Germania a devenit o țară-destinație pentru migrație. Dar, pentru o lungă perioadă de timp, lumea politică și societatea au întâmpinat dificultăți în a accepta acest fapt. Răspunsul dat noii realități a determinat o adaptare semnificativă a politicii sale privind Imigrația: politicile privind refugiații, migrația în scop de muncă, integrarea, precum și cetățenia au fost modificate și modernizate. Acest proces de reformă a fost însoțit adesea de aspre controverse politice. Acest articol prezintă principalele lucruri învățate din experiența germană, care ar putea ajuta România în răspunsul său pentru sosirea refugiaților ucraineni, dar și dincolo de acesta.
Germania a trecut printr-o lungă perioadă de dezvoltare, ajustare și modernizare privind politicile sale referitoare la migrație, cetățenie și refugiați, parțial în context european, parțial pe scena națională. Momente-cheie pentru schimbările politice ale Germaniei au fost o amplă reformă privind cetățenia, în 1999-2000, formarea Biroului Federal pentru Migrație și Refugiați (Bundesamt für Migration und Flüchtlinge) și introducerea unui sistem coerent de cursuri de limbă germană pentru imigranți, în 2005. În plus, în 2020 Germania a introdus o reformă a politicii sale privind migrația forței de muncă calificate, adoptând Legea Imigrației pentru Profesioniști Calificați (Fachkräfteeinwanderungsgesetz). Sosirea refugiaților din Orientul Mijlociu în 2015-2016 și, mai recent, primirea refugiaților din Ucraina au adus în atenție politicile Germaniei privind imigrația și integrarea. Aceste evoluții au determinat decidenții politici să-și adapteze răspunsurile.
Acest proces de ajustare nu a fost mereu unul ușor. Germania a trebuit să se confrunte cu praguri și dificultăți, care nu erau doar de natură legală. Acestea s-au extins la nivelul societății: din sectorul social în cel economic, de la procese parlamentare la politici culturale. Mai mult, au trecut printr-un sistem federal multistratificat al autorităților politice și administrative naționale, regionale și locale.
Invazia Rusiei în Ucraina a transformat România (precum și vecina sa, Republica Moldova), o regiune principală pentru sosirea refugiaților ucraineni, chiar dacă mulți oameni au revenit, între timp, în Ucraina. Pe termen lung, România ar putea trece printr-o transformare similară celei prin care au trecut Germania, în trecut, sau mai recent Italia, Spania, Portugalia sau Grecia: anume, transformarea dintr-o țară de emigrație într-una a imigrației. Demografia internă actuală și evoluțiile de pe piața muncii, precum și includerea României în regimurile politice pentru protecția refugiaților, la nivel UE și global, întăresc ipoteza noastră.
10 lecții învățate în cazul Germaniei
Experiențele și lecțiile învățate din cazul Germaniei pot fi un punct de pornire analitică. Pe baza experienței noastre și a lucrului cu diverse instituții germane, sumarizăm 10 lucruri-cheie învățate din cazul german, care ar putea fi relevante pentru drumul pe care România îl va parcurge învățând cum să procedeze pentru primirea refugiaților:
1. Transmiteți semnale clare dinspre scena politică spre populație
Procesele politice contează. Acest lucru este valabil și pentru măsurile în cazul imigrației și al refugiaților. O agendă de politici primitoare ajută la ameliorarea proceselor de sosire și integrare a refugiaților. În contextul german, acest lucru a devenit vizibil când (pe atunci) cancelarul Angela Merkel a transmis un semnal clar privind buna primire a refugiaților și ospitalitatea societății germane. Astfel de declarații încurajatoare din partea unor lideri politici, prin care sosirea refugiaților este prezentată drept o șansă, nu doar ca o obligație sau chiar ca o povară, sunt importante și folositoare. Totuși, Germania a învățat și că este vitală creionarea unei imagini politice realiste. Integrarea și incluziunea imigranților și a refugiaților necesită mereu resurse și pot declanșa, astfel, conflicte.
2. Găzduirea și educația: adaptați școlile și și oferiți-le atribuții sporite
Refugiații au nevoie de adăpostire, copiii au nevoie să meargă la școală sau acces la îngrijire a celor mici sau la grădinițe. Astfel, politicile incluzive privind asigurarea de locuințe și școlarizarea sunt de foarte importante. Exemplul german arată că este crucial ca refugiaților să li se permită să se așeze în mod liber acolo unde doresc. Politicile de acordare a locuințelor prin care refugiații și migranții sunt adunați în anumite cartiere sunt contraproductive din multe puncte de vedere. Totuși, stimulentele pentru ca oamenii să se așeze și în localități mai mici și în zonele rurale sunt importante. În plus, refugiații ar trebui să locuiască în tabere de primire doar pentru scurte perioade de tranziție, dacă este posibil.
Pentru copiii refugiați, este important ca ei să meargă imediat la școală (sau să aibă acces la centre de îngrijire și grădinițe). Pentru însușirea rapidă a limbii, poate fi de preferat ca elevii să fie învățați separat în primele 6-12 luni, deși nu în cazul materiilor care nu se bazează pe folosirea limbii (precum matematica sau sportul).
3. Oferiți acces (sistematic) la cursuri de limbă
Capacitatea de a folosi bine limba țării unde sosesc refugiații este cea mai importantă condiție preliminară pentru integrarea de succes și pe termen lung. Predarea cu succes și învățarea limbii române de către refugiați are nevoie de o structură bine organizată. Inițiativele societății civile și cursurile de limba română oferite de voluntari sunt un bun punct de plecare. Totuși, în cele din urmă predarea limbii române imigranților adulți trebuie să fie un serviciu organizat de stat. În Germania, a fost nevoie de câteva decenii pentru a ajunge la această concluzie și pentru a crea o structură coerentă pentru predarea limbii germane ca limbă străină. Această structură este coordonată de către Biroul Federal pentru Migrație și Refugiați. Ea oferă la nivel național cursuri de limba germană, de obicei cu o durată de 600 de ore (patru ore pe zi, cinci zile pe săptămână). Cursurile sunt organizate de către instituții locale, certificate de Biroul Federal pentru Migrație și Refugiați. Nivelul-țintă pentru învățarea limbii este B1 (conform Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi Străine. Cursul se încheie cu un test de limbă. Pentru refugiații recunoscuți, participarea este, de obicei, obligatorie și gratuită. Alți imigranți achită ei înșiși 50% dintre costuri (2.20 euro per lecție).
4. Întăriți societatea civilă
Societatea civilă este un actor foarte important în întâmpinarea, primirea și, în cele din urmă, integrarea refugiaților. Voluntarii pot acționa ca instructori, pot oferi sprijin în găsirea unui loc de cazare, pot preda limba română sau să asculte nevoile și dificultățile sociale și economice ale refugiaților. Totuși, ei nu pot crea o infrastructură clară pentru integrarea refugiaților sau a imigranților. Aceasta este datoria actorilor de stat. Colaborarea între stat, autorități locale și societatea civilă este esențială.
5. Faceți ca politicile privind refugiații să devină o chestiune națională, sprijiniți structurile locale pentru integrare
Politicile pentru refugiați sunt elaborate și implementate la diverse niveluri ale guvernării. Statul federal are nevoie să analizeze și să decidă un cadru pentru astfel de politici, adică să stabilească regulile și să asigure finanțarea pentru munca necesară dedicată integrării. Eforturile foarte aplicate privind integrarea refugiaților, în schimb, sunt de obicei administrate la nivel local. Aceasta înseamnă că orașele și satele, precum și regiunile administrative (județe) au nevoie să primească puteri pentru a face față acestor provocări. Proceduri administrative rapide (recunoașterea statutului, acces la beneficii sociale și/sau la piața muncii, acces la cursuri de limbă) ajută la grăbirea proceselor de integrare. O birocrație lentă sau chiar nefuncțională privind chestiuni ce țin imigrația și refugiații pot avea un impact puternic negativ.
6. E nevoie de precizie privind statutul legal al refugiaților – aplicați proceduri rapide și decizii de încredere
Solicitanții de protecție internațională (sau solicitanții de azil și refugiații) trebuie, de obicei, să treacă printr-un proces complicat și elaborat de recunoaștere legală și politică, pentru a obține statutul de refugiat. Acest proces este decisiv pentru viitorul lor – pentru cel puțin un an, de obicei pentru mai mulți ani, adesea pentru întreg viitorul lor. Deși persoane strămutate din cauza războiului din Ucraina care sosesc în UE sunt scutite de procesele individuale și de procedurile de recunoaștere (deoarece a fost activată Directiva Consiliului UE 2001/55/EC, Directiva pentru Protecție Temporară), cererea de protecție și recunoaștere a statutului de refugiat este, în mod normal, o procedură individuală. Recunoașterea colectivă este o rară excepție. Experiența Germaniei arată că reglementările și deciziile rapide și de încredere sunt esențiale pentru politici funcționale și larg acceptate privind refugiații. Instituțiile administrative și politice, precum și instanțele, au nevoie de reguli și legi clare și de încredere.
7. Dezvoltarea unei strategii împotriva criticilor de dreapta și propagandei formate în jurul politicilor privind refugiații
Experiențele vest-europene, nu doar germane arată că întâmpinarea imigranților și a refugiaților duce adesea la critici și proteste, anume din partea forțelor politice de dreapta. Mobilizarea politică în jurul acestor probleme – Germania este un bun exemplu – poate duce la atacuri violente asupra imigranților/refugiaților. Pentru a preveni aceste evoluții, o politică inteligentă și activă de informare, de către guvern, dar și de către liderii politici locali (primari, prefecți) este necesară.
8. Permiteți refugiaților să intre pe piața muncii
Refugiații sunt percepuți mult mai pozitiv atunci când au grijă ei înșiși de cele trebuincioase și când au propriile venituri. A-i ține departe de piața muncii, a-i face să depindă de transferuri sociale sau de acțiuni caritabile contrazice nevoia ca ei să-și asume responsabilitatea economică pentru ei înșiși și pentru familia lor. Astfel, accesul rapid și ușor la piața muncii din România, care are oricum nevoie de extinderea bazinului de angajați, ar trebui să fie un principiu călăuzitor. Germaniei i-a luat decenii să învețe această lecție.
9. Fiți pregătiți pentru remigrație și pentru apariția diasporelor (comunităților de imigranți)
De obicei, imigrația refugiaților se presupune a fi temporară. În momentul în care țara de origine este considerată a fi sigură, statutul de protecție poate părea depășit și se presupune că se vor întoarce acasă. Totuși, acest lucru nu se întâmplă mereu și, legal, după o anumită perioadă de ședere, în Germania oamenii pot solicita rezidență permanentă și cetățenie. Astfel, e probabil ca și în România să apară comunități de imigranți. Aceste comunități pot deveni comunități minoritare, cel puțin pentru prima și chiar pentru a doua generație de refugiați și imigranți. Astfel, pe termen lung, incluziunea refugiaților și a imigranților duce la nevoia stabilirii unei politici funcționale privind minoritățile, care să acopere temele cetățeniei și apartenenței.
10. Gândiți-vă la schimbări pe termen lung în societate
Imigrația, fie ea imigrație pentru muncă sau sosirea unor refugiați, schimbă o țară. Germania este un exemplu puternic în acest sens. Legile și politicile trebuie să ia acest lucru în considerare și să ofere un cadru politic pentru aceste schimbări, pe termen lung. Acesta include acordarea de acces deplin la drepturi civile, sociale, eventual chiar politice pentru imigranți. Naturalizarea și accesul la cetățenie face parte din această problematică. Politicile de succes privind integrarea au nevoie de o textură incluzivă a încorporării sociale și culturale. În cazul Germaniei, a însemnat și schimbarea înțelegerii ei mai degrabă exclusiviste, bazată pe etnie, a naționalității și cetățeniei. În centru s-a aflat chiar întrebarea: cine poate deveni german? Această întrebare poate apărea și în România, pe viitor.
Un gând final, poate unul comun pentru decidenții experimentați: fiți flexibili și reanalizați-vă, uneori, politicile. Lucrurile nu vor funcționa mereu, iar unele politici pot eșua în pofida celor mai bune intenții. Considerați că domeniul refugiaților și al politicilor privind migrația drept o zonă a învățării din greșeli. Germania a trecut printr-o multitudine de decizii politice greșite și de politici destinate eșecului, cu privire la imigrație și la primirea refugiaților. Acesta a fost un proces important de învățare. A ajutat, în cele din urmă, la reajustarea și îmbunătățirea sistemului și la aducerea lui pe calea cea bună. Politicile privind refugiații din Germania s-au confruntat – și încă se confruntă cu noi provocări – cu dificultăți, opoziție, critici dure. Nu va fi un proces ușor nici în România.
Notă: Adaptarea și lecțiile învățate – nu există soluții unice
Pot politicile și lecțiile învățate să fie transferate de la o țară la alta? Aceasta este o chestiune controversată politic (și totodată epistemologic). Experții în științe sociale și, în mai mică măsură, decidenții au ajuns să fie mai precauți și critici în a răspunde zgomotos “da”. Transformarea anevoioasă a țărilor postcomuniste după 1990 ne-a învățat că evoluțiile sociale și politice sunt unice și specifice fiecărei țări. Un simplu plan de urmat nu este posibil. Totuși, actorii pot și ar trebui să reflecte la structurile, procesele, conceptele și strategiile care ar putea fi comparabile și, în cel mai bun caz, transferabile – dacă sunt ajustate noului context. Ajustarea va fi necesară, deoarece contextele sociale, economice, politice și culturale diferă, adesea, în mod semnificativ: România în 2022 nu seamănă cu Germania anului 2015. Acest lucru poate fi clarificat printr-o metaforă comparativă. Transferarea unor experiențe politice și a unor recomandări de politici înseamnă introducerea unor bunuri și mărfuri economice (internaționale) pe piețe naționale. Adaptarea este necesară în funcție de nevoile locale și de preferințele societății-țintă. Politicile privind refugiații, însă, nu sunt guvernate de forțe de piață, nu există un răspuns la cerere și ofertă. Mișcările de refugiați urmează procese și evoluții politice. Domeniile predominante implicate în problematica refugiaților sunt, astfel, politica și societatea civilă. Piețele, totuși, joacă un rol atunci când vine vorba despre accesul refugiaților la piața muncii.
Despre autori
Rainer Ohliger este un autor independent și consultant pe teme de migrație internațională, integritate și diversitate culturală. A publicat numeroase materiale pe aceste teme începând din 1996.
Dr. Raphaela Schweiger este Director al programului pentru Migrație din cadrul Robert Bosch Stiftung. De când s-a alăturat Fundației, în 2015, a dezvoltat numeroase programe privind migrația, incluziunea și intersecția cu alte teme globale precum schimbările climatice, atât pentru specialiști în domeniu și a publicat numeroase materiale pe aceste teme.
- EduCare este un proiect al Fundației Bosch România în parteneriat cu Edupedu.ro care asigură informații și date corecte din domeniul educației, date obținute din surse oficiale, verificate. Acest hub informațional educațional pentru sprijinul refugiaților va cuprinde și informații despre activitățile sau inițiativele organizațiilor sau entităților care se adresează acestui grup țintă. Vocea comunității se va face și ea auzită, pentru că interacțiunea cu refugiații ucraineni trebuie să fie reală și firească.
Edupedu.ro a invitat organizațiile implicate în proiecte educaționale de sprijin pentru refugiații ucraineni să-și facă cunoscute programele.