VIDEO Profesorii noștri să fie flexibili, să văd abordări care să susțină aplicabilitatea teoriei pe care o învățăm, să văd analogii cu situații din viața reală, spune eleva Cristina Pop, care propune cursuri de formare pentru profesori de pe piața internațională „unde putem găsi o varietate mult mai mare, dar și o calitate mult mai bună”

2.169 de vizualizări
Foto: captura Rethink
“Cred că profesorii noștri ar trebui să fie încurajați să aplice metode non-formale, însă fără o pregătire în prealabil nu ar fi o soluție fezabilă. (…) Cursurile internaționale sunt greu de accesat financiar, iar dacă un profesor vrea, are această inițiativă, este greu pentru că trebuie să își folosească resursele proprii”, apreciază Cristina Pop, elevă în vârstă de 17 ani, într-un discurs susținut la un eveniment Rethink România.

Cristina este din Târgu Mureș, este membră în Boardul Copiilor, susținut de UNICEF în România.

„Pentru România anului 2050, îmi doresc un sistem de educație în care să fie promovată utilizarea imaginației. Copiii să fie încurajați să își depășească limitele, să nu le pese de ce e convențional și să îmbrățișeze metodele de educație non-formală”, a spus Cristina.

“Am fost întrebată. (…) De ce vrei să pleci din țară fără a-i acorda o singură șansă? Cu alte ocazii am fost întrebată “Dar ce schimbare te-ar face să rămâi aici în România”, “Ce vrei să vezi astfel încât să vrei un viitor aici?”. Îmi doresc ca ai noștri copii să fie conștienți că nu contează ceea ce este convențional, să îmbrățișeze metode nonformale de educație. Îmi doresc să învăț despre gândire critică, cum să lucrez în echipă, deși nu se ating aceste aspecte.

Manualele noastre dar, și mai important, abordarea profesorilor, promovează învățarea așa-spus robotizată, în detrimentul înțelegerii lecției efective. Se apreciază memorarea strictă, fără nuanțări a lecțiilor, iar exprimarea simplă, fără cuvinte complicate, este mai puțin acceptată. Profesorii nu se axează pe faptul că noi trebuie să înțelegem conceptul în sine sau, mai mult de atât, că fiecare dintre noi o facem în mod diferit, benefic pentru sine”, consideră aceasta.

Soluția pentru învățare logică: formare adecvată pentru profesori, susține eleva

“Ne simțim deseori descurajați și renunțăm din frica aceasta de a greși, pur și simplu. Îmi doresc ca în 2050 (…) profesorii noștri să fie flexibili, să văd abordări ce să susțină aplicabilitatea teoriei pe care o învățăm, să văd analogii cu situații din viața reală (…), ca să fim mai receptivi. Cred că profesorii noștri ar trebui să fie încurajați să aplice metode non-formale, însă fără o pregătire în prealabil nu ar fi o soluție fezabilă. Cursurile de formare pe care dânșii le au la dispoziție acum nu îndeplinesc întocmai cerințele elevilor.

Astfel, propunerea mea ar fi niște cursuri de pe piața internațională unde putem găsi o varietate mult mai mare, dar și o calitate mult mai bună. Profesorii noștri vor putea să învețe de la cei mai buni pentru ca mai apoi noi să beneficiem de această educație. Din păcate, aceste cursuri sunt greu de accesat financiar, iar dacă un profesor vrea, are această inițiativă, este greu pentru că trebuie să își folosească resursele proprii”, spune aceasta.

“În România anului 2050, cred că orice tânăr ar trebui să fie conștient de problemele sociale existente. Școala nu tratează probleme de acest gen, avem nevoie de surse verificate, iar un mod sigur prin care putem atinge acest țel ar fi prin colectarea informațiilor în materiile existente – grijă față de sănătatea noastră, față de mediu, taxe și impozite, gestionarea unui buget, astfel încât să fim formați civic la toate nivelurile de educație”, a mai spus eleva.

Dezinteresul elevilor, o “problemă majoră”

Cristina a mai punctat că indiferența elevilor este o problemă care există chiar dacă profesorii sunt formați la standarde și avem o curriculă dezvoltată, din experiența personală: “Deși sunt oameni deschiși către aceste metode benefice dezvoltării noastre, dezinteresul unora este o problemă majoră”.

VIDEO Discursul Cristinei poate fi urmărit de la minutul 33:33:

6 comments
  1. Mda… păi sunt flexibilă atât cât imi permite bugetul! Predau gândire critică, lucrez pe grupe, fac proiecte… Dar ca să fac asta ar trebui ca elevii mei să lucreze una – două fișe de lucru in fiecare oră. Adică 18 clase a 30 de elevi. Cate topuri de hârtie A4 am nevoie pe lună? (din banii mei) Unde le imprim?( tot pe banii mei) ? Avem două probleme mari in invatamant: lipsa finanțării si lipsa interesului elevilor. Nu sunt motivați să învețe atat timp cât se promovează prostia, tupeul și șmecheria.

  2. Dezinteresul elevilor, o “problemă majoră”.
    De fapt, asta e problema. In afara telefonului din mana si a retelelor de socializare, elevii sunt ca si inerti. Nu sunt interesati decat de cele mai proaste exemple sociale preluate direct din mediul online. Majoritatea vor sa devina influenceri online, manelisti (maneaua poate fi si un mod de viata), vedete mondene, cantareti fandositi de muzici proaste, jucatori la pacanele sau pur si simplu speculanti. Am eleve de clasa a 8-a care vor sa devina gay, si spun asta atunci cand nu stiu nimic la tabla, adica tot timpul.

  3. Cu alte cuvinte, învață oul pe găină.

    Apreciez entuziasmul și imaginația elevei, și o aștept să se formeze în spiritul pe care îl dorește aplicat în învățământul din România, iar apoi să meargă efectiv la clasă, undeva în mediul rural, în Moldova sau Bărăgan, și să aplice aceste concepte de învățământ prin dezvoltarea și utilizarea intereselor și imaginației copiilor, acolo unde respectivii copii (și familiile lor extinse) trăiesc de pe o zi pe alta, lucrând, dacă au unde, cu ziua, și își cumpără mâncare pe caiet de la magazinul din sat care e singurul angajator din zonă.

    Sunt foarte curioasă cum funcționează toate sistemele vestice (acolo unde există și sunt finanțate în forma descrisă) și cum arată restul societății din țările respective.

  4. ca sa lamurim problema asta cu aplicabilitatea scolii in viata reala, mereu de actualitate in perspectiva elevilor moderni sau maturizati prematur:
    – noii cei cu carte, intelectualii, vedem lucrurile altfel decat elevii, care au inceput sa-si spuna tot mai mult opiniile in ceea ce ii intereseaza pe ei direct… dar fiecare sa isi spuna parerea in domeniul lui, as zice, fiecare acolo unde se pricepe. daca noi profii nu mai putem sa ne impunem opinia, atunci ce expertiza avem noi?
    – ce e atat de special la viata reala, cate competente necesita viata asta reala care se apropie foarte mult de mahala mai degraba in ultima vreme? nu tineretul de azi e cel care se lauda cu taria de caracter (ca sa nu zic badarania) reclamata in ziua de azi? nu este tineretul (cel noctambul) cel care impune trivialitatea strazii si care se pricepe la socializare mult mai mult decat la carte (literatura, stiinta, orice pe parte intelectuala)?
    – au ajuns sa controleze ei, cei aflati la inceput de viata, cat de mult sa coboram stacheta in invatamant, promovand ce se vrea la nivelul cel mai de sus, anume “o populatie ignara, ingnoranta, e cel mai usor de manipulat si prostit”? a ajuns sa conduca moda vremelnica, scoala strazii partea intelectuala a vietii, soarta celor cu potential intelectual si care au doar apetente intelectuale in a se descurca in viata, soarta varfurilor din Romania care sa duca mai departe ingi eria, medicina, etc?
    – chiar nu se intelege ca nu exista nicio legatura intre scoala si viata reala promiscua, intre teorie si practica, intre arta, cultura si realitate? ca scoala a fost, este si nu poate fi decat teorwtica prin excelenta? ca exista sectorul intelectual al vietii, in antiteza cu viata reala? ca trebuie data o sansa si spiritualitatii nu numai gregaritatii?
    – asta vreti? sa ucidem frumustea mintii, valorile spirituale, frumusetea teoriilor intelectuale de dragul unei generatii “hiphop”, unei caste ce vrea sa-si dezvolte preponderent latura practica a vietii in proximitatea unei realitati cu nevoi imediate? mai ramane ceva din demnitatea umana sau o inlocuim complet cu demnitatea banilor sau cantitatii lor?
    – aveti nevoie de constructia unei noi realitati? aveti nevoie de aptitudini sociale si practice (cum sa te descurci in marketuri, cum sa calatoresti in strainatate si mai stiu eu ce), faceti fratilor pe internet o baza uriasa de date ca sunt servere destule la rece sub pamant… si lasati scoala odata in pace, lasati lucrurile frumoase sa existe, macar pt cei care au nevoie (si multi nici nu stiu ca au nevoie si nici nu li se ofera ocazia), ca nu putem sa traim de voi si aveti prostia de a va raspandi opinia si la altii ce gandesc diferit

  5. Eventual sa fie atat de flexibili incat sa ramaneti la stadiul de adunare si scadere pe degete(inca vad asta la clase terminale de gimnaziu) si la bastonase. De bun ce e sistemul de afara elevii romani olimpici au rezultate foarte bune. Voua va e lene sa va ridicati capul pe umar. Legi care sa va puna la punct va trebuie, nu flexibilitate. Cata vreme va exista finantarea per capita si absenta unor sanctiuni(repetentie la ciclul primar sau CES, sanctionarea parintilor ce nu-si trimit copiii la scoala), atunci veti dormi in continuare pe voi, iar noi vom scoate prosti pe banda. Din caqat nu faci bici, daramite sa mai si pocneasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

You May Also Like

Franța relaxează măsurile sanitare din școli, după discuțiile cu sindicatele: fără mască în exterior, un singur autotest pentru elevii contacți ca să revină la școală, sport în interior fără mască. Măsurile au fost mai întâi comunicate profesorilor, pe email, și apoi în presă – până acum profesorii aflau din presă

În Franța, vineri, 11 februarie, ministrul francez al Educației, Jean-Michel Blanquer, a anunțat o modificare a protocolului de măsuri anti-Covid-19 în școli, transmite Le Monde. Noile măsuri vin după mai…
Vezi articolul