“Nu a fost vreodată visul meu să devin academician” și “nu am nici un fel de sentimente negative pentru Academie pentru că nu m-ar fi acceptat”, scrie, miercuri, pe Facebook scriitorul Mircea Cărtărescu, la o lună după ce procedurile pentru o eventuală primire a lui în Academia Română s-au blocat într-o fază inițială.
Potrivit lui Mircea Cărtărescu, “a nu fi academician (sau orice altceva în afară de ceea ce sunt cu adevărat: un om care scrie) mi se pare un strop de libertate în plus, pe care știu să îl prețuiesc.”
El face precizările în condițiile în care, în urmă cu o lună, membrii Secției de Filologie și Literatură ai Academiei Române au votat, într-un prim pas al procedurilor de admitere, două noi propuneri pentru intrarea în Academie, dar Cărtărescu, deși propus, nu s-a numărat printre acestea, după cum a relatat Edupedu.ro la începutul lui februarie.
- A fost votată, în schimb, ca propunere “pe locul scriitorilor și criticilor”, o altă personalitate culturală, Gabriela Adameșteanu. Nu ar fi, însă, o respingere definitivă: “în timp, le vine rândul tuturor celor propuși”, după cum spunea un membru al secției menționate pentru Edupedu.ro, în acel moment.
Acum, scriitorul notează că “Am primit inițial începerea demersurilor respective doar pentru că am fost propus de trei oameni pentru care am un mare respect și cărora nu am avut curajul să le spun nu: Ion Pop, Ana Blandiana și Mircea Martin.”
Dar, scrie el, “când am aflat din presă că la o votare inițială din cadrul secției filologice nu am întrunit suficiente adeziuni, m-am simțit foarte ușurat și am înțeles că așa trebuia să fie.”
Mesajul lui Mircea Cărtărescu, integral:
La începutul lunii, situația a readus în atenția publicului un comentariu publicat de scriitorul Mircea Cărtărescu în urmă cu aproape 7 ani, când el critica instituția prin prisma absenței unor personalități pe care le numește “patriarhii României culturale” din rândul academicienilor. El scria, în 2016, pe Facebook:
- “Aflu că patriarhii României culturale, Neagu Djuvara și Mihai Șora, nu sunt academicieni. Cum nu sunt nici Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu. Atunci cine, Doamne iartă-mă, e în Academie? Cine-a făcut primirile în ultimii 25 de ani, și pe ce criterii? Nu cumva cineva a lăsat să intre în acest for toată intelighenția pesedistă, naționalistă și anti-occidentală? Mă-ntreb și eu așa. Până la urmă, cine controlează Academia română?”