Sună clopoțelul. O lecție se încheie. Un elev tocmai începe să înțeleagă o idee pe care nu o prinsese până atunci. Altul are o întrebare. Un grup este aproape de o soluție. Profesorul vede că mai sunt câteva minute pentru ca discuția să ajungă acolo unde trebuie.
Dar timpul s-a terminat.
În școală, timpul este de obicei împărțit în intervale precise: 45, 50 sau 55 de minute. Este un mod eficient de a organiza o zi, dar nu întotdeauna și ritmul în care se produce învățarea.
Pentru că înțelegerea nu apare întotdeauna la comandă. Un elev poate avea nevoie de timp pentru a formula o întrebare, pentru a încerca o soluție și a descoperi că nu funcționează, pentru a asculta perspectiva unui coleg, pentru a primi feedback și pentru a încerca din nou.
Învățarea profundă are nevoie de timp. Nu neapărat de mai mult timp petrecut la școală, ci de mai mult timp disponibil pentru procesul de învățare.
- O școală pilot din România introduce, din septembrie 2026, sesiuni de învățare de 90 de minute. Schimbarea face parte dintr-un nou model curricular și pornește de la o întrebare simplă: cât timp are nevoie un elev pentru a trece de la memorarea unei informații la înțelegerea ei?
Când timpul devine parte din curriculum
În ultimii ani, discuția despre educație s-a mutat tot mai mult de la întrebarea „Ce trebuie să știe elevul?” către una mai complexă: „Ce poate face elevul cu ceea ce știe?”
Cunoștințele rămân esențiale, dar elevii au nevoie și să poată face conexiuni, să aplice concepte în contexte noi, să argumenteze, să pună întrebări, să rezolve probleme și să reflecteze asupra propriului mod de a învăța. Aceste procese nu pot fi grăbite.
De aceea, durata unei sesiuni de învățare poate deveni o componentă a designului curricular: cât timp îi oferim elevului pentru ca ceea ce învață să se transforme în înțelegere?
Un curriculum coerent, centrat pe concepte, urmărește să formeze viitori adulți capabili să înțeleagă provocările lumii contemporane și să construiască soluții viabile. Pentru ca acest lucru să fie posibil, elevii trebuie să poată transfera ceea ce învață dintr-un context în altul.
Transferul este, în acest sens, podul dintre ceea ce elevii înțeleg și ceea ce pot face cu această înțelegere.
Pentru ca transferul să aibă loc, elevii au nevoie de contexte variate în care să exploreze conceptele disciplinare, să recunoască tipare și conexiuni și să își folosească înțelegerea în situații noi. Au nevoie de timp pentru a-și construi și rafina înțelegerea conceptuală și pentru a o testa în contexte diferite.
Din această perspectivă, un interval de 90 de minute poate crea condiții favorabile pentru explorare în profunzime. Lecția poate depăși simpla memorare sau parcurgerea unui set de exerciții și poate deveni un spațiu pentru construirea, verificarea și transferul înțelegerii.
De la parcurgerea materiei la construirea înțelegerii
Diferența dintre o lecție mai scurtă și una mai lungă nu este că profesorul poate preda mai mult. Este că poate construi o experiență de învățare mai completă. O sesiune poate începe cu o întrebare și poate continua cu explorare, lucru individual sau colaborativ, aplicare, feedback și reflecție. Elevul nu trebuie să se oprească exact în momentul în care începe să facă legături între idei.
În matematică, de exemplu, poate exista timp nu doar pentru rezolvarea unei probleme, ci și pentru compararea strategiilor, argumentarea soluției și aplicarea conceptului într-un context nou. În științe, elevii pot formula o ipoteză, pot experimenta, observa rezultatele și discuta ce înseamnă acestea.
Într-o lecție de limbă sau de științe umaniste, timpul suplimentar poate permite o discuție mai profundă, formularea și susținerea unor argumente, analiza unor perspective diferite sau revizuirea unei idei pornind de la feedback.
Mai mult timp nu înseamnă, așadar, mai mult conținut. Înseamnă mai mult spațiu pentru ca elevii să lucreze cu ceea ce învață.
„Într-o sesiune de 90 de minute putem să le facem pe toate acestea fără să fim nevoiți să renunțăm la momentele care dau profunzime învățării. Avem timp să ne conectăm, să investigăm, să discutăm, să exersăm, să oferim și să primim feedback, să lăsăm elevii să gândească împreună, dar și individual, și să ne oprim pentru a reflecta asupra celor învățate.
Într-o sesiune de 90 de minute, elevii nu au doar mai mult timp pentru a învăța, ci au mai mult timp pentru a gândi. Nu mai sunt nevoiți să treacă atât de repede de la o activitate la alta, ci pot să investigheze, să greșească, să discute, să-și schimbe ideile, să primească feedback și să încerce din nou” explică Mihaela Ancuța, Deputy Academic Head of Secondary și Mathematics Curriculum Leader la Avenor College.
Timp pentru întrebări, greșeli și o nouă încercare
Poate cel mai important lucru pe care îl oferă un astfel de cadru este posibilitatea de a nu opri învățarea la primul răspuns. Într-un model centrat pe înțelegere, greșeala poate deveni începutul unei noi etape: Ce nu a funcționat? De ce? Ce pot schimba? Pot încerca din nou? Aici intervine feedbackul, dar și metacogniția – capacitatea elevului de a-și monitoriza și evalua propria învățare.
Într-o sesiune mai lungă, profesorul poate construi aceste momente în aceeași experiență de învățare: explicație, încercare, feedback și o nouă încercare.
Pentru elev, diferența poate fi trecerea de la am găsit răspunsul la am înțeles cum am ajuns la el.
Pentru profesor, timpul suplimentar oferă și o perspectivă mai clară asupra procesului de învățare: cum explorează elevii o idee, ce conexiuni construiesc, unde întâmpină dificultăți și în ce măsură își pot transfera înțelegerea într-un context nou.
90 de minute de lecție nu înseamnă 90 de minute de predare
Există însă o condiție esențială: o sesiune mai lungă nu produce automat o învățare mai bună. Dacă o lecție de 50 de minute este pur și simplu prelungită la 90 de minute, fără să se schimbe experiența elevului, câștigul este limitat. Valoarea timpului suplimentar stă în ceea ce alegem să facem cu el.
Într-un curriculum centrat pe concepte, competențe și caracter, acest timp poate susține activități care cer mai mult decât reproducerea unei informații: inquiry, problem solving, colaborare, argumentare, aplicare, feedback și reflecție. Este, în fond, o schimbare de la Cât putem parcurge? la Cât putem înțelege?
Un proiect pilot pentru un nou model curricular
Din septembrie 2026, Avenor College va introduce sesiuni de învățare de 90 de minute în cadrul proiectului pilot „Curriculum pentru gimnaziu, centrat pe concepte, competențe și caracter (3C) – un model curricular tridimensional”, proiect aprobat de Ministerul Educației.
Proiectul urmărește dezvoltarea unei înțelegeri profunde, transferabile și conectate la realitatea lumii de azi și presupune pilotarea noului model în clasele gimnaziale V–VIII. Implementarea a început în anul școlar 2025–2026 și se desfășoară pe parcursul a patru ani, cu extindere progresivă la toate clasele de gimnaziu.
În acest context, cele 90 de minute nu reprezintă o schimbare izolată de orar, ci una dintre componentele unui model curricular mai amplu, construit în jurul ideii că învățarea trebuie să depășească acumularea de informații și să ducă spre înțelegere, transfer și aplicare.
“În cadrul proiectului-pilot aprobat de Ministerul Educației, implementăm la gimnaziu un curriculum centrat pe concepte, competențe și caracter și reorganizăm timpul de învățare prin sesiuni de 90 de minute. Nu schimbăm doar durata unei lecții, ci urmărim cum putem reduce fragmentarea zilei și crea mai mult spațiu pentru explorare, practică, feedback și reflecție.
Proiectul se desfășoară pe parcursul a patru ani, cu extindere progresivă la clasele V–VIII. Ne dorim să documentăm rezultatele și să construim un model clar, replicabil, care să poată fi adaptat și folosit și în școlile de stat. Miza este ca ceea ce testăm aici să poată contribui concret la modernizarea educației din România”, spune Diana Segărceanu, Executive Director Avenor College.
Într-o zi alcătuită din multe lecții scurte, timpul nu se pierde doar la clopoțel. Fiecare schimbare presupune strângerea și pregătirea materialelor, trecerea la o altă disciplină, reluarea regulilor de lucru și refacerea concentrării. Sunt mici fricțiuni de tranziție care, repetate de multe ori într-o zi, fragmentează atât programul, cât și procesul de gândire. Profesorul trebuie să reconstruiască atenția grupului, iar elevul trebuie să închidă rapid un fir de gândire și să intre într-un context complet diferit.
Sesiunile mai lungi reduc numărul acestor începuturi și opriri. Elevii pot rămâne conectați la o problemă suficient timp pentru a o explora, iar profesorul poate construi o experiență completă: întrebare, investigare, lucru individual sau colaborativ, aplicare, feedback și reflecție.
Iar acesta este, poate, unul dintre cele mai importante lucruri pe care se poate concentra planificarea: nu cât de mult conținut poate încăpea într-o zi, ci cât de multă învățare poate avea loc în timpul pe care îl avem.
—————
Despre autor: Cristina Bumboiu este Curriculum Development & Teacher Training Lead la Avenor College, cu experiență de predare în Marea Britanie și expertiză în strategii și tehnici de predare care susțin învățarea profundă și dezvoltarea autonomiei elevilor. Este specializată în învățarea vizibilă, învățarea ghidată, rutinele de gândire asociate predării și învățării bazate pe concepte și metacogniție. Pasionată de dezvoltarea profesională, atât a sa, cât și a colegilor săi, Cristina coordonează programul de formare profesională la Avenor College și conduce proiectul „Profesori pentru Profesori”, dedicat sprijinirii profesorilor talentați aflați la început de carieră. În rolul său de coordonator al curriculumului și formării profesorilor, contribuie la dezvoltarea unui curriculum coerent, conectat și bazat pe concepte, care îi ajută pe elevi să facă legături relevante, să gândească independent și creativ și să își asume responsabilitatea pentru propriul proces de învățare.