“Cred că profesorii noștri ar trebui să fie încurajați să aplice metode non-formale, însă fără o pregătire în prealabil nu ar fi o soluție fezabilă. (…) Cursurile internaționale sunt greu de accesat financiar, iar dacă un profesor vrea, are această inițiativă, este greu pentru că trebuie să își folosească resursele proprii”, apreciază Cristina Pop, elevă în vârstă de 17 ani, într-un discurs susținut la un eveniment Rethink România.
Cristina este din Târgu Mureș, este membră în Boardul Copiilor, susținut de UNICEF în România.
„Pentru România anului 2050, îmi doresc un sistem de educație în care să fie promovată utilizarea imaginației. Copiii să fie încurajați să își depășească limitele, să nu le pese de ce e convențional și să îmbrățișeze metodele de educație non-formală”, a spus Cristina.
“Am fost întrebată. (…) De ce vrei să pleci din țară fără a-i acorda o singură șansă? Cu alte ocazii am fost întrebată “Dar ce schimbare te-ar face să rămâi aici în România”, “Ce vrei să vezi astfel încât să vrei un viitor aici?”. Îmi doresc ca ai noștri copii să fie conștienți că nu contează ceea ce este convențional, să îmbrățișeze metode nonformale de educație. Îmi doresc să învăț despre gândire critică, cum să lucrez în echipă, deși nu se ating aceste aspecte.
Manualele noastre dar, și mai important, abordarea profesorilor, promovează învățarea așa-spus robotizată, în detrimentul înțelegerii lecției efective. Se apreciază memorarea strictă, fără nuanțări a lecțiilor, iar exprimarea simplă, fără cuvinte complicate, este mai puțin acceptată. Profesorii nu se axează pe faptul că noi trebuie să înțelegem conceptul în sine sau, mai mult de atât, că fiecare dintre noi o facem în mod diferit, benefic pentru sine”, consideră aceasta.
Soluția pentru învățare logică: formare adecvată pentru profesori, susține eleva
“Ne simțim deseori descurajați și renunțăm din frica aceasta de a greși, pur și simplu. Îmi doresc ca în 2050 (…) profesorii noștri să fie flexibili, să văd abordări ce să susțină aplicabilitatea teoriei pe care o învățăm, să văd analogii cu situații din viața reală (…), ca să fim mai receptivi. Cred că profesorii noștri ar trebui să fie încurajați să aplice metode non-formale, însă fără o pregătire în prealabil nu ar fi o soluție fezabilă. Cursurile de formare pe care dânșii le au la dispoziție acum nu îndeplinesc întocmai cerințele elevilor.
Astfel, propunerea mea ar fi niște cursuri de pe piața internațională unde putem găsi o varietate mult mai mare, dar și o calitate mult mai bună. Profesorii noștri vor putea să învețe de la cei mai buni pentru ca mai apoi noi să beneficiem de această educație. Din păcate, aceste cursuri sunt greu de accesat financiar, iar dacă un profesor vrea, are această inițiativă, este greu pentru că trebuie să își folosească resursele proprii”, spune aceasta.
“În România anului 2050, cred că orice tânăr ar trebui să fie conștient de problemele sociale existente. Școala nu tratează probleme de acest gen, avem nevoie de surse verificate, iar un mod sigur prin care putem atinge acest țel ar fi prin colectarea informațiilor în materiile existente – grijă față de sănătatea noastră, față de mediu, taxe și impozite, gestionarea unui buget, astfel încât să fim formați civic la toate nivelurile de educație”, a mai spus eleva.
Dezinteresul elevilor, o “problemă majoră”
Cristina a mai punctat că indiferența elevilor este o problemă care există chiar dacă profesorii sunt formați la standarde și avem o curriculă dezvoltată, din experiența personală: “Deși sunt oameni deschiși către aceste metode benefice dezvoltării noastre, dezinteresul unora este o problemă majoră”.