„A devenit normă, pentru copiii de acum, să crească înconjurați de ecrane de toate tipurile – televizoare, calculatoare, tablete, telefoane inteligente”, apreciază autoritățile americane în domeniul sănătății într-un nou punct de vedere consultativ pe această temă, publicat joi. Documentul apreciază că folosirea dăunătoare a ecranelor, de către copii și adolescenți, a devenit o problemă de sănătate publică.
- Analiza este asumată de US Surgeon General, poziție de reprezentare pentru autoritățile americane din domeniul medical. Potrivit CNN, această poziție nu este ocupată în acest moment, dar punctul de vedere consultativ este asumat de mai multe autorități guvernamentale din domeniul sănătății.
Documentul – care spune că se bazează pe date – arată că expunerea copiilor la ecrane începe, adesea, de când aceștia au doar un an și crește pe măsură ce ei înaintează în vârstă: „La adolescență, timpul petrecut în fața ecranelor poate depăși timpul alocat somnului sau școlii”.
Punctul de vedere arată că „ecranele pot deveni dăunătoare atunci când copilul pierde controlul asupra folosirii lor”. Acest lucru se poate observa printr-o serie de comportamente, arată analiza citată, care redă o serie de atitudini asociate de multă vreme cu efecte negative asupra sănătății mintale și stării de bine ale copilului:
- Timp prea îndelungat petrecut în fața ecranelor
- Cereri repetate de a folosi ecranul
- Folosirea ecranului pentru a obține o stare de bine sau supărare în momentul în care se termină „timpul de ecran”
- Ascunderea timpului real de folosire a ecranului
- Atitudinea defensivă când copilul este întrebat în legătură cu folosirea ecranelor
- Manifestarea unor simptome de sevraj emoțional când ecranele nu sunt accesibile
- Neîndeplinirea responsabilităților din cauză că este prioritizat timpul de ecran
- Neimplicarea în interacțiuni directe și activități
- Folosirea continuă a ecranelor în pofida unor consecințe negative
Același document arată că „atunci când folosirea ecranelor este asociată cu o calitate mai slabă a somnului, cu scăderea funcției academice, cu activitate fizică redusă, cu deficiențe în responsabilități cotidiene sau în relații directe, acele tipare pot să se asemene cu unele trăsături principale – precum control redus sau continuarea activității în pofida consecințelor adverse – descrise în dependențele comportamentale recunoscute oficial”.