Concentrarea resurselor în câteva centre universitare mari, în locul menținerii universităților „peste tot și în toate județele”, ar putea duce la salarii mai mari și la o utilizare mai eficientă a banilor publici, susține profesorul universitar dr. Ionel Dumitrel Ghiba, de la Facultatea de Matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Reacția acestuia vine după declarația Mirabelei Grădinaru, partenera președintelui României, Nicușor Dan, care a povestit că a renunțat la visul de a deveni profesoară din cauza salariului prea mic de debutant, insuficient pentru a-și plăti chiria în București.
Într-o postare publicată pe Facebook, profesorul afirmă că experiența personală îl face să înțeleagă situația descrisă de Mirabela Grădinaru, amintind dificultățile întâmpinate la începutul carierei academice, când salariul din cercetare și universitate nu îi permitea să se întrețină fără sprijin suplimentar. „O înțeleg foarte bine pe doamna Mirabela Grădinaru”, scrie cadrul universitar, explicând că a reușit să rămână în sistem doar datorită cazării la cămin, mobilităților externe și granturilor, iar stabilitatea financiară a venit abia după aproximativ 20 de ani de activitate.
Profesorul universitar pune sub semnul întrebării actualul mod de organizare a învățământului superior și susține că dispersarea universităților duce la risipă de resurse și la salarii mici.
„Mă întreb dacă chiar e bine să avem universități peste tot și în toate județele și să plătim prost profesorii universitari sau dacă nu ar fi mai bine ca resursele să se concentreze în 5 centre universitare mari și să avem o alocare de bani mult mai rațională”, afirmă acesta, criticând existența unor programe cu grupe foarte mici de studenți și costuri administrative ridicate.
În opinia sa, finanțarea „pe cap de student”, indiferent de context, nu mai este sustenabilă și nu stimulează calitatea sau performanța. „Nu prea mai merge să plătim pe cap de student indiferent unde și cum se fac studiile! E risipă și nu duce la progresul învățământului superior!”, avertizează profesorul, subliniind că salariile mici îi determină pe mulți tineri să renunțe la cariera academică, pentru că „cercetare și studiu pe burta goală nu prea se mai poate face”.
Redăm postarea integrală a profesorului Ionel Dumitrel Ghiba (sursa):
„O înțeleg foarte bine pe doamna Mirabela Grădinaru. În 2005 am terminat facultatea de matematică cu nota 10 la toate disciplinele, cu 10 la licență, șef de promoție și deja începusem să citesc singur articole care să-mi deschidă o cale spre doctorat.
Am mers la un inspectorat județean pentru a depune un dosar pentru suplinitor deoarece voiam ca activitatea principală să rămână studiile la master. După ce am stat la o coadă total dezorganizată și angajații acelui inspectorat dădeau cu vorba în baltă și ne tratau nu ca pe niște viitori profesori, ci ca pe niște salahori, am decis că nu voi mai călca în vreun inspectorat vreodată. În drumul spre casă luam foarte în serios să revin la formarea inițială din informatică, poate chiar să urmez niște cursuri postuniversitare și să renunț la visul meu de a fi profesor de matematică.
Soarta a făcut ca la o oră după ce am ajuns acasă să primesc un telefon de la domnul profesor Ioan Vrabie care m-a anunțat că este un post vacant de asistent de cercetare la institutul de matematică şi că mă sfătuiește să aplic pentru el. Nu mi-a venit să cred că problema mea se rezolvase de la sine și că pot merge mai departe pe drumul meu în matematică.
Am fost angajat destul de repede și a venit și ziua salariului. Stăteam la rând la casierie să încasez avansul (salariul se dădea în două tranșe) și observam cum portarul a luat un salariu mai mare decât mine. Nu era în vârstă așa tare încât să aibă o vechime considerabilă. Îmi făceam calcule și în mod clar nu puteam să închiriez un apartament cu o cameră în Iași. Norocul meu a fost că fiind student la master beneficiam de camera la cămin. Așa am mai tras de timp încă 5 ani în cămin până la terminarea doctoratului. După ce s-a terminat bursa doctorală și am rămas cu salariul de asistent, iarăși a fost o oarecare criză legată de ce voi face sau ce e bine să fac. Mă descurcam pentru mine, însă speranța de a avea o familie la un moment dat nu prea se potrivea și cu câștigurile salariale. Iarăși îmi veneau gânduri de a renunța și de a o lua pe alt drum.
Din fericire, am aplicat pentru un post în Germania și am lucrat acolo 3 ani. M-am întors și o mare parte după aceasta, faptul că obținusem diverse granturi de cercetare făcea să nu pară prea evident cât de mic era salariul de asistent-lector-conferențiar. Plus că apelam la ce pusesem deoparte, încât mă plăteam singur lunar din economiile mele.
Abia după 20 de ani de activitate situația s-a reglat cât de cât. S-a reglat pentru mine, dar pot să nu mă gândesc că acum sunt și alții în postura în care eu am fost? Sigur că nu pot!
Și mă gândesc că de foarte mulți ani nu sunt competiții de granturi sau dacă sunt, se câștigă 2 în toată țara.
Salariile din învățământ sunt în continuare foarte mici. O să vă mire poate, dar în sistemul universitar situația nu diferă prea mult față de preuniversitar. Posibil, de fapt, ca veniturile din preuniversitar să fie uneori și mai mari și să crească mult mai repede. Să nu ascundem că și din meditații se fac bani în mediul preuniversitar, iar în universitar focusul e pe cercetare pentru un tânăr, și asta nu prea îi mai lasă timp pentru altele.
Mă întreb dacă chiar e bine să avem universități peste tot și în toate județele și să plătim prost profesorii universitari sau dacă nu ar fi mai bine ca resursele să se concentreze în 5 centre universitare mari și să avem o alocare de bani mult mai rațională. Celelalte universități pot avea eventual direcții doar pe specificul zonei, însă nu e nevoie de facultăți din domeniul x la tot colțul și să irosim resurse aiurea. De ce să plătim profesori pentru 24 studenți (curs+seminar+director de departament+secretare) când ar putea să fie o grupă într-un alt centru și să folosești mult mai puțini bani pentru formarea lor? Practic, nu se cheltuie prea mult în plus dacă vii cu încă o grupă de 24 într-un centru în care deja ai 3-5 grupe. Banii economisiți pot fi dați pentru a mari salarii, a avea facilități mai bune, însă desigur cu o schimbare radicală a modului de finanțare a universităților. Nu prea mai merge să plătim pe cap de student indiferent unde și cum se fac studiile! E risipă și nu duce la progresul învățământului superior!
Poate astfel ar fi și unele salarii mai mari, pentru că, așa cum am mai zis și în alte situații și contexte, cercetare și studiu pe burta goală nu prea se mai poate face și pierdem oameni valoroși care ar putea avea un aport important în învățământ și cercetare”.
Foto: © Kasto80 | Dreamstime.com / Dreamstime.com sprijină educaţia din România şi oferă gratuit imagini stock prin care Edupedu.ro îşi poate ilustra articolele cât mai relevant posibil / Campania Back to school oferă posibilitatea oricărei școli, profesor sau elev să descarce imagini de calitate cu 50% discount.