„O programă de limba română pentru clasa a IX-a, într-o țară în care peste 45% dintre adolescenți nu înțeleg ce citesc, nu mai poate fi o listă de autori și definiții. O astfel de programă e de-a dreptul obscenă”, scrie într-o reacție dură pe pagina sa de Facebook profesoara de Limba și literatura română Lidia Mîrzac. Aceasta critică frontal autorii programei pentru faptul că au ignorat complet realitatea din liceele tehnologice, unde învață peste 40% dintre elevii României.
Lidia Mihaela Mîrzac este profesoară de limba română la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava.
„Nu știu dacă vreun profesor de liceu care predă în învățământul tehnologic a fost cooptat în elaborarea noilor programe”, scrie profesoara. „Ce știu însă este că rata analfabetismului funcțional este de aproximativ 40-45% la elevii de 15 ani – fie că sunt în colegii de top sau în licee tehnologice –, cu o cifră ce depășește 50% dacă se ia în calcul și abandonul școlar.”
Pentru liceele tehnologice, atrage atenția aceasta, situația este și mai gravă: „În aceste școli, probabil, rata este 70-80%. Și sunt optimistă. Oare cei care au făcut programa s-au gândit o clipă la acești copii? Ne-a întrebat cineva ce-am face noi, ăștia care lucrăm cu acești copii și îi ajutăm să ia 6 la bacalaureat?”
Lidia Mîrzac afirmă că noua programă nu poate porni de la o logică de tip „listă de autori și definiții”, într-o țară în care aproape jumătate dintre adolescenți nu înțeleg ce citesc. „O astfel de programă e de-a dreptul obscenă. E ca și cum le-ai cere unor copii care se îneacă să înoate ‘frumos’, cu tehnică perfectă, în timp ce ei abia își țin capul la suprafață,” scrie cadrul didactic.
În opinia sa, programa pentru clasa a IX-a ar trebui să fie „o barcă de salvare. O ultimă punte spre lumină, pentru că și copiii ăștia au dreptul la lumină! Programa ar trebui să fie o declarație de război împotriva indiferenței care a transformat școala într-un fel de muzeu în care copiii intră pierduți și ies și mai pierduți.”
Profesoara propune zece direcții fundamentale care ar trebui să constituie baza programei, nu o anexă:
- Învățarea citirii reale, nu mecanice: „Citirea care aprinde: ce e un text, cum îl desfaci, cum îl auzi, ce spune fără să spună. Fără asta, tot restul e teatru absurd.”
- Unirea lecturii funcționale cu lectura literară, pentru că „lumea nu vine împărțită în capitole”.
- Scrierea ca abilitate esențială: rezumat, opinie, poveste simplă, mesaj coerent. „Atât. Dar făcut bine.”
- Gramatica drept unealtă, nu „sperietoare”: registre, sensuri, marcatori discursivi.
- Dezvoltarea gândirii critice: diferența între fapt și manipulare, între informație și „minciuni cu haine noi”.
- Integrarea digitalului în clasă, cu accent pe verificarea surselor, etică, plagiat, scris responsabil.
- Texte literare puține și puternice, nu „o catedrală de nume moarte”.
- Renunțarea la cronologii-fantomă și la comentarii standardizate.
- Reîntoarcerea plăcerii lecturii: recomandări vii, fragmente care „te mușcă de inimă”.
- Evaluare onestă și realistă: „claritate, înțelegere, argument, sens. Nu papagalism.”
„Orice programă trebuie să pornească de la realitatea din teren”, scrie Mîrzac. „O programă pentru clasa a IX-a, în România de azi, trebuie să reclădească: citirea, gândirea, exprimarea, discernământul. Abia apoi literatura. Abia apoi frumusețea.”
Profesoara își încheie postarea cu o imagine dură a situației actuale: în timp ce lucrează la corectarea tezelor de simulare pentru bacalaureat, susținută recent în județul Suceava, constată că „elevii de clasa a XII-a nu știu ce înseamnă cuvântul ‘consemnează’ și ce înseamnă ‘o trăsătură morală’”.
- Reamintim, programa școlară pentru clasa a IX-a la limba și literatura română, pusă în transparență, a stârnit critici în spațiul public: profesorul Liviu Papadima a recomandat „refacerea componentei de literatură, integral, profesorul Ștefan Baghiu, spune că noua programă de Limba română pentru clasa a IX-a: Este mai învechită decât cea din anii 1990.
- Vezi aici lista autorilor recomandați la clasa a IX-a de Ministerul Educației, prin noua programă de limba română 2026: Cronicarul Miron Costin cu Letopisețul de la Aron Vodă, „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” sau Costache Negruzzi
- Noua programă școlară pentru materia Limba și literatura română la clasa a IX-a, care ar trebui să fie aplicată în licee din anul școlar 2026–2027, a fost publicată marți seara, 25 noiembrie 2025, în dezbatere publică de către Ministerul Educației și Cercetării. Ar urma să se aplice pentru elevii care acum sunt în clasa a VIII-a.
Redăm poziția integrală a Lidiei Mîrzac:
„Am amânat să scriu această postare pentru că încă mai am multe teze de corectat , de la simularea județeană. Acum mi-am găsit timp.
Domnule ministru,
Nu știu dacă vreun profesor de liceu care predă în învățământul tehnologic a fost cooptat în elaborarea noilor programe. Ce știu însă este că rata analfabetismului funcțional este de aproximativ 40-45% la elevii de 15 ani- fie că sunt în colegii de top sau în licee tehnologice-, cu o cifră ce depășește 50% dacă se ia în calcul și abandonul școlar. Peste 40 % dintre elevii de liceu din Romania învată în licee tehnologice. Nimeni nu a facut vreodată calculul ( de frică, probabil) care e rata de analfabetism funcțional în aceste liceee, unde ultima medie de admitere poate fi 1, hai , 1,60- cum a fost la noi anul trecut, parcă. In aceste școli, probabil, rata este 70-80. Și sunt optimistă. Oare cei care au făcut programa s-au gândit o clipă la acești copii? Ne-a întrebat cineva ce-am face noi, ăștia care lucrăm cu acești copii și îi ajutam să ia 6 la bacalaureat? Dacă cineva m-ar fi întrebat, aș fi spus că în aceste școli, unde oricum, prin planurile cadru numărul de ore de română este mult mai mic decât în liceele teoretice, altfel trebuie combătut analfabetismul funcțional. O programă de limba română pentru clasa a IX-a, într-o țară în care peste 45% dintre adolescenți nu înțeleg ce citesc, nu mai poate fi o listă de autori și definiții. O astfel de programă e de-a dreptul obscenă. E ca și cum le-ai cere unor copii care se îneacă să înoate „frumos”, cu tehnică perfectă, în timp ce ei abia își țin capul la suprafață.
Nu. O astfel de programă trebuie să fie o barcă de salvare. O ultimă punte spre lumină, pentru că și copiii ăștia au dreptul la lumină! Programa ar trebui să fie o declarație de război împotriva indiferenței care a transformat școala într-un fel de muzeu în care copiii intră pierduți și ies și mai pierduți. Ce să facem??? Iată ce cred eu că trebuie făcut, în 10 puncte:
1. Mai întâi, să-i învățăm să citească cu adevărat.
Nu lectura aceea mecanică, cuvinte după cuvinte, ca niște rotițe ruginite. Ci citirea care aprinde: ce e un text, cum îl desfaci, cum îl auzi, ce spune fără să spună.
Fără asta, tot restul e teatru absurd.
2. Să unim lectura funcțională cu lectura literară, căci lumea nu vine împărțită în capitole. Să le dăm texte vii, nu relicve: povești scurte, reportaje care bat, poezii limpezi cât o respirație. Să îi învățăm să citească realitatea, nu doar canonul.
3. Să-i învățăm să scrie ca oamenii.
Nu compuneri mumificate, ci gânduri clare: un rezumat onest, o opinie cu două argumente, o poveste simplă, un mesaj civilizat, un email coerent. Atât. Dar făcut bine.
4. Gramatica să devină unealtă, nu sperietoare.
Nu definiții recitate, ci fraze care se așază, care îi ajută să înțeleagă diferența dintre cauză și scop, dintre condiție și concesie, apoi sensuri care se schimbă când muți cuvântul, registre de limbă, marcatori discursivi — tot ce îi ajută să vorbească și să gândească.
5. Să le aprindem gândirea critică.
Să știe ce e un fapt și ce e o minciună cu haine noi. Să simtă manipularea. Să citească imagini, reclame, rețelele care îi mănâncă pe dinăuntru.
6. Să aducem digitalul în clasă, nu să-l lăsăm să-i înghită pe ascuns.
Surse, verificări, etică, plagiat, scris responsabil — tot ce au nevoie într-o lume care îi trage de mânecă în mii de direcții.
7. Să alegem câteva texte literare puternice, nu o catedrală de nume moarte. Scurte, accesibile, cu emoție. Mai bine trei texte care îi fac să tacă o clipă decât zece care îi îndepărtează definitiv.
8. Să renunțăm la cronologiile-fantomă.
Curente, etichete, comentarii standardizate — acestea sunt zidurile în care se lovește în fiecare an câte o generație.
9. Să le dăm plăcerea lecturii înapoi.
Recomandări vii, proiecte, întâlniri, fragmente care te mușcă de inimă. Nu pentru note: pentru ei.
10. Și, mai ales, să-i evaluăm cu cinste.
Să le cerem claritate, înțelegere, argument, sens. Atât. Nu papagalism. Nu recitări fără viață.Nu evoluții ale literaturii.
Orice programă trebuie să pornescă de la realitatea din teren! Orice programă trebuie să fie cu picioarele pe pământ. O programă pentru clasa a IX-a, în România de azi, trebuie să reclădească: citirea, gândirea, exprimarea, discernământul.
Abia apoi literatura.
Abia apoi frumusețea.
Acum mă apuc să mai controlez niște teze de simulare de bacalaureat, în care elevii de clasa a 12-a nu știu ce înseamnă cuvântul „ consemnează” și ce înseamnă „ o trasătură morală”. O zi bună”.