Una dintre realitățile sistemului educațional reclamată de profesori în mod constant, exprimată în interacțiuni profesionale, în discursul public din cadrul evenimentelor educaționale și în activitățile concrete de îmbunătățire a activității didactice la nivelul școlilor este sintetizată în doar trei cuvinte: programă foarte încărcată, este părerea Oanei Moșoiu, doctor în științele educației, lector la Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pe care o detaliază în acest material.
- În cadrul Programului de Mentorat, editura Litera vine în întâmpinarea nevoii profesorilor de a se familiariza cu noile programe școlare pentru liceu și organizează o serie de ateliere online în care profesori cu experiență vor prezenta cele mai importante aspecte ale acestor programe. Calendarul atelierelor poate fi consultat aici. Oana Moșoiu va susține pe 9 iulie unul dintre aceste ateliere gratuite pentru profesorii de liceu, despre componenta de pedagogie în noile programe școlare.
Programa școlară este unul dintre documentele curriculare cu rol reglator în sistemul educațional. Mediază relația dintre documentele „mari” de reglementare curriculară – cadrul de referință al curriculumului național și planul – cadru pentru fiecare dintre ciclurile educaționale, și activitatea profesorului în școală, la clasă. Prin lectura programei, profesorul se ancorează direct la finalități, la activitățile de învățare propuse (deci nu pornește de la zero, ci primește un sprijin consistent pentru proiectarea didactică) și la conținutul selectat în programă, considerat relevant și suficient pentru atingerea finalităților, respectiv dezvoltarea competențelor specifice și generale, disciplinare, raportate la profilul absolventului și derivate din acesta.
Ceea ce se întâmplă însă cel mai frecvent în activitatea didactică este utilizarea unei „scurtături”: profesorii se raportează direct la manual și nu se mai raportează la documentul – referențial, programa școlară.
Programa școlară continuă să fie documentul pe care profesorul ar trebui să îl lectureze nu doar ca „text de rol” (informându-l cu privire la ce se așteaptă de la el, ce are de realizat din punct de vedere al rolului profesional), ci și pentru a-l prelucra în vederea organizării demersurilor didactice de-a lungul unui an școlar. Așadar, deși constituie un document de reglementare, structurând finalitățile disciplinei în termeni de competențe generale și specifice, activitățile de învățare considerate adecvate pentru atingerea finalităților și conținuturile asociate, pe domenii de conținut sau tematici majore, profesorul are o libertate suficient de generoasă în cadrul structurat pentru a-și elabora proiectarea unităților de învățare și proiectarea activităților la nivel de lecție.
Fig. 1. Schema derivării competențelor. Ministerul Educației și Cercetării (2026). Cadrul de Referință al Curriculumului Național din România (CRCNR) pentru învățământul preuniversitar. Anexă la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4.137/2026. (pag. 16)
Intervenția majoră în acest „lanț de încredere” între decidenții educaționali și profesori, ca implementatori ai curriculumului la clasă, o constituie manualul. Acesta este un alt tip de document curricular ce acționează și el ca un mediator între planul – cadrul, programă și activitatea didactică. Manualul, prin autorii săi, realizează un prim nivel de „procesare” a programei și oferă o combinatorică adecvată, agregată și disponibilă pentru asigurarea echivalenței de experiențe didactice elevilor la nivel național, dar și echității în activitatea educațională, aducând interpretările programei la un numitor comun și eliminând supra-variabilitatea practicilor didactice generată de niveluri diferite de competență profesională a cadrelor didactice, resurse educaționale disproporționat distribuite și procese de asigurare a calității care pot funcționa sincopat.
Manualul este o interpretare a programei, una dintre mai multe posibile. Atunci când profesorul predă „după manual”, fără să verifice competențele specifice și conținuturile din programă, riscă să transmită elevilor o variantă parțială sau, uneori, chiar eronată a ceea ce este reglementat că trebuie învățat. Cadrul didactic care cunoaște programa poate identifica aceste neconcordanțe și poate decide, în cunoștință de cauză, ce păstrează și ce ajustează în demersul său didactic, exercitând acea autonomie profesională pe care o reclamă și care este vizată chiar de cadrul competențelor profesionale ale cadrului didactic.
Fig. 2. Domenii de competență. Profilul profesional al cadrului didactic. Ministerul Educației, Profilul și standardele profesionale ale cadrului didactic din învățământul preuniversitar, pe etape de carieră și pe niveluri de învățământ, aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 7.386/11.11.2024.
Competențele specifice din programă sunt reperul după care se construiesc, în mod corect, și situațiile de evaluare – probe de evaluare și itemii asociați (sarcinile de evaluare). Un profesor care nu cunoaște formularea exactă a competențelor riscă să evalueze altceva decât ceea ce prevede curriculumul – uneori mai mult, alteori mai puțin decât este necesar – ceea ce afectează atât obiectivitatea notării, cât și parcursul elevului spre atingerea standardelor naționale.
Programa școlară este gândită ca un parcurs progresiv, de la un an de studiu la altul. Necunoașterea ei rupe această continuitate: profesorul de la clasa următoare descoperă lacune neașteptate, iar colegii din aceeași catedră ajung să predea în paralel, fără un limbaj comun asupra competențelor. Cunoașterea programei este, în acest sens, și o condiție a colaborării profesionale autentice, la nivel de școală, și nu doar a planificării individuale.
Fig. 3. Demersuri orientative de planificare și de proiectare didactică la nivel microeducațional. Ministerul Educației și Cercetării (2026). Cadrul de Referință al Curriculumului Național din România (CRCNR) pentru învățământul preuniversitar. Anexă la Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4.137/2026. (pag. 31)
Recitirea programei la începutul fiecărui an școlar, compararea ei punct cu punct cu manualul folosit la clasă și discutarea ei în cadrul comisiilor metodice sau la nivel de catedră sunt pași simpli, dar cu impact direct asupra calității predării. Investiția acestui timp este mică în raport cu beneficiul: o predare aliniată la cerințele reale ale sistemului, o evaluare corectă și elevi mai bine pregătiți pentru etapele următoare parcursului lor școlar.
Lectura și cunoașterea programei școlare nu este un exercițiu formal, ci fundamentul pe care se construiește o predare coerentă, o evaluare corectă și o colaborare reală între profesori.
Programului de Mentorat Litera vine în întâmpinarea nevoii profesorilor de a se familiariza cu noile programe școlare pentru liceu. Sunt organizate o serie de ateliere online în care profesori cu experiență vor prezenta cele mai importante aspecte ale acestor programe.
