Monica Halaszi, profesoară de limba română la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrița și membră a grupului care a lucrat la programa pentru clasa a IX-a, publicată recent în dezbatere publică, atrage atenția în Dilema asupra unei absențe majore din curriculumul actual: literatura contemporană. Halaszi reclamă lipsa acelui „pod” care să-i treacă pe elevi din prezent în trecut și înapoi, un pod pe care doar literatura contemporană îl poate construi.
Punctul ei de plecare în textul publicistic citat este o experiență personală: prima zi de liceu. Manualul de clasa a IX-a începea cu originea și dezvoltarea limbii române, continua cu literatura veche și istoriografie. Trecerea de la citirile și textele din gimnaziu era atât de abruptă, încât o descrie drept „șoc și groază”. Avea 14 ani și simțea că manualul nu avea nicio legătură cu ea; literatura părea un muzeu, nu o conversație. Abia mai târziu, ca profesoară și autoare de manuale, a înțeles de ce se repetă aceiași autori generație după generație.
„Cînd am ajuns profesoară și apoi autor de manuale, am aflat răspunsul: există cîteva criterii care au structurat în timp nu atît manualele, cît programele școlare, așadar există cîteva criterii pe care trebuie să le îndeplinească și scriitorii care ajung în programa școlară. Care ar fi acestea? Vă enumăr doar trei.
Primul ar fi reprezentativitatea istorică – programele școlare din perioada comunistă bifau epoci culturale și curente literare și fiecare trebuia să aibă exponatul său în muzeul literaturii – criteriu valabil și în programele de liceu de astăzi.
Un alt criteriu este consensul academic – ne place sau nu, experții din universități decid, de fapt, ce este literatură și ce nu, iar canonul universitar se scurge inerțial în cel preuniversitar.
Al treilea criteriu, poate cel mai puternic, este inerția curriculară, ceea ce s-ar traduce astfel: dacă un autor a fost în programa din 1980 și încă este considerat frecventabil, de ce să nu rămînă?”, scrie cadrul didactic.
- Programa școlară pentru clasa a IX-a la limba și literatura română, pusă în transparență, a stârnit critici în spațiul public: Profesorul Liviu Papadima a scris „Viitoarea programă de limba și literatura română pentru liceu: trei decenii întoarcere din drum” într-o analiză pe Cotributors.ro / Profesorul Ștefan Baghiu, spune că noua programă de Limba română pentru clasa a IX-a: Este mai învechită decât cea din anii 1990.
- Vezi aici lista autorilor recomandați la clasa a IX-a de Ministerul Educației, prin noua programă de limba română 2026: Cronicarul Miron Costin cu Letopisețul de la Aron Vodă, „Predoslovie adecă voroava cătră cititoriul” sau Costache Negruzzi
Această inerție produce programe și manuale care funcționează ca o coloană cronologică, nu ca o rețea de sensuri. Halaszi susține că literatura trebuie predată ca o rețea, în care vechiul și noul se luminează reciproc. Un text de azi poate deschide accesul către un text de secol XVII, iar un text vechi poate da răspunsuri unor întrebări actuale. Programa de clasa a IX-a este singura, spune ea, care a permis până acum construirea unor astfel de rețele, manualele în care Arghezi este pus alături de Mircea Horia Simionescu sau Eminescu lângă Mircea Nedelciu au fost cele mai vii, iar elevii au reacționat cel mai bine la textele autorilor contemporani, arată cadrul didactic.
Problema reală, afirmă Halaszi, este că literatura contemporană lipsește aproape complet din programele școlare. Lipsa ei nu ține de ideologie sau de echilibrul dintre epoci, ci de funcția ei educativă fundamentală: este singura care creează recunoaștere și relevanță culturală pentru elevi, singura care le poate arăta că literatura nu este o relicvă, ci un continuum. Este „podul trainic și frumos”, cum îl numește ea, fără de care trecerea către literatura veche devine o prăpastie. Literatura contemporană nu concurează canonul, spune Halaszi: problema nu este că există Slavici sau Creangă, ci că nu există aproape nimic din secolul XXI alături de ei, nimic care să le arate elevilor că literatura de azi este demnă de același dialog.
„În mod paradoxal, tocmai literatura contemporană – cea care poate crea rețeaua – lipsește aproape complet din programele școlare și, implicit, din manuale. De ce ar trebui să fie acolo, vizibilă? Nu pentru echilibru ideologic, nici pentru diversitate, ci pentru funcția ei educativă. Pentru că este un pod între lumi. Creează recunoaștere: elevul se vede în text, în limbaj, în situații, în anxietățile personajelor (iar această recunoaștere e primul pas către lectura de plăcere). Literatura contemporană activează alfabetizarea funcțională și are relevanță culturală. Nu întîmplător, profesorilor (nu tuturor) le place programa de limba și literatura română de clasa a IX-a, singura care permite crearea cu ușurință a rețelelor. Nu întîmplător, cel mai frumos manual de clasa a IX-a este cel în care unitățile de învățare pun față în față texte mai vechi și mai noi – pe Arghezi cu Mircea Horia Simionescu, pe Eminescu cu Mircea Nedelciu, pe Mircea Dinescu cu Ioan Slavici (a nu se uita că ultima licitație pentru manualele de a IX-a a fost, cred, acum douăzeci de ani). Nu întîmplător, cele mai iubite texte literare din manualele de gimnaziu la care am lucrat sînt cele ale autorilor contemporani: Ioana Pârvulescu, Florin Bican, Adina Popescu, Mircea Cărtărescu, Veronica D. Niculescu.
Dacă vrem să construim cititori, nu doar absolvenți, trebuie să schimbăm ordinea. Nu eliminînd trecutul, ci punîndu-l în rețea cu prezentul. Nu renunțînd la canon, ci deschizîndu-l către dialog. Nu coborînd exigența, ci schimbînd intrarea. Nu renunțînd la scriitorii care apăreau și în manualele din 1980, ci creînd o rețea între ei și scriitorii contemporani.
Literatura contemporană nu concurează cu canonul: lipsește din el. Problematic nu e că există Slavici sau Creangă în manualul școlar, ci că nu există aproape nimic din secolul XXI lîngă ei. Nimic care să îi facă pe elevi să înțeleagă că literatura este un continuum, nu o relicvă, că este dialog, nu tăcere, că ceea ce se scrie astăzi nu este mai puțin literatură decît ceea ce s-a scris ieri”.
Articolul integral al profesoarei Monica Halaszi poate fi citit integral în Dilema