Majoritatea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani locuiesc împreună cu părinții (57,8%, față de 49,4% în medie în UE-27, conform Eurostat), adesea forțat, pentru că nu găsesc alte soluții locative sustenabile, arată analiza „Tineri acasă”, potrivit unui comunicat primit de Edupedu.ro. Documentul lansat astăzi de către Consiliul Tineretului din România abordează principalele provocări referitoare la modul în care tinerii locuiesc sau pot obține o locuință potrivită nevoilor lor. Analiza prezintă recomandări pentru autorități.
În timp ce 96,1% din populația Românei trăiește în locuințe proprietate personală, generațiile tinere se confruntă cu un deficit de locuințe disponibile la prețuri accesibile, se arată în comunicat. Criza generală a locuirii îngrădește dezvoltarea tinerilor a căror posibilitate de a-și atinge propriile obiective de viață este puternic influențată de lipsa stabilității generată de obstacolele întâmpinate în identificarea unei locuințe adecvate, conform sursei menționate.
Potrivit Eurostat, statele în care tinerii care părăsesc casa părintească la o vârstă mai înaintată au o probabilitate mai mare de a se confrunta mai puternic cu fenomenul tinerilor NEET, tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare.
- Termenul „NEET” se folosește pentru a descrie categoria de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare – Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă (Eurofound). Inițial, termenul viza categoria de vârstă 15-24 de ani, dar categoria a fost extinsă pentru a cuprinde persoanele cu vârsta între 15 și 29 de ani.
„8,4% dintre tinerii între 15-29 ani din România trăiesc în gospodării care utilizează mai mult de 40% din venit pentru cheltuielile cu locuința conform datelor Eurostat din anul 2020, aceștia încadrându-se în fenomenul denumit sugestiv Povara Costului Locuirii. Problema se adâncește dacă privim spre tinerii vulnerabili, aflați în risc de sărăcie. Dintre aceștia, 24% sunt împovărați de costurile locuirii”, arată documentul.
Aproape 22% dintre tinerii între 15-29 ani din România suferă de lipsa sau precaritatea severă a locuinței, raportat la 6,5% media Uniunii Europene.
Costul închirierii a crecut cu 10,1% din 2015 în 2020. O chirie medie pentru o garsonieră in București sau Cluj reprezintă 87,3% din salariul minim net, iar chiria pentru un apartament cu două camere, 129,66% din salariul minim net, conform sursei citate.
În analiză este menționat că plafonarea chiriilor poate fi configurată în diferite moduri:
- la nivel național, regional sau local;
- pentru toate categoriile de locuințe sau doar pentru anumite tipuri de locuințe;
- pentru toate categoriile de chiriași sau doar pentru grupuri țintă specifice de beneficiari;
- pentru toate categoriile de proprietari sau doar pentru anumite grupuri de proprietari.
„Astfel de programe contribuie la stabilitatea chiriașilor care determină și o stabilitate pentru proprietari prin reducerea deplasării periodice a locatarilor”, potrivit analizei.
Cu toate acestea, „o astfel de măsură nu reușește să abordeze problema principală a locuințelor din ce în ce mai scumpe, anume lipsa ofertei. Explicația se găsește în fundamentul economiei de piață, fiind determinată de interacțiunea naturală a cererii cu oferta: Stabilirea unui plafon de preț sub prețul pieței pentru un bun sau serviciu reduce stimulentul pentru furnizarea acelui bun sau serviciu. Astfel, măsurile restrictive pot determina proprietarii să își reducă investițiile sau întreținerea proprietăților dacă profiturile lor riscă să fie diminuate”.
O a doua variantă este oferirea de sprijin la plata chiriei în locuințele private prin programe de asistență financiară finanțate de guvern sau de autoritățile publice, naționale sau locale menite să atenueze costurile locuințelor pentru chiriașii cu venituri mici, conform documentului. „Subvențiile pot fi acordate fie direct, fie sub formă de bonuri de locuință acordate chiriașilor sau prin depozite directe către proprietarii cu contracte înregistrate pentru a oferi locuințele la prețuri accesibile”.
Costul achiziționării unui locuințe a crescut cu 28,4% din 2015 în 2020. Venitul minim lunar net pentru achiziționarea unei locuințe cu avans de 5%, prin Programul Noua Casă, în condițiile unui grad de îndatorare de ideal, este de aproximativ 6010 lei net.
Autorii analizei susțin că este necesară modificarea arhitecturii Programului guvernamental „Noua Casă”, pentru a crește atractivitatea acestuia în raport cu tinerii (plafon, condiții speciale pentru categorii mai tinere de vârstă, condiții mai ușoare de accesare), fie constituirea unor linii de finanțare specifice pentru tineri, ele trebuind să fie adaptate la realitățile proprii tinerilor. „Este necesar să fie avut în vedere venitul mediu în cazul acestei categorii, mai ales în cazul tinerelor familii și al tinerilor aflați la început de drum, respectiv posibilitățile de minimizare a riscului de supraîndatorare, dar și supraaglomerarea, respectiv aspectele legate de condiţiile de locuit, fiind necesară susţinerea accesului populaţiei la achiziţionarea de locuinţe superioare calitativ, cu o suprafață corespunzătoare”.
- Documentul “Tineri Acasă” include prezentarea cadrului normativ privind locuirea în raport cu tinerii, analiza sectorului de locuinte publice, respectiv o examinare a posibilelor politci și mecanisme în domeniu, din perspectiva nevoilor tinerilor și a oportunității de implemenare în context autohton. Printre acestea se regăsesc: mecanisme de control al chirei, subvenții la plata chiriei, intermedierea socială a închirierii si alte tipuri de ajutor în raport cu închirierea de locuințe, credite ipotecare avantajoase pentru tineri acordate cu garanția statului, analiza Programului Noua Casa și a impactului acestuia asupra tinerilor, subvenția BauSpar, asigurarea mobilității și acoperirea zonelor de locuit cu infrastructură de utilități publice necesare, respectiv sustenabilitatea în domeniul locuirii.