta problema la toate materiile, profesorii nu le folosesc.
In cartile de fizica si chimie actuale, imi este greu si mie sa urmaresc o lectie.
Trebuie vazut unde se greseste/ cred ca problema majora pleaca de la minister si de la incapacitatea lui de a se adapta
Stimate domnule Presură, voi folosi manualul dumneavoastră; nu pot decât să mă bucur că, după postările minunate de pe You Tube, vă implicați în popularizarea fizicii și în acest mod. Mult succes și cu cele pentru clasa a VII-a!
Bravo domnule profesor pentru acest proiect! Avem nevoie de oameni ca dumneavoastră să schimbe măcar gândirea românilor înspre știință! Felicitări!
A trebuit să faceți față heirupismului tipic românesc, născut din veșnicul miserupism al forurilor diriguitoare. Vă felicit că ați reușit și că mai aveți speranțe… Asta e…să trăiești în ”România lucrului bine făcut” (ha-ha!) e o fascinantă aventură.