Sorin Costreie, ministru al Educației și Cercetării, a criticat sarcinile birocratice pe care le au de îndeplinit profesorii, inclusiv „goana după certificate și atestate”. Acesta susține că profesorii din preuniversitar și universitar care își fac treaba la clasă nu au, în mod normal, timp să participe la multe cursuri de formare. El a precizat, într-un interviu pentru Recorder, că profesorii care „dau bine”, pentru că participă la cursuri de formare, „nu au competențele necesare”.
- Amintim, din anul școlar 2026-2027, toți profesorii să depună portofoliul profesional, care va conta la definitivat, gradații și inspecții. Acesta trebuie să conțină, între altele, „Diplome / Certificate de calificare profesională”, conform metodologiei-cadru privind elaborarea și gestionarea portofoliului.
- Ministrul Sorin Costreie le-a promis profesorilor debirocratizare. Acesta a anunțat și un studiu al Institutului de Științe ale Educației dedicat debirocratizării în școli, cu rezultate estimate la sfârșitul acestui an sau începutul anului viitor.
„Un profesor care își vede de profesoratul lui, care își face partea de cercetare, dacă e universitar, nu are timp să adune toate aceste atestate, că pentru asta trebuie să te duci la conferințe, la tot felul de formări. Deci, culmea, cei care își fac treaba la clasă nu au acest portofoliu. Cine îl are? Cei care se duc la cursuri, dar nu au competențele necesare. Ei dau bine”, a subliniat ministrul.
Acesta susține că profesorii nu ar trebui să își demonstreze abilitățile prin diplome, ci prin activitate concretă la clasă: „De asta eu am o problemă mare cu birocrația, în sensul în care, în loc să fac niște lucruri, umblu după certificate și justificări că fac acel lucru. Nu, lasă-mă să fac”.
„Ele [n. red. sarcinile birocratice] asigură o anumită stabilitate în sistem, dar ele nu certifică calitatea în sistem. Calitatea în sistem știți unde cred eu că se duce? La copii. Nu neapărat că eu trebuie să am olimpici, că aici e întrebarea: care profesor e mai performant? Cel care îmi duce un elev de la nota patru la nota cinci sau unul care îmi duce de la nouă la 10? Performanți sunt ambii, dar e alt tip de performanță”, a mai adăugat el.
Redăm pe larg declarațiile ministrului Sorin Costreie pe acest subiect
Sorin Costreie: Mie mi se pare că în sistemul de educație hrănește birocrația. De exemplu, salariul de merit, care înseamnă 25% din salariu în plus, fie că ești universitar sau preuniversitar. 25% înseamnă ceva. Un profesor care își vede de profesoratul lui, care își face partea de cercetare, dacă e universitar, nu are timp să adune toate aceste atestate, că pentru asta trebuie să te duci la conferințe, la tot felul de formări. Deci, culmea, cei care își fac treaba la clasă nu au acest portofoliu. Cine îl are? Cei care se duc la cursuri, dar nu au competențele necesare. Ei dau bine.
De asta eu am o problemă mare cu birocrația, în sensul în care, în loc să fac niște lucruri, umblu după certificate și justificări că fac acel lucru. Nu, lasă-mă să fac.
Moderator: Deci, în sistemul de educație, mai degrabă se întâmplă acest fenomen: goana după certificate și atestate.
Sorin Costreie: Poate nu aș generaliza, dar sunt zone foarte birocratice în care trebuie să dau 7.000 de justificări. De exemplu, în preuniversitar, eu trebuie să răspund cam aceleași lucruri și inspectoratului și unor proiecte și ministerului. Efectiv, profesorul respectiv trebuie să umple tot felul de documente, de xl-uri, de lucruri care nu aduc plus valoare educativă. Ele asigură o anumită stabilitate în sistem, dar ele nu certifică calitatea în sistem. Calitatea în sistem știți unde cred eu că se duce? La copii. Nu neapărat că eu trebuie să am olimpici, că aici e întrebarea: care profesor e mai performant? Cel care îmi duce un elev de la nota patru la nota cinci sau unul care îmi duce de la nouă la 10? Performanți sunt ambii, dar e alt tip de performanță.
Părerea mea este că noi vorbim de un învățământ de masă și noi ar trebui să fim preocupați de aceștia care îi duc de la 4 la 5. Și dacă îi duc de la 4 la 5, copilul acela a trecut clasa, rămâne în sistemul educațional. Nu este printre acele numere care se pierde. Și nu sunt doar numere. Sunt copii, sunt suflete, sunt vieți omenești care se pierd pur și simplu și ajung la 20-30 de ani și își dau seama că nu știu multe. Ei nici nu știu că nu știu și cred că așa e lumea: puțintică. Asta e lumea, el trebuind să facă niște lucruri brute, pentru că nu e în stare cognitiv să facă lucruri mai complexe, care i-ar aduce un salariu mai bun, un statut mai bun, o viață mai bună.