Un mesaj transmis membrilor Senatului Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) arată că o propunere de nou regulament de abilitare, transmis senatului universitar spre aprobare, ar conține „câteva puncte de nelegalitate serioase”. Autorii mesajului, care se semnează „Grup de Reflecție asupra Guvernanței SNSPA”, apreciază că proiectul „pare să îi acorde Rectorului o putere discreționară ridicată”, Consiliului de Administrație al instituției „i se acordă putere discreționară destul de mare, iar Consiliului facultății – „o putere discreționară nelegiferată”.
- Edupedu.ro a solicitat un punct de vedere conducerii SNSPA și îl vom publica în momentul în care îl vom primi.
Autorii mesajului spun că își prezintă aprecierile în urma unei raportări a proiectului de Regulament de acordare a atestatului de abilitare – atașat mai jos, așa cum a fost transmis Edupedu.ro – la Legea învățământului superior 199/2023 și la Carta Universitară SNSPA.
Mesajul susține că centrul procedurii de abilitare se mută „de la arhitectura legală IOSUD–școală doctorală–CSUD–comisie–Senat spre o arhitectură paralelă, în care rectorul, consiliul facultății și Consiliul de administrație primesc roluri de filtru sau veto care nu rezultă nici din lege, nici din metodologie”.
Printre reclamațiile formulate în documentul citat:
- „Punctul cel mai grav este art. 12 alin. (1) din proiect, care spune că cererea candidatului ‘este supusă avizării Rectorului SNSPA’, în condițiile în care în lege și în metodologii „nu apare nicăieri un aviz al rectorului ca etapă de admisibilitate ori condiție de continuare a procedurii”
- Că este introdus „Consiliul facultății relevante” ca filtru de „oportunitate și admisibilitate”, car nu s-ar regăsi în reglementări
- Că rolurile Senatuli și CA-ului sunt devansate față de momentul din lege în care senatul intervine pentru a valida admiterea sau respingerea
Cu privire la rector, autorii apreciază că „regulamentul propus pare să îi acorde Rectorului o putere discreționară ridicată. Nu doar pentru că îi introduce două avize care nu există în normele superioare, ci mai ales pentru că nu fixează criterii obiective, termene clare, obligații de motivare sau căi de atac specifice împotriva unui aviz nefavorabil. Un astfel de „aviz” devine, practic, un (drept de) veto opac”.
Mesajul a fost trimis de pe o adresă de e-mail neoficială, ce poartă numele unui prorector al SNSPA, dar menționează la final că nu provine, de la acesta, ci e folosit pentru a determina destinatari să citească materialul.
Mesajul integral (mai jos este atașat și proiectul de Regulament), așa cum a fost transmis și redacției Edupedu.ro:
„Stimați Membri ai Senatului SNSPA,
Stimați Membri ai Școlii Doctorale SNSPA
Aceasta este o reacție colectivă rapidă referitoare la propunerea privind regulamentul de abilitare, ce a fost transmisă spre aprobare prin vot electronic membrilor Senatului. Propunerea conține câteva puncte de nelegalitate serioase, sintetizate mai jos, pe baza unei analize care a luat în calcul Carta Universitara SNSPA și pe baza legii învățământului superior 199 din 2023, actualizată.
Nucleul problemei este acesta: proiectul mută centrul procedurii de la arhitectura legală IOSUD–școală doctorală–CSUD–comisie–Senat spre o arhitectură paralelă, în care rectorul, consiliul facultății și Consiliul de administrație primesc roluri de filtru sau veto care nu rezultă nici din lege, nici din metodologie. Asta creează un risc real de exces de putere și de anulare în contencios administrativ.
Punctul cel mai grav este art. 12 alin. (1) din proiect, care spune că cererea candidatului „este supusă avizării Rectorului SNSPA”. În lege, persoana interesată se adresează IOSUD cu o cerere, iar în metodologia din 2024 cererea pentru susținerea examenului este adresată IOSUD și dosarul se depune la IOSUD; nu apare nicăieri un aviz al rectorului ca etapă de admisibilitate ori condiție de continuare a procedurii. Legea atribuie roluri precise: dosarul este verificat de IOSUD prin școala doctorală, comisia este numită de CSUD, iar Senatul validează rezoluția comisiei, nu dosarul înainte de constituirea comisiei. Prin urmare, introducerea unui aviz al rectorului adaugă o condiție extra legem, cu caracter potențial blocant, care modifică traseul legal al procedurii. Obiecția de nelegalitate puternic întemeiată.
La fel de problematic este art. 12 alin. (2), care introduce „Consiliul facultății relevante” ca filtru de „oportunitate și admisibilitate” a dosarului. Nici Legea nr. 199/2023, nici Ordinul nr. 3998/2024 nu dau consiliului facultății un rol în procedura de abilitare. Metodologia spune expres că IOSUD, prin școala doctorală cu domeniul solicitat, verifică dosarul și îndeplinirea standardelor. La SNSPA, Carta distinge clar structurile de conducere relevante pentru doctorat: CSUD și Consiliul școlii doctorale; atribuțiile lor se stabilesc prin regulamente aprobate de senat. Consiliul facultății nu este inserat de Cartă în lanțul decizional al abilitării. Mai mult, criteriul „oportunității” este foarte periculos juridic: standardele de acces la procedură trebuie să fie obiective și verificabile, nu lăsate la aprecieri vagi. O instanță ar putea reține aici atât lipsa de competență a organului, cât și caracterul arbitrar al criteriului.
Art. 12 alin. (4) este, în opinia noastră, al treilea punct problematic major: „în baza avizului formulat de CSUD pentru organizarea examenului de abilitare, dosarul candidatului … se înaintează spre avizare către Consiliul de Administrație și Senatul SNSPA.” Aici regulamentul propus mută rolurile Senatului și CA-ului înainte de momentul la care legea și metodologia le plasează. Potrivit legii și ordinului, Senatul intervine după susținerea publică, când validează rezoluția de admitere sau respingere a comisiei de abilitare. Nu există în norma superioară un aviz prealabil al Senatului pentru simpla organizare a examenului. Cu atât mai puțin există un aviz prealabil al Consiliului de administrație. Or, CA=ul are atribuții administrative și bugetare, nu competență legală de a filtra accesul la procedura academică de abilitare. Inserarea lui ca treaptă obligatorie înaintea constituirii parcursului legal este o extindere nepermisă a competenței. În contencios, acest punct poate fi formulat ca încălcare a principiului legalității competenței și a ordinii procedurale impuse de norma superioară.
Art. 12 alin. (5) este chiar mai vulnerabil, pentru că spune că „după obținerea avizării favorabile de către Rector a propunerii comisiei de abilitare, IOSUD-SNSPA va transmite către CSUD propunerea … în vederea numirii”. Aici conflictul cu metodologia este direct. Ordinul nr. 3998/2024 spune că examenul are loc în fața unei comisii „numite de CSUD”; componența comisiei intră în dosar ca element „avizat de IOSUD la propunerea școlii doctorale”, iar comisia este numită de CSUD. Rectorul nu apare ca autoritate de avizare a comisiei. În plus, textul proiectului introduce o subordonare a CSUD față de rector într-un punct unde legea acordă CSUD competența proprie de numire. Nu este doar o etapă redundantă; este o deturnare de competență. Din perspectiva contenciosului administrativ, acesta este probabil cel mai bun capăt de atac pentru contestarea lui, împreună cu art. 12 alin. (1) și (4).
Mai există o problemă de tehnică normativă și de coerență la art. 13 alin. (2) lit. j), unde dosarul include „componenţa comisiei de abilitare, avizată de IOSUD-SNSPA la propunerea şcolii doctorale”. Acest text, luat separat, este compatibil cu metodologia-cadru, care folosește aceeași logică. Problema apare fiindcă, în art. 12 alin. (5), același proiect cere în plus avizul rectorului înainte de transmiterea propunerii la CSUD. Așadar, regulamentul produce chiar în interiorul lui o dublare nejustificată a filtrării comisiei: propunere a școlii doctorale, aviz IOSUD, aviz rector, apoi numire de către CSUD. Această suprapunere este greu de apărat juridic, pentru că transformă o procedură academică reglementată strict într-un traseu birocratic cu multiple noduri de veto, arbitrare.
Regimul contestației, din art. 20, este mai nuanțat desi metoodologia-cadru cere doar ca IOSUD să prevadă în metodologia proprie modul de soluționare a contestațiilor formulate de candidații a căror teză nu a fost admisă. Prin urmare, faptul că SNSPA instituie o comisie de contestație nu este, în sine, nelegal. Totuși, proiectul prevede că decizia comisiei de contestație este transmisă „spre validare senatului SNSPA”. Norma superioară nu cere o asemenea validare. Există un risc de nelegalitate prin supraîncărcarea procedurii și prin politizarea ori administrativizarea unei căi interne de atac care ar trebui să fie, în esență, tehnico-academică.
În privința conflictului de interese, proiectul reproduce definiția restrânsă din metodologia de abilitare: soț/rudă/afin până la gradul III și foloase materiale ori de altă natură din ultimii 3 ani. Aici nu există o contradicție directă cu ordinul. Totuși, legea generală a învățământului superior are o definiție mai largă a conflictului de interese pentru comisii și raporturi instituționale. Ca tehnică de protecție a imparțialității, regulamentul este minimalist și lasă descoperite situații relevante de conflict academic sau instituțional care, chiar dacă nu invalidează textul în mod automat, îl fac vulnerabil din perspectiva cerinței de imparțialitate efectivă.
Pe fondul Cartei SNSPA, defectul de structură rămâne același: Carta spune că regulamentele și metodologiile SNSPA se aprobă de Senat, că Senatul este cel mai înalt for de decizie și deliberare, că CSUD conduce IOSUD, iar Consiliul școlii doctorale conduce școala doctorală; atribuțiile acestor organisme se stabilesc prin regulamente aprobate de Senat. Carta nu consacră rectorului un drept de avizare a dosarelor de abilitare și nici Consiliului de administrație un drept de filtru academic în această procedură. Rolul rectorului este de conducere executivă și de reprezentare legală, iar CA are, potrivit legii, atribuții administrative, bugetare și operaționale. A introduce, printr-un regulament subordonat, competențe noi pentru rector și CA în materia admiterii unui dosar de abilitare înseamnă a altera echilibrul instituțional stabilit de Cartă și de lege.
Regulamentul propus pare să îi acorde Rectorului o putere discreționară ridicată. Nu doar pentru că îi introduce două avize care nu există în normele superioare, ci mai ales pentru că nu fixează criterii obiective, termene clare, obligații de motivare sau căi de atac specifice împotriva unui aviz nefavorabil. Un astfel de „aviz” devine, practic, un (drept de) veto opac.
Consiliului de administrație i se acordă o putere discreționară destul de mare: CA nu numește comisia și nu validează rezoluția finală, dar este introdus ca filtru prealabil neprevăzut de lege, ceea ce îi permite să întârzie, să blocheze sau să condiționeze organizarea examenului fără bază normativă expresă. Consiliului facultății i se acordă, la rândul lui, o putere discreționară nelegiferată, sub formula foarte elastică a evaluării „oportunității”.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că, spre binele comunității SNSPA, proiectul trebuie retras în forma sa actuală. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, vă revine, ca membri ai Senatului, responsabilitatea de a nu valida prin vot o inițiativă care, în contextul actualelor raporturi de putere și al loialităților instituționale, riscă să consolideze practici discreționare în detrimentul principiilor de legalitate, transparență și guvernanță academică.
Nu, mesajul nu vine de la Dl. Prof Univ. Dr. Emil Balan, pro-rector. Coincidența din prima parte a adresei se datorează faptului că noi am înțeles că paternitatea proiectului îi aparține și poate că în acest fel – prin coincidența de nume – îl veți citi până la capăt.
Cu stimă,
Grupul de Reflecție asupra Guvernanței SNSPA”