Răsplătirea financiară pentru predarea orelor remediale în contextul în care o mulțime de profesori nu și-au făcut treaba în perioada școlii online, fie din rea voință, fie din refuzul de a se adapta vremurilor, vine ca o palmă peste obrazul celor care și-au făcut treaba fără să se plângă și care s-au dat peste cap să-i ajute pe copiii din mediile defavorizate, fără acces la internet sau la dispozitive electronice, să facă totuși școală în perioada aceasta. Este părerea unei profesoare din Timișoara, Andreea Martinescu, unul dintre oamenii care și-au făcut meseria pe toată perioada pandemiei și care nu și-a abandonat elevii. Ea predă Istorie de șase ani la la Școala Gimnazială Nr 7 din Timișoara.
Profesoara vine și cu o soluție pentru minister, una despre care spune că ar fi trebuit să o gândească decidenții încă din vară – ca aceste planuri remediale să fie concepute ca un ghid, similar cu programa școlară, fiindcă „profesorii au nevoie de un document de „îndrumare” pe care să-l adapteze nevoilor lor și care să le spună: dezvolți competențe, folosindu-te de acest conținut (mai simplificat), oferindu-li-se exemple”.
„Majoritatea persoanelor care vor beneficia de plata necontrolată a orelor remediale sunt persoanele care nu și-au făcut treaba din lipsă de chef sau din lene. Sunt profesori care tot ce au făcut a fost să posteze pe Whatsapp schița lecției sau să o trimită pe mail elevilor să o copieze și fiecare se descurca atâta cât putea”, a explicat Andreea Martinescu pentru Edupedu.ro.
În plus, plata orelor remediale este oricum inclusă în norma didactică a profesorului, la fel ca orele de pregătire suplimentară și realizarea materialelor pentru predare, evaluarea elevilor, toate acestea vin peste cele 18 ore de predare pe săptămână pentru a fi în legalitate cu Codul Muncii în care scrie că trebuie să ai 40 de ore muncite pe săptămână.
„Practic, înainte de pandemie, profesorii erau plătiți și pentru aceste ore, pe care unii nu le făceau, dar era de datoria școlii să realizeze la începutul fiecărui an școlar un orar al orelor remediale și de pregătire suplimentară ținute de fiecare profesor. Din acest motiv, consider că este total nejustificată plata lor. Înțeleg că această măsură a plății suplimentare a orelor remediale este văzută ca un imbold pentru profesori, dar nu poți să-l oferi și pentru cei din mediile care au avut acces la educație, dar nu au dorit să facă un efort să se adapteze școlii online, fiind o bătaie de joc la adresa oamenilor care și-au făcut treaba. Plata orelor remediale este o oportunitate uriașă de „îmbogățire” pentru acei profesori care au ales să-și desfășoare peste 60% din activitate în mod asincron, lucru permis de Ordinul de Ministru emis în septembrie (OM 5.545). Cei care au trimis doar schițe/fișe de lucru pe whatsapp, mail sau classroom au făcut-o cu acordul tacit al ministerului. De ce sunt premiați, în mare, cei care nu și-au făcut treaba?”, a spus Martinescu.
În plus, probabil că nu vom ști niciodată câți profesori chiar și-au făcut treaba în perioada aceasta, chiar dacă platformele de predare online ca Google Classroom arată cât au stat fiecare la ore și cât de activi au fost. Problema este că nu are cine să stea să îi verifice pe toți, verificarea se face aleatoriu din cauza volumului uriaș de date, a mai explicat Martinescu. De asemenea, inspecțiile școlare s-au derulat, în mare, la fel ca întotdeauna, anunțate, deci profesorii care se știau cu musca pe căciulă erau practic anunțați din timp că vor fi evaluați, a mai spus Martinescu. „În contextul acesta, cum poți tu, ca autoritate publică, să-ți faci o imagine realistă cu modul în care s-a desfășurat școala la firul ierbii în toată perioada aceasta de pandemie?”, se întreabă cadrul didactic.
„Adevărul este că nu vom ști niciodată cât de multă școală s-a făcut în perioada aceasta. Personal, sunt de acord cu plata orelor remediale, dar de ce nu o faci acolo unde copiii nu s-au putut conecta, fiindcă nu vei întâlni situația asta în mijlocul unui oraș”, a spus profesoara.
„Planurile remediale trebuiau să fie pregătite de un grup de specialiști încă din vară”
Profesoara are și câteva sugestii pentru cum ar fi trebuit abordată problema orelor remediale:
„Pornim de la ideea că este necesar acest plan de remediere, ținând cont că școala s-a desfășurat on-line o foarte lungă perioadă de timp (aprox. 6 luni, minus vacanțe), dar trebuie să se înțeleagă următoarele la nivel de minister:
- Grupul țintă: copii din medii defavorizate sau toată lumea la grămadă?
- În ideea de ore remediale intră lucrul cu o clasă de elevi sau cu un număr de elevi? Cum pot să-l „recuperez” pe singurul elev dintr-o clasă de 29 de copii care nu a avut cum să participe la ore în această perioadă? Ce fac cu el? Uit că există și trec mai departe?
- Planurile remediale trebuiau să fie pregătite de un grup de specialiști încă din vară. Faptul că există goluri în procesul de predare-învățare trebuia să reprezinte încă de atunci un semnal de alarmă. Cu resursele de care dispui astăzi, un profesor ok nu face altceva decât să își reia materia. Nu poți recupera o informație pe care ai pierdut-o în urmă cu câteva luni, fiindcă pe golul respectiv s-a sedimentat altceva și îl bulversezi total pe elev. De aceea profesorii au nevoie de un document de „îndrumare” pe care să-l adapteze nevoilor lor și care să le spună: dezvolți competențe, folosindu-te de acest conținut (mai simplificat), oferindu-li-se exemple. Conceperea unui plan remedial de către profesorul de la clasă nu este o mare filosofie în sine, dar vorbim despre țara în care mare majoritate a profesorilor alege la începutul anului școlar să downloadeze planificarea anuală de pe didactic.ro, fără a gândi-o conform specificului clasei, de ce am crede că acum ar putea realiza planuri remediale conforme cu realitatea?”
Ea mai atarge atenția în privința recentului Ordin de Ministru privind încheierea situației școlare pe semestrul I, care „este interpretat de la o unitate de învățământ la alta”.
„Practic, ordinul sugerează ca elevii să nu fie trecuți absenți pentru că pot apărea diverse motive cum ar fi probleme de conexiune la internet, nu au curent sau echipamente electronice, ori alte chestiuni de logistică. Un ordin din ianuarie nu are niciun drept să anuleze situația existentă pe lunile anterioare. Mai mult de atât, există situații de absenteism cu caz de abandon școlar, unde elevii aveau dispozitive, dar nu aveau chef să intre la ore, situații care nu pot fi semnalate tocmai datorită acestei probleme de „ștergere” a absențelor. Profesorii nu îi pot lăsa pe acești elevi cu situația neîncheiată tocmai pentru că le-ar „dispărea” absențele, iar întreaga activitate educativă devine un joc al absurdului. Din nou, le este băgat pumnul în gură oamenilor care și-au făcut treaba, copiilor care au muncit și părinților care au făcut destule sacrificii, doar pentru a băga sub covor eșecul sistemului și toate deciziile proaste care s-au luat până acum”, a spus Martinescu.
Din păcate, elevii care au acumulat goluri de cunoaștere în perioada aceasta „clar o să le ducă mai departe”, de aceea planul acesta remedial ar trebui propus de minister, la fel cum se face cu programele școlare, și apoi adaptat de profesori, a mai spus Martinescu.
Sursă foto: Freepik