Georgi Dimitrov, Comisia Europeană: în investițiile pentru educație digitală, cel mai important ar fi aspectul planului de reziliență și redresare. România a pus accent pe subiect, cu solicitări similare altor țări

Foto: Ediupedu.ro

În investițiile pentru educația digitală, “cel mai important (…) ar fi aspectul planului de reziliență și redresare. Sunt foarte bucuros să văd accentul pus în România pe acest subiect, cu diversele componente propuse” a declarat Georgi Dimitrov, șef al departamentului pentru Educație Digitală de la Comisia Europeană, în cadrul Dezbaterii online Reforma digitală a Educației, organizată săptămâna aceasta de Edupedu.ro, UiPath Foundation și Brio.ro.

Georgi Dimitrov a arătat că, în privința planului propus de România în domeniul educației, solicitările sunt similare celor înaintate de alte țări din regiune. El a notat chestiunile legate de dotarea claselor și laboratoarelor, de învățământul vocațional, dar și digitalizarea și aptitudinile angajaților din universități.

Oficialul european a explicat, în cadrul dezbaterii, acțiunile pe care Comisia Europeană le ia în sprijinul tranziției digitale în educație, în condițiile în care intenția este ca anul acesta educația digitală să ajungă în fruntea priorităților UE. Și a răspuns întrebărilor despre poziția Comisiei în relația cu societatea civilă, pe tema educației; sprijinul pentru excelență; abordarea dezinformării în medii digitale; evaluarea competențelor în rândul elevilor și profesorilor.

Intervenția lui Georgi Dimitrov în cadrul dezbaterii:
Declarațiile lui Georgi Dimitrov în cadrul dezbaterii Reforma digitală a Educației, pe larg:  

“Dezbaterea dumneavoastră pe tema reformei digitale în educație nu putea veni într-un moment mai oportun. Cred că suntem toți de acord în privința problemelor pe care le-am văzut pe parcursul crizei Covid-19. Și am mai văzut că în ultimele 15 luni tranziția digitală a ajuns, în sfârșit, și la educație și formare. Nu din motivele potrivite, din nefericire. Dar am văzut că educația digitală, ca rezultat al crizei, nu mai poate fi văzută drept o practică marginală, pe care ar fi frumos să o avem. Dimpotrivă, este o parte importantă din educația digitală orientată spre viitor. De aceea apreciez foarte mult tema acestei dezbateri, e foarte oportună.

La apogeul crizei Covid-19, am văzut că peste 1,6 miliarde de elevi nu au avut acces la educație. Chiar și acum, în timp ce vorbim, în țările UE multe școli operează hibrid, parțial închise sau parțial deschise, iar criza accelerează dezvoltarea în educația digitală, dezvoltare care altfel s-ar fi realizat în mulți ani. De exemplu, să vă dau o cifră, anul trecut am realizat o consultație publică deschisă, amplă și de succes, când pregăteam Planul de Acțiune pentru Educație Digitală. În această consultație publică, 90% dintre respondenți – în paranteză, consultația a fost foarte populară și în România, am avut mult feedback din România – au spus că această criză este un punct din care nu ne mai putem întoarce, în privința folosirii tehnologiei digitale în educație. 

Chiar dacă această criză a dezvăluit unele practici inovatoare și creativitate, am văzut că există multe nevoi pe care trebuie să le soluționăm, provocări cu care ne confruntăm. Deja ați identificat bine unele dintre acele provocări – nu voi insista prea mult, dar permiteți-mi să repet și să fiu de acord cu ce s-a spus deja. Într-adevăr, începe cu accesul la infrastructură, conectivitate și echipamente digitale. Dar acestea nu sunt suficiente. Avem nevoie ca școlile și universitățile să aibă capacitate organizațională pentru a aborda educația digitală. De asemenea, avem nevoie ca profesorii să aibă abilitățile digitale necesare, dar și încredere, pentru a putea opera într-un nou mediu. 

Să vă împărtășesc o altă cifră: într-un sondaj realizat tot anul trecut în rândul profesorilor, la nivel UE, 60% au spus că această criză a oferit prima lor experiență în învățarea la distanță, online. Toate acestea sunt probleme care se adaugă unei alte provocări pe termen lung, anume nivelul scăzut de abilități digitale de bază în Uniunea Europeană.  Și acest lucru a fost menționat mai devreme. Dar aș vrea să reamintesc că aceasta este o problemă foarte mare, de fond, mai ales dacă ne referim la transformarea digitală prin care trecem cu toții și care se va accelera. Iar meseriile de viitor vor pretinde tot mai multe abilități digitale în orice domeniu. 

Ce a făcut Comisia Europeană în legătură cu acest lucru? Am abordat aceste provocări prin două instrumente – măsuri politice și investiții. Să încep cu măsurile politice: toamna trecută, Comisia a adoptat Planul de Acțiune pentru Educație Digitală. Prin acesta, am abordat, pe de o parte, provocările pe termen scurt legate de Covid-19, iar pe de altă parte am propus o viziune pe termen lung, pentru transformarea digitală în educație.

Am înaintat două priorități strategice pentru cei șapte ani ai acestui plan de acțiune multianual. Acestea sunt: pe de o parte, un ecosistem de înaltă performanță pentru educația digitală, nevoia ca abilitățile și competențele digitale să se dezvolte continuu. În privința acestui ecosistem de înaltă performanță pentru educație digitală, avem nevoie de mai mulți factori care să îl permită: conectivitate, echipamente digitale, Leadership și capacitate, dar și accesibilitate, disponibilitatea tehnologiilor asistive și, nu în ultimul rând, colaborare și împărtășirea de bune practici.

În acest scop, anul acesta Comisia Europeană va lansa un dialog strategic cu statele membre în contextul Planului de Acțiune, pentru a aduce educația digitală în prim planul agendei politice a UE. Pe lângă aceasta, mai avem o serie de acțiuni propuse prin Planul de Acțiune, fie că vorbim despre conectivitate, fie – ceea ce ați menționat deja – despre instrumentul SELFIE, care îi va ajuta pe profesori să-și autoevalueze abilitățile digitale. 

Un ultim element în ceea ce privește politicile este nevoia de a colabora între noi. Și aici aș spune că problematica e foarte diversă, foarte variată în toate statele, dar în multe privințe e foarte asemănătoare. De aceea ne trebuie cooperare transnațională și transsectorială, astfel încât colaborarea să fie mult mai intensă decât este astăzi. În acest scop, până la sfârșitul anului vom constitui un hub la nivel european pentru învățământ digital, pentru a putea promova colaborarea în acest domeniu.

Pe partea de investiții, și cu aceasta voi încheia, avem, bineînțeles, programul Erasmus, care are un buget semnificativ și trei priorități principale, dintre care una este cea digitală, printre altele planul de transformare digitală pentru orice fel de instituție de învățământ. Avem și Fondul Social European, care va sprijini și el partea de cunoștințe, aptitudini informatice. Cel mai important – și s-a accentuat deja – ar fi aspectul planului de reziliență și redresare. Sunt foarte bucuros să văd accentul pus în România pe acest subiect, cu diversele componente propuse. Sunt deja peste 20 de planuri care au ajuns la noi, în cadrul cărora învățământul digital este prioritatea principală la capitolul investiții în învățământ, pregătire și formare. Sunt bucuros că România a inclus aceste aspecte într-o manieră proeminentă.

Voi încheia prin a spune că un învățământ de calitate și incluziv nu mai poate fi văzut ca o insulă, ci trebuie să devină o prioritate strategică și orizontală pentru un învățământ la toate nivelurile, și național, și regional, pentru că aici intră competențele, dar și la nivel european, de unde putem sprijini statele membre cu instrumentele pe care le avem la dispoziție. Pentru a putea să facem acest lucru, trebuie să lucrăm mult mai strâns, împreună, pentru că nu numai un minister sau o direcție trebuie să rezolve această problematică, toată societatea trebuie să participe, sectorul privat și sectorul. ONG.” 

Răspunsuri la întrebări, pe larg:

Întrebare: În materie de educație digitală, România ce fel de sprijin a căutat cel mai mult la nivel european? Pentru conectivitate, pentru infrastructură, pentru platforme, sau poate pentru pregătirea profesorilor pentru alfabetizare digitală? Și cum se compară interesul arătat de interesul arătat de România cu interesul venit din partea altor țări din regiune?

Georgi Dimitrov: “Unele dintre chestiunile abordate de România în PNRR se leagă de nevoia de echipare – de exemplu, clasele, prin laboratoare smart, dar pot fi numite și altfel. Dar, în general, e vorba despre echiparea școlilor cu acest tip de facilități. E important, de asemenea, că ați identificat învățământul vocațional ca posibilă zonă de intervenție, precum și nevoia de a echipa școlile cu diverse tipuri de conținut, instrumente, pentru a realiza ceea ce numim medii de învățare inovatoare, sprijinite digital. Acestea sunt chestiuni care sunt similare investițiilor propuse de alte țări. Sunt orientări ce vizează probleme similare altor țări. Ceea ce e important este că ați identificat și digitalizarea universităților, un obiectiv important. Și nu este suficient să ne gândim numai la dotări și la infrastructură. E foarte important să ne uităm și la capacitățile și aptitudinile organizaționale ale personalului care lucrează în universități. Pentru a putea să îi dotăm pe educatori, pe profesori, pe toate cadrele didactice să folosească aceste instrumente. E un alt domeniu în care observăm că sunt lucruri prioritare de făcut. Și s-a realizat foarte mult cu prioritatea modernizării universităților, în general.”

Întrebare Raluca Negulescu-Balaci, director executiv UiPath Foundation: În ce mod intenționează să valorifice Comisia experiența organizațiilor non-profit, care în momentul în care a pornit pandemia au reușit să se adapteze foarte repede și să ofere acces la educație online copiilor din comunități vulnerabile, uitându-se la multiplele fațete ale vulnerabilității sociale cu care se confruntă? Există un plan, din punctul acesta de vedere? Se intenționează scalarea know-how-ului societății civile, din punctul acesta de vedere?

Georgi Dimitrov: “Aș vrea să răspund în două părți. Pe de o parte, ONG-urile precum UiPath Foundation: Suntem puternic în favoarea implicării ONG-urilor în acest domeniu. Linia de acțiune pe care o sprijinim prin programul Erasmus, în care ONG-urile sunt tratate egal cu instituțiile de învățământ. Mai concret, facem lucrul acesta pentru că, atunci când e vorba despre învățământ digital, de punerea în aplicare a unor soluții pe care le-ați identificat, sectorul ONG se poate mișca foarte repede. Acesta e un lucru necesar, pe care trebuie să îl sprijinim, pentru că procesul de evoluție e foarte rapid și, uneori, dacă ai 5 ani la dispoziție pentru a inova, poate nu o să ajungi la cele mai bune rezultate. Dacă ești mai agil și știi exact care este problema, pentru că ești mai aproape de problemă decât oricine altcineva, atunci este un lucru foarte valoros. De aceea, eu sunt foarte de acord că parteneriatul cu UiPath, de exemplu, e un semn foarte bun. 

În al doilea rând: grupurile vulnerabile. Aceasta este o problemă foarte mare, care trebuie “despachetată”, pentru că sunt multe feluri de grupuri defavorizate. Sunt, pe de o parte, cele de natură socio-economică, care reprezintă o problemă foarte mare și care se poate rezolva cu un anumit tip de măsuri. Apoi, sunt grupuri de oameni cu anumite dezavantaje – să zicem nevăzători sau surzi – alt tip de măsuri trebuie luate în cazul lor. Pentru aceste grupuri, ne-am consultat cu ONG-urile pe larg. Aceasta este și întreaga idee a accesibilității, care trebuie construită ca parte integrantă din sistemul care va funcționa în viitor.

Întrebare: Lumea digitală a însemnat și o creștere a știrilor false și a propagandei. Cum să educăm împotriva ei și cum procedați la nivel CE pentru a lupta împotriva unui astfel de conținut?

Trebuie să avem grijă, din perspectivă europeană, să rămânem în contextul subsidiarității. Adică diversele măsuri pe care le propunem noi, îndeosebi pentru învățământ, să fie aliniate competenței legislative a Uniunii Europene. Comisia Europeană organizează deja, dacă nu mă înșel, de 15 ani o serie numită Internetul mai sigur, pentru mediul școlar. Este una dintre cele mai de succes inițiative care operează direct la baza societății, cu privire la siguranța pe internet și la multe dintre problemele pe care le-ați indicat și dumneavoastră. În plus, pentru că e important, dar trebuie să facem și mai multe, odată cu noul plan de acțiune s-a propus o măsură la care vom lucra, anume un îndrumar pentru cadre didactice, cu privire la cum să abordeze dezinformarea, să promoveze alfabetizarea digitală. Există suficiente probe în ziua de astăzi pentru a testa că generația tânără, mai ales cei din grupa de vârstă 13-14 ani, asupra cărora avem date, nu sunt întotdeauna capabili să facă diferența între fals și real. Reglementarea poate fi un instrument. Aceasta e Legea serviciilor digitale. După care e elementul de autoreglementare – ceva pe care l-ar face o firmă cum e Facebook, cu diverși oameni care verifică postările ș.a.m.d.. Și al treilea lucru important e formarea, educarea în domeniu. Am dori să putem forma cadrele didactice în toată Uniunea Europeană în direcția de a identifica și rezolva asemenea situații. 

În momentul de față am lansat un apel la nivel european, vom avea experți din presă, din sectorul privat, învățământ ș.a.m.d. astfel încât să realizăm un îndrumar pentru acest lucru. Reglementarea e puternică, importantă, dar nu are cum să rezolve toate problemele cu care ne confruntăm. Când e vorba de dezinformare. Trebuie și ca cei din învățământ să contribuie.”

Întrebare Dragoș Iliescu: Există instrumente de diagnostic al competențelor elevilor sau profesorilor, la acest moment, la nivel european? Există planuri de dezvoltare a unor astfel de instrumente? Întrebarea vine în contextul acelui cadru de competențe digitale deja generat de UE.

Georgi Dimitrov: “Există o măsură pe care o elaborăm acum. Există un studiu mai larg, cu caracter internațional, cu privire la alfabetizarea digitală, care, însă, examinează și o serie de elemente în jurul chestiunii dezinformării. Și una dintre propuneri este ca studiul, care din nefericire deocamdată nu este făcut în toate statele membre, numai șapte au participat până acum, să aibă participarea mai multor state membre. Vom sprijini statele membre, astfel încât să fie și ele parte la acest studiu larg, internațional, circa 20 de state și-au manifestat interesul. Considerăm că prin constituirea unei astfel de măsuri vom putea să facem o comparație la nivelul statelor membre și vom afla mult mai multe despre ce se întâmplă în realitate în mintea unui copil de 14 ani, ținta acestui studiu.”

În răspuns la intervenția lui Daniel Funeriu, care a argumentat că trebuie susținute atât persoanele din medii vulnerabile, cât și excelența, în același timp: 

Georgi Dimitrov: “Există un program concret, Orizont Europa, pentru cercetare și inovare la nivel european, finanțat cu 90 de miliarde, de 3 ori cât Erasmus. Este acesta un program pentru excelență, cercetare și inovare. Principalii beneficiari sunt universitățile. (…) Există și întrebarea cât de excelente sunt aceste universități. Aici, dacă începi să te uiți mai îndeaproape, începi să observi o serie de modele repetitive. Universitățile de top, evident, au fonduri uriașe la dispoziție, au capacități foarte mari, s-au descurcat binișor. Dar, dacă ne uităm la grupul celorlalte universități, mai mare – cum să ajungă la grupurile vulnerabile (…), vedem o mulțime de nevoi și probleme ce țin de capacități. Înainte de a atinge un nivel de excelență, întâi trebuie să construiască baza. Vrem să sprijinim prin programele de reziliență, prin fondurile regionale și într-o anumită măsură prin programul Erasmus, care sprijină concret cooperarea între universități, în domeniul învățământului digital.”

Exit mobile version