Pe lângă prestația didactică a unor profesori, care trebuie îmbunătățită, și atitudinile pe care le au părinții au un rol în rezultatele educaționale ale elevilor: „sunt mulți părinți care nu fac alt ceva decât să-și abandoneze copiii în școală. Consideră că ei nu au o responsabilitate în modul în care performează copiii”, a apreciat profesorul Mircea Miclea în emisiunea „Viitor pentru România” difuzată vineri de Prima News.
Fondatorul Institutului de cercetare-dezvoltare Cognitrom, fost ministru al Educației, Mircea Miclea a apreciat că „părinții trebuie să înțeleagă că autoritatea proprie este foarte importantă și trebuie să susțină această autoritate, dacă vor ca proprii lor copii să asculte de profesori. Doi: să-și asume propria lor responsabilitate în ceea ce privește disciplina pe care o au copiii dincolo de orele de curs”.
„Dacă eu, ca părinte, în fiecare zi nu intervin la chestiunea asta, păi nu pot să mă aștept ca profesorul care îl are sub ochi un număr de ore pe săptămână, domnul profesor de matematică sau domnul profesor de română să facă ceea ce eu nu fac deloc acasă”, a apreciat el în intervenia TV.
Secvența din interviul acordat de Mircea Miclea la Prima News vineri, 1 august:
„Realizatoare: Pe de altă parte, domnule profesor, sunt și părinți care nu sunt neapărat nemulțumiți de profesori, ci de rezultatele care sunt la finalul clasei a XII-a, la finalul facultății, rezultatele în general a ceea ce aduce sistemul pentru educație. Și atunci proiectează în relația directă cu profesori. Există și această perspectivă?
Mircea Miclea: Cu siguranță. Și ea are cauze și în profesori, în modul în care ei au prestația didactică, care trebuie îmbunătățită semnificativ. Dar are rădăcini și în atitudinile pe care le au părinții. Adică sunt mulți părinți care nu fac alt ceva decât să-și abandoneze copiii în școală. Consideră că ei nu au o responsabilitate în modul în care performează copiii. De exemplu, dacă eu, ca părinte, nu-i atrag atenția să stea mai puțin pe rețelele de socializare, să își facă temele și abia apoi să se ducă pe rețele de socializare, adică întâi să se achite de responsabilități, apoi să se distreze, dacă eu, ca părinte, în fiecare zi nu intervin la chestiunea asta, păi nu pot să mă aștept ca profesorul care îl are sub ochi un număr de ore pe săptămână, domnul profesor de matematică sau domnul profesor de română să facă ceea ce eu nu fac deloc acasă.
(…) Totul e contextual, nu există intervenții necontexualizate. De aceea aplicarea reală este la firul ierbii. Mai de mult se spunea că orice reformă în economie se oprește la poarta întreprinderii. De fel se întâmplă în momentul de față în educație. Reformele se opresc la poarta școlii. Școala trebuie, în interior, să ia aceste măsuri. Știe ce fel de părinți are, cum trebuie să interacționeze cu părinții respectivi etc.. În final, e un lucru simplu: părinții trebuie să înțeleagă că autoritatea proprie este foarte importantă și trebuie să susțină această autoritate, dacă vor ca proprii lor copii să asculte de profesori. Doi: să-și asume propria lor responsabilitate în ceea ce privește disciplina pe care o au copiii dincolo de orele de curs.”