Noi date despre unul dintre cele mai lungi poduri ale antichităţii, podul peste Dunăre ridicat de împăratul Constantin cel Mare între Oescus (Ghighen, Bulgaria) şi Sucidava (Celei, Corabia), au fost publicate recent într-un amplu studiu interdisciplinar realizat de cercetători și profesori de la Universitatea din București (UB), după cum anunță instituția de învățământ superior într-un comunicat de presă.
În cadrul cercetării, coordonată de conferențiarul universitar dr. Ioan Carol Opriș de la Facultatea de Istorie a UB, au fost identificate inițial 27 de posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava și, ulterior, în urma cercetării din noiembrie 2022, încă 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian, pe o lungime de circa 210 m.
În mod concret, potrivit comunicatului de presă, “în cadrul acestei cercetări complexe, specialiștii au efectuat în 2017 măsurători batimetrice cu sonare multibeam, identificând 27 posibile urme (piloni) ale Podului lui Constantin cel Mare ridicat între Oescus și Sucidava. Urmele pilonilor se disting clar pe fundul Dunării, pe un traseu liniar de 820 m, cu o distanță medie de aproximativ 30 m între ele”.
- Datele disponibile până acum sunt astfel cu mult depășite: istoricul și arheologul Grigore Tocilescu aflase de la pescarii locali despre existența a „7 vâltori” în 1893, în vreme ce o primă batimetrie a Serviciului Hidraulic Român din 1933 detectase doar trei dintre pilonii podului, mai transmite echipa de cercetători de la UB.
După investigațiile complementare de magnetometrie din toamna acestui an, pornind dinspre portalul de nord al podului (cunoscut pe cale arheologică încă din secolul al XIX-lea de Cezar Bolliac și Grigore Tocilescu) către malul stâng al Dunării, s-au mai identificat alte 7 anomalii (piloni) datorate podului constantinian. “Alinierea acestora cu portalul de nord și pilele de zidărie puse în evidență de batimetria realizată prin albia Dunării este riguroasă. La fel, distanța între piloni s-a dovedit a fi identică cu ritmul evidențiat prin batimetrie”, mai informează specialiștii.
Potrivit Agerpres, care citează comunicatul Universității din București, studiul reuneşte într-un sens critic întreaga documentaţie istorică cunoscută referitoare la podul ridicat în vara anului 328, fiind bazat atât pe surse literare antice, cât şi pe surse rezultate din săpături arheologice succesive (din 1869 şi până azi), inclusiv numismatice (monede, medalioane), epigrafice (inscripţii), surse cartografice şi etnografice, cercetarea unor fonduri arhivistice.
Totodată, studiul se bazează pe utilizarea rezultatelor unor metode moderne de măsurare: batimetria, realizată în 2017 prin albia Dunării, şi geomagnetometria, efectuată în 2022 în zona de luncă de pe malul stâng al fluviului, astăzi păşune comunală.
Conform comunicatului, inaugurarea podului (Pons per Danuvium Ductus) ridicat în 328 se va fi petrecut, foarte probabil, chiar la 5 iulie 328, atunci când prezenţa împăratului la Oescus este menţionată de surse literare antice. Podul se întindea prin albia Dunării şi peste lunca din faţa Sucidavei pe o distanţă de peste 2.400 m.
În viitorul apropiat, cercetarea va continua cu efectuarea unei noi batimetrii la Sucidava, cu scanare prin sediment, folosind instrumente de ultimă generaţie, preluarea de probe din pilonii submerşi ai podului şi reluarea investigaţiei magnetometrice în zona inaccesibilă anterior, pentru a documenta întregul traseu al podului.
Un demers asemănător va fi aplicat în 2023 redocumentării exhaustive a podului lui Traian între Pontes – Drobeta, construit între anii 103-105 de către arhitectul Apolodor din Damasc, sprijinind strategic bellum Dacicum Traiani, mai notează Agerpres.
Studiul integral poate fi accesat și aici.