“Nefericita și trista istorie a legii care interzice discutarea teoriei de gen în universități. Cum a trecut legea cu ajutorul lui Liviu Pop și Ecaterinei Andronescu” – povestită de senatorul USR Mihai Goțiu

Liviu Pop / Foto: Facebook.com/ Mihai Gotiu

Senatorul USR Mihai Goțiu scrie despre “nefericita și trista istorie a legii care interzice discutarea teoriei de gen în universități. Cum a trecut legea cu ajutorul lui Liviu Pop și Ecaterinei Andronescu, fără ca aceștia să înțeleagă ce votează”. Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Goțiu susține că “această lege nu ar fi avut nicio șansă să treacă fără aportul considerabil al celor doi foști miniștri ai Educației (!), Ecaterina Andronescu și Liviu Pop, din Comisia pentru Învățământ din Senat”.

Amintim că Senatul, cameră decizională a Parlamentului, a adoptat marți, 16 iunie 2020, un proiect de lege inițiat de doi parlamentari PMP care interzice în școli, în universități și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, orice referire la identitatea de gen. Concret, legea votată interzice în școli “activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași”.

Textul senatorului USR Mihai Goțiu:

“Nefericita și trista istorie a legii care interzice discutarea teoriei de gen în universități. Cum a trecut legea cu ajutorul lui Liviu Pop și Ecaterinei Andronescu, fără ca aceștia să înțeleagă ce votează! Și ce aberație mai era trecută în forma inițială a legii: ca Poliția să intre în universități și școli și să-i amendeze pe cei care dezbat teorii și opinii!

Pe bună dreptate, adoptarea legii cu privire la interzicerea discutării unei teorii și opinii în facultăți a iritat și revoltat mediul academic. Tunurile s-au pus pe ”părintele” legii, Vasile Cristian Lungu, și pe colegul lui de la PMP, co-semnatar, Marius Pașcan. Ce se știe mai puțin e că această lege nu ar fi avut nicio șansă să treacă fără aportul considerabil al celor doi foști miniștri ai Educației (!), Ecaterina Andronescu și Liviu Pop, din Comisia pentru Învățământ din Senat.

Până la votul de adoptare, de marți, propunerea legislativă nu a făcut prea mare vâlvă dintr-un motiv foarte simplu: nu și-a pus nimeni prea mult problema că va trece. Mai toți (și îmi recunosc propria neatenție din acest punct de vedere) am considerat că e doar una dintre numeroasele propuneri demagogice ale domnului Vasile Lungu, care în legislatura asta doar astfel de inițiative ”esențiale” pentru România s-a ținut.

Legea fusese respinsă la Camera Deputaților, iar pe data de 31 martie 2020 a primit raport de respingere și în Comisia pentru Învățământ, cercetare, tineret și sport din Senat, fără prea multe opinii care s-o susțină. Pe data de 19 aprilie 2020, raportul de respingere a legii și respingerea legii au fost programate pe ordinea de zi a Senatului și totul ar fi trebuit să se încheie. Surpriză, însă: cu aproximativ o oră înainte de plen, la solicitarea președintelui Comisiei pentru Învățământ, Liviu Pop, și a grupului parlamentar PSD, s-a cerut amânarea votului și retrimiterea la comisie pentru raport suplimentar.

A urmat o ședință ”antologică” a Comisiei pentru Învățământ, la care a participat Vasile Cristian Lungu, întinsă pe mai multe ore, în care principalii susținători s-au dovedit a fi Liviu Pop și Ecaterina Andronescu, doi foști miniștri ai Educației și fost rector al uneia dintre cele mai mari universități din țară, în cazul doamnei Andronescu. S-a găsit stratagema unui amendament, prin care interdicția de a se discuta despre ”sex” și ”gen” în școli și universități (cum figura în propunerea inițială) să fie înlocuită cu interdicția activităților legate de discutarea și analizarea teoriilor privind teoria și identitățile de gen.

Amendamentul nu e doar o ”Mărie cu altă pălărie”, ci e chiar mai toxic: în forma inițială a legii se propunea ”interzicerea prozelitismului”, nu ”interzicerea unor activități” legate de teoria și opinia de gen. Cred că oricine înțelege că – spre exemplu – una e să interzici prozelitismul fascismului ori rasismului, și altceva să desfășori activități (cursuri, seminarii, lecții etc.) în care să pui în discuție fundamentele fascismului și rasismului, cum au apărut și cât rău au făcut omenirii.

Dar asta nu e tot: urmărind lejeritatea cu care se trece de la interzicerea ”prozelitismului pe baza criteriului de sex și de gen” la interzicea ”activităților în vederea răspândirii teoriei sau opiniei (sâc!) identității de gen”, am băgat de seamă că mai fiecare dintre susținătorii ad-hoc ai legii înțelegeau altceva prin ”teoria și opinia identității de gen”. I-am rugat, de mai multe ori, pe colegii din comisie, începând cu domnul Liviu Pop și cu inițiatorul legii, să spună ce înțeleg ei prin această teorie. Evident că au refuzat să răspundă. Practic, cei care au votat ”pentru” raportul favorabil al amendamentului și al propunerii legislative n-au habar ce au votat!

Desigur, au simțit ”miros de sânge” și cei de la PSD, și cei de la PMP, cu legea asta, pentru care am consumat mai mult timp și energie în respectiva ședință, decât pentru TOATE celelalte probleme urgente ale educației din acest moment la un loc – redeschiderea școlilor, BAC-ul și admiterea, celelalte examinări de final de cicluri educaționale, educația online etc.!

Când n-ai soluții și argumente pentru probleme reale, mai scoți din joben câte o aberație care să distragă atenția opiniei publice, să-i irite (în mod legitim) pe cei din mediul academic, care înțeleg cât de aberant și de abuziv e să interzici discutarea unei teorii sau opinii într-o universitate și ce Cutie a Pandorei uriașă s-a deschis cu această lege.

Sper, așa cum deja s-a anunțat în presă, că domnul președinte Klaus Iohannis va trimite legea la re-examinare, pentru că o asemenea prevedere nu poate exista în legislația românească. Nu atât timp cât încă mai suntem un stat democratic în care libertatea de exprimare mai contează.

Altfel, am să le dau o veste proastă susținătorilor legii și una bună celor care s-au revoltat. Dispozițiile în discuție sunt inaplicabile. Nu există nicio sancțiune pentru asta și nici cine să le aplice. Cele două articole din propunerea inițială, care prevedeau (atenție) ca Poliția să intre prin școli și universități și să dea amenzi (de la 10.000 la 50.000 de lei) pentru că se discută teorii și opinii (!!!) au fost eliminate.

Reprezentanții Poliției au explicat destul de clar, în timpul dezbaterilor din Comisie, că ei n-au cum să trimită într-o școală ori universitate un agent constatator care să facă asta… De ținut minte acest moment, în care reprezentanții Poliției s-au dovedit a fi mai cu capul pe umeri și mai democratici decât doi foști miniștri ai Educației, pe o problemă de educație”.

Citește și:

 

Exit mobile version