Temele de vacanță nu ar trebui să fie obligatorii, spune psihoterapeutul Sorina Vetreș: Altfel stresul se mută și asupra părinților / Mădălina Toma Albulescu, fondatoare ONG: Temele, dacă se dau, trebuie neapărat să fie corectate

Vacanța de vară din acest an durează, pentru elevi, din 20 iunie până pe 6 septembrie, iar cursurile anului școlar 2026-2027 încep luni, 7 septembrie. În această perioadă, mulți copii primesc caiete de vacanță sau liste de activități pentru a recapitula materia. Specialiștii spun însă că mai important decât numărul exercițiilor este scopul lor: activitățile ar trebui să stimuleze curiozitatea și interesul pentru învățare, fără să transforme vacanța într-o prelungire a școlii.

• Reamintim că Ministerul Educației și Cercetării a adoptat, la finalul anului trecut, un nou ordin privind temele pentru acasă, Ordinul 6.854/2025. Documentul prevede că, în perioada vacanțelor, „de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învățământul primar și gimnazial”, iar eventualele teme de vacanță au caracter suplimentar, nu obligatoriu. 

„Ce contează foarte tare este să nu fie neapărat obligatorii și să nu fie multe, să nu fie voluminoase, ci să fie mai degrabă cele care stimulează curiozitatea copilului, care îl face să meargă cu drag și cu interes să facă acele teme de vacanță. Dacă sunt prea multe, după cum spun și cercetările, că de fapt cel mai important este să ne uităm care este rolul acestor teme de fapt, care este scopul lor și să ne uităm la tipul, la cantitatea și la ce, cu ce vrem să rămână copilul după ce lucrează pe timpul vacanțelor la aceste teme”, a declarat psihoterapeutul Sorina Vetreș pentru Radio România Timișoara. 

Potrivit acesteia, temele de vacanță pot avea un rol pozitiv dacă îi ajută pe copii să rămână conectați la învățare, însă nu ar trebui să devină o sursă de presiune.

Unul dintre motivele pentru care caietele de vacanță ajung să fie percepute negativ este că uneori conțin exerciții bazate pe noțiuni care nu au fost suficient explicate la clasă, spune Mădălina Toma Albulescu, fondatoarea Asociației „Suntem educați”, un demers de apropiere a părinților de școală, potrivit aceleiași surse.

„Se practică treaba asta de a se da teme chiar și peste vacanță, cu noțiuni care nu sunt clare încă pentru ei sau au rămas neclare pentru ei și se trece peste partea de recapitulare finală. Și atunci normal că elevul când se trezește cu caietul ăla de vacanță nu mai ține minte”, a explicat aceasta. 

În opinia sa, atunci când un copil a înțeles materia și știe ce are de făcut, exercițiile devin mai ușor de realizat. Dificultățile apar atunci când elevii sunt lăsați să rezolve singuri conținuturi pe care nu le-au înțeles în timpul anului școlar. 

Psihoterapeutul Sorina Vetreș atrage atenția și asupra efectului pe care obligativitatea temelor îl poate avea asupra întregii familii.

„Dacă temele sunt obligatorii, atunci cumva stresul acesta nu este doar pe copil, ci se duce și către părinte. Și atunci cumva e partea asta că: «Ok, revenim la școală după vacanță. Ce o să zică doamna? Ce o să creadă despre copilul meu? Ce o să creadă despre mine?» Și atunci acolo apare presiunea mai mare și pe părinte, dar și pe copil și, din păcate, acolo trebuie să fim cel mai atenți, pentru că riscăm să producem un conflict intens și o erodare în relația dintre părinte și copil, pentru că până la urmă părintele nu este sau nu ar trebui să aibă rolul de profesor. Rolul lui este de părinte. Să fie acolo, să-l susțină, să îl sprijine, dar nu să fie în rolul de profesor”, a spus aceasta. 

În plus, psihologul Sorina Vereș a vorbit și despre cazurile în care părinții ajung să le facă temele copiilor.

„Părinții spun că nu mai au răbdare, spun că nu mai vor să mai intervină în tot procesul ăsta de făcut teme. Și deși stăpânesc noțiunile, dacă stăpânești o noțiune nu înseamnă că știi să dai mai departe. Trebuie să ai un pic de pedagogie aici, să știi să îți găsești limbajul potrivit sau limbajul comun cu elevul, să poți să-i transmiți tot ce vrei să-i transmiți. Deci odată, dacă știi noțiunea, nu înseamnă că ai și puterea s-o dai mai departe. Și dacă ai puterea să dai mai departe, nu înseamnă că ai și răbdarea s-o faci.” 

Temele trebuie corectate după vacanță, mai spune Mădălina Toma Albulescu: „Temele, dacă se dau, trebuie neapărat să fie corectate. Toate temele de vacanță trebuie să fie corectate. Degeaba le dăm copiilor teme de vacanță peste vară dacă noi, la intrarea în an, nu verificăm ce au făcut. Tema de vacanță nu și-a atins scopul, dacă nu a sedimentat informații sau dacă n-a ajutat copilul să se țină cât de cât în pas cu materia. Așa că tema asta e un mix de efort între elev pe parcursul verii, dar și profesorul trebuie să intervină la începutul anului școlar și să-și aloce o perioadă de timp de discutat pe treaba asta, pe caietul de vacanță și pe tot ce n-a fost clar.” 

Specialiștii susțin că vacanța ar trebui să păstreze un echilibru între odihnă și activități care mențin interesul pentru învățare. În locul unui număr mare de exerciții, copiii ar avea mai mult de câștigat din proiecte, lecturi și activități care le stimulează curiozitatea și plăcerea de a descoperi lucruri noi.

„Vacanța ar trebui să păstreze echilibrul dintre învățare și odihnă. Activitățile care stârnesc curiozitatea și plăcerea de a descoperi sunt cele care îi ajută cel mai mult pe copii să revină pregătiți în noul an școlar”, este concluzia specialiștilor intervievați de Radio România Timișoara. 

Emisiunea integrală, aici

Ordinul de ministru prevede la Articolul 8 că „În stabilirea temelor pentru acasă se va evita apariția unor efecte negative, de tipul: pierderea interesului elevului față de învățare din cauza cantității, a dificultății sau a monotoniei temelor, oboseală fizică și emoțională, reducerea timpului liber destinat unor activități recreative, cum ar fi: activități sportive, artistice, gospodărești, lectură, adâncirea diferențelor dintre elevii performanți și cei aflați în dificultate.” 

Articolul 9: „Se interzice utilizarea temei ca instrument de pedeapsă prin: volum mare de teme, exerciții repetitive, precum și solicitarea realizării/parcurgerii unor activități de învățare/conținuturi care necesită o abordare sistematică în clasă, și nu pentru a fi realizate/parcurse individual, ca temă pentru acasă.”