Psihoterapeutul Diana Stănculeanu, expert în sănătate mintală, spune că părintele din zilele noastre „are o aversiune față de plictisul copilului” și subliniază importanța plictiselii pentru copii: „Lasă spațiu pentru copil să intervină cu inițiativă, cu autonomie, cu abilități de rezolvare de probleme”. Declarațiile au fost făcute într-un webinar al World Vision în data de 16 iunie, „Vacanța în care copiii se joacă” la care a participat și psihopedagogul Ilona Chiriac.
- Părinții simt nevoia să umple timpul copiilor constant și continuu, avertizează Ilona Chiriac, psihopedagog, expert în sănătate mintală: E de ajuns o oră pe zi în care suntem complet acolo cu sufletul
Joaca nestructurată, cea neghidată de părinți care organizează și planifică ziua copiilor în vacanță, „lasă spațiu pentru copil să intervină cu inițiativă, cu autonomie, cu abilități de rezolvare de probleme”, spune Diana Stănculeanu
Întrebată ce face diferența într-o zi cu multă joacă, fie ea și liberă și o zi haotică, Diana Stănculeanu spune că „o zi haotică este o zi care nu are niciun fel de fir roșu. Este o zi în care inclusiv rutinele biologice sunt date peste cap. Somnul ar fi bine să fie ceva de la care nu luăm vacanță.
Copiii din pricina vacanței își dereglează rutina de somn. Orice copil în vacanță va dormi dimineața, poate niște timp în plus, lucru care îi va duce ora de mers la somn, o va împinge un picuț. Ar fi bine mai ales în preșcolaritate, să rămânem în interiorul unui decalaj de maximă o oră, pentru că până la urmă somnul este mediul în care creierul copilului crește și se dezvoltă”.
Psihoterapeutul spune că trebuie să existe un echilibru între activități statice, joaca pe covor cu copii de până în 6 ani și activități de mișcare:
„Să am părți cu mișcare fizică, să am părți un picuț mai statice, și aș zice că pentru vacanță, genul acesta de secvențiere ar trebui să-mi aducă acel tip de predictibilitate care îmi lasă ziua flexibilă, fără să devină haotică„, spune Diana Stănculeanu.
Redăm fragmente din răspunsul psihoterapeutului
Diana Stănculeanu, psihoterapeut: Părintele foarte educat și foarte ambițios al zilelor noastre are o are aversiune la plictisul copilului. Jocul nestructurat, care este probabil una dintre cele mai valoroase forme de joc, tocmai pentru că lasă spațiu pentru copil să intervină cu inițiativă, cu autonomie, cu abilități de rezolvare de probleme, cu orice îi va fi benefic ulterior, inclusiv în zona de școală. Pentru mintea unui părinte cu obiective educaționale riscă să fie pierdere de vreme. Așa că aici, cumva, dacă ar fi să avem o invitație și să subliniem către părinți aceste două mesaje apropo de valoarea plictiselii și despre faptul că niciun copil nu se va tăvăli de durere stând un pic cu plictiseala, este și un proces de reglaj emoțional, până la urmă. Temele vor fi plictisitoare.
Studiul individual pe aici, pe colo va fi plictisitor. Sarcinile școlare legate de materii pentru care nu am motivație intrinsecă vor fi plictisitoare și ghinion va fi nevoie să fie făcute.
Deci, eu, ca să le pot realiza, voi avea nevoie să stau cu disconfortul plictiselii. Și iată că preșcolaritatea îmi poate oferi acest context în care, în varianta lui optimă, plictiseala, îmi activează creativitatea și mă ajută pe mine, ca și copil și ulterior și pe părintele meu să-mi dea voie să văd unde se duc în mod natural resursele mele și ce pot eu să scot de acolo.
În cel mai rău caz, care nu e deloc rău, mă ajută să pot tolera o emoție neplăcută pe care o voi întâlni ulterior în nenumărate alte contexte ale vieții mele, pe care va fi important să le navighez în ciuda acelei emoții, este câștig pe toate planurile.
Iar din joaca nestructurată din care pare că nu învățăm nimic – că asta este cumva îngrijorarea părintelui că din jocul liber, nu învățăm nimic, este pierdere de vreme – este una dintre formele de joc cu cele mai multe beneficii dovedite în literatura de specialitate.
Mihaela Nabăr, World Vision: Aici rămânem un pic în zona asta pentru că auzim de foarte multe ori și că haosul în programul copilului poate să genereze foarte multe lucruri care nu sunt ceea ce trebuie să fie pentru dezvoltarea emoțională, fizică și așa mai departe a copilului. Ce face diferența într-o zi cu multă joacă, fie ea și liberă și o zi haotică?
Diana Stănculeanu: O zi haotică este o zi care nu are niciun fel de fir roșu. Este o zi în care inclusiv rutinele biologice sunt date peste cap. Copii care din pricina vacanței își dereglează rutina de somn. Dar acum orice copil în vacanță va dormi dimineața, poate niște timp în plus, lucru care îi va duce ora de mers la somn, o va împinge un picuț. Ar fi bine ca povestea, mai ales în preșcolaritate, să rămânem în interiorul unui decalaj de maximă o oră, pentru că până la urmă somnul este mediul în care creierul copilului crește și se dezvoltă.
Și somnul ar fi bine să fie ceva de la care nu luăm vacanță. Deci cumva, partea asta legată de somn ar trebui să rămână cu maxim în interiorul, la maxim o oră de decalaj.
Și asta este o primă bornă care îmi aduce niște predictibilitate, similar rutinelor de masă. Da, copilul preșcolar este încă în perioada în care are nevoie de trei mese principale și din pricina motricității lui foarte accentuate, nu i-ar strica nici câte o gustărică din când în când.
Deci iată încă niște repere în care ne oprim? Ne conectăm cu un adult. Ar fi atât de bine ca mâncarea să fie servită la masă în dinamică. Cu un adult? Nu în vârful canapelei, nu în vârful patului, nu cu un copil care aleargă prin casă și eu alerg cu lingura după el. Și nu cu un copil care este imersat în ecrane ca să nu simtă pătrunjelul din gură și să mănânce ceva. Pentru că astea sunt alte aspecte pe care le vedem.
Sunt alte contexte educaționale și de conectare deopotrivă și care îmi aduc și firul roșu al zilei. Apoi, în funcție de temperamentul copilului vom avea timp de liniște, și timp de joacă motrică. Și aici temperamental. Copiii noștri pot fi foarte diferiți. Am copiii care în 5 minute sunt „pe toți pereții”. Avem și copiii care pot sta la jocurile de covor, apropo de puzzle-uri, apropo de construcții, cu cuburi, apropo de cărticele. Senzorial apropo de decupaje, de tot felul de lucruri pot sta, unii copii realmente au o aderență foarte bună la genul acesta de activitate și pe acești copii trebuie să-i mișc un pic către mișcare cu corpul, pentru că altfel se vor transforma 10 ani mai târziu în cartofiorii de canapea pe care greu o să-i mișc afară.
Și vedem în rândul multor adolescenți această aversiune la mișcarea fizică, iar pe copilul foarte extrovert și cu nivel de energie motrică foarte ridicat, aceluia va trebui să-i modelez cu răbdare ceea ce o educatoare cu experiență ar numi statul în sarcină, să rămână și în activități mai degrabă statice motric, dar care exersează un anumit tip de focus atențional, de care vom avea nevoie în anul educațional ulterior. Și să am, apropo de firul roșu și de predictibilitate, să am părți cu mișcare fizică, să am părți un picuț mai statice, și aș zice că pentru vacanță, genul acesta de secvențiere ar trebui să-mi aducă acel tip de predictibilitate care îmi lasă ziua flexibilă, fără să devină haotică.