Nimeni nu vorbește pe șleau de desființarea titularizării, despre conflictul de interese și evaziunea fiscală care rezultă din meditații, despre desființarea modulului pedagogic, scrie într-un mesaj pe Facebook Tudor Chirilă, actor și activist în domeniul Educației. Acesta a trimis, în urmă cu un an, o scrisoare către Ministerul Educației și către partidele politice pentru a genera un pact în domeniu, demers public care a adunat peste 93 de mii de semnături.
Chirilă analizează pe scurt propunerile partidelor politice pentru alegerile de duminică, 6 decembrie, după care spune care sunt temele absente, în opinia lui, din toate programele partidelor.
El atrage atenția în postare că textul “nu este un articol din care să reiasă că toate partidele sunt la fel, ca lumea să se descurajeze și să absenteze pe 6. Este doar observația că la capitolul educație oferta e dezamăgitoare, nerealistă, lipsită de argument. Asta însă nu trebuie să împiedice pe nimeni să opereze cu nuanțe. Și să mergă la vot. Conform convingerilor”.
Tudor Chirilă: “Programul pe educație al principalelor partide politice este o colecție frumoasă de vorbe fără sens. Fiecare a încercat să-și găsească o nișă, Alianța USR PLUS inventează apa caldă cu școala după școală sau desființează inspectoratele fără să ne spună cum, Partidul Social Democrat (da, ăia preocupați sanchi de categoriile defavorizate și pe bune de cum să fure legal și care beneficiază primii de stagnarea educației) o țin pe a lor cu măsuri sociale sau cu trainingul profesorilor dintr-un program semieșuat (CRED), în timp ce Partidul Naţional Liberal nu ratează nimic, e ca un restaurant de pe Valea Prahovei cu meniu internațional unde ți se promite că vei mânca excelent și cârnați de pleșcoi cu varză și foie gras cu reducție de bambus fiert în sos de rom. Programul lor electoral sună frumos, dar nu e implementabil nici în douăzeci de ani la gradul de incompetență din administrație. E clar că s-au prins că e nevoie să articuleze ceva cât mai atractiv pentru electorat, dar adevărul că nimeni nu are curajul să formuleze cu subiect și predicat măsurile nepopulare cu care ar putea să înceapă cu adevărat reforma.
Despre desființarea titularizării
Nimeni nu vorbește pe șleau de desființarea titularizării, nimeni nu vorbește despre conflictul de interese și evaziunea fiscală care rezultă din meditațiile acordate de profesori la diverse materii și care transformă peisajul educațional într-un mediu de racolare de “clienți” în care profesorii nu au interes să performeze. Sau despre conflictul de interese între profesori și sistem, în cazul meditațiilor.
Nimeni nu vorbește DIRECT despre desființarea modulului pedagogic și înființarea masteratului didactic ca formă de accedere în sistem pe bază de meritocrație, astfel încât fabricile de diplome să nu mai livreze pentru copiii noștri profesori fast-food.
Nimeni nu vorbește pe șleau despre o atât de necesare auditare a sistemului educațional pe toate palierele, deși există instrumente europene (peer counselling). Și atunci ajungem din nou la aceeași concluzie: cu politicienii actuali, cu responsabilii actuali ai partidelor, în educație nu se poate porni reforma. Cu actualul aparat funcționăresc din minister, nu se poate porni reforma. Mai mult, cu mandate politice de patru ani e demonstrat că nu se poate porni reforma. Desființarea titularizării este așadar un subiect ce nu mai trebuie ocolit.
Starea educației românești transformă domeniul într-unul de siguranță națională care are nevoie de măsuri cu caracter de urgență
Ceea ce trebuie să cerem politicienilor, ba chiar să îi forțăm să accepte, este depolitizarea domeniului și un pact REAL pe educație. Dealtfel, pactul anterior în care nu s-a întâmplat nimic (ăla inițiat de Băsescu), nici măcar nu a fost desființat. Eu cred că educația nu poate fi reformată în mandate politice de patru ani. Este nevoie de o perioadă mult mai lungă, de 10 sau 15 ani, la fel cum e nevoie ca de la vârf în jos educația să fie reformată de experți/tehnocrați care se pot folosi de ajutorul experților europeni și de instrumentele europene de auditare.
O viziune pe educație agreată de toate partidele, propusă și implementată de experți dovediți în educație (în colaborare cu experți străini) într-un mandat de minim zece ani este una din soluțiile care pot evita dezastrul iminent. Dar, culmea, pentru acest tip de depolitizare e nevoie de voință politică. Să ai voința politică să depolitizezi și să nu mai privești corpul profesoral ca pe o eternă sursă de manevră electorală. Dealtfel, ăsta e și motivul pentru care programele nu sunt coerente și nici concrete, ci doar filosofii pentru că partidele s-au ferit să supere “electoratul”.
Reforma în educație o pot face specialistii neafiliați politic care să aibă girul tuturor partidelor. Pentru asta însă trebuie să ieșim la vot. Pentru că dacă nu votezi, cel puțin din punct de vedere mora,l e mai greu să emiți ulterior pretenții. Ieșim la vot, după care ne păzim votul ăla. Așa cum putem, fiecare dintre noi.
În cazul educației trebuie să ne facem auzită vocea. Pentru că ei și-au făcut auzită incompetența. 30 de ani. Și nu văd ce mare filosofie e să admiți că acest domeniu are nevoie de independență și pricepere.
PS. Petiția de mai jos a strâns aproape 94 de mii de semnături. Cei care nu au făcut-o încă, o mai pot semna. Apoi mergem la vot și cerem parlamentului să țină cont de ea. Pe 6 decembrie.
PS2. Ăsta nu este un articol din care să reiasă că toate partidele sunt la fel, ca lumea să se descurajeze și să absenteze pe 6. Este doar observația că la capitolul educație oferta e dezamăgitoare, nerealistă, lipsită de argument. Asta însă nu trebuie să împiedice pe nimeni să opereze cu nuanțe. Și să mergă la vot. Conform convingerilor”.
Tudor Chirila / Foto: Captura Youtube.com