România a avut, în 2018, cheltuieli cumulate de sub 25.000 de dolari per elev, în categoria de vârstă 6-15 ani. Împreună cu toate țările care au cheltuit atât de puțin per elev, s-a situat spre coada clasamentului, în ceea ce privește performanța elevilor la citire, arată cel mai nou volum de analiză pe baza rezultatelor PISA 2018, dat publicității săptămâna aceasta de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Șeful Departamentului pentru Educație al OECD, Andreas Schleicher, insistă că argumentul cheltuielilor bugetare pentru educație ca pilon esențial pentru creșterea performanței elevilor nu s-ar susține neapărat, la nivelul tuturor țărilor, pentru că există fluctuații și cazuri ce dovedesc contrariul. Dar datele incluse în raport sugerează o relație clară între investiția per elev și rezultatele educației, în cazul țărilor care alocă puțini bani pentru școli.
OECD arată că, în criza economică ce afectează lumea ca urmare a epidemiei Covid-19, cheltuiala pentru educație va intra în competiție cu alte nevoi acute ale guvernelor. În acest context, organizația notează, în ultimul raport pe marginea PISA 2018, că sistemele educaționale ce beneficiază de cheltuieli mai mari sunt tind să fie cele din țări cu un PIB per capita mai ridicat. Cum se prezintă România, la acest capitol, pe baza datelor disponibile cu un an înaintea pandemiei?
România este încadrată de OECD în rândul țărilor cu o cheltuială totală per student (6-15 ani) de sub 25.000 de dolari în 2018. În același grup intră țări precum Republica Dominicană, Georgia, Indonezia, Iordania, Kazahstan, Republica Moldova, Muntenegru, panama, Peru, Filipine și Serbia.
Datele agregate ale OECD sugerează că elevii din aceste țări au înregistrat cele mai slabe rezultate la capitolul citire, la PISA 2018. Cei din țări cu un nivel al cheltuielilor de peste 25.000 USD/elev cunosc o creștere semnificativă a rezultatelor, iar apoi diferențele se estompează, ceea ce sugerează că, la nivelul țărilor cu o investiție substanțială în educație, alții sunt parametri care influențează decisiv performanța elevilor.
- Potrivit OECD, cheltuielile per elev s-au ridicat, în 2018, la peste 100.000 de dolari în Austria, Belgia, Brunei, Finlanda, Islanda, Coreea de Sud, Luxemburg, Macao (China), Olanda, Norvegia, Qatar, Singapore, Suedia, Taiwan, Marea Britanie și SUA. În Qatar, cheltuielile totale per student au depășit 325.000 de dolari.
Resursele financiare luate în calcul sunt cele alocate pentru salariile profesorilor și personalului auxiliar, construcții, mentenanță și infrastructură, costuri operaționale, precum cele pentru transport și mâncare. Acestea au crescut, la nivelul întregii OECD, cu 5% în medie între 2010 și 2016.
Despre salariile profesorilor și scăderea participării la programele de dezvoltare profesională
Într-un articol ce prezintă noul raport, Andreas Schleicher arată că “într-un moment în care presiunea crește pe bugetele publice, o informație liniștitoare este aceea că, în țările unde există o finanțare de bază solidă, nici cheltuiala per student, nici timpul petrecut învățând nu sunt elemente potrivite pentru a prezice rezultatele învățării, în respectivele sisteme educaționale”.
În România, însă, finanțarea de bază nefiind solidă, lucrurile stau diferit – dar și aici există nuanțe, în raportarea statistică.
Una dintre principalele destinații ale cheltuielilor în educație – reduse în România – este salariul. Potrivit noului raport, la nivelul tuturor țărilor, în învățământul primar și secundar 4 din 5 dolari din cheltuielile salariale merg către profesori, iar restul – pentru alte tipuri de personal școlar.
OECD arată că salariile mai mari pot ajuta sistemele de învățământ să atragă cei mai buni candidați către o carieră didactică, dar că relația dintre performanța elevilor la citire, în cadrul PISA 2018, și salariile profesorilor (raportate la PIB per capita) nu este în mod necesar relevantă statistic. Acest lucru, afirmă OECD; sugerează că alți factori pot fi asociați mai strâns cu performanța elevilor – cum ar fi calitatea predării, nivelul de compensare a profesorilor prin raportare la resursele sistemului de învățământ (în unele țări, salariile mari înseamnă că sunt atrași profesori mai buni, dar scade numărul de profesori angajați, comparativ cu nevoile sistemului).
În cazul României, OECD notează o situație aparte, când abordează chestiunea programelor de dezvoltare profesională pentru profesori. Raportul arată că, la nivelul organizației, procentul de profesori care au participat la astfel de programe de dezvoltare a crescut cu 2% în medie, între 2015 și 2018. Creșterea este datorată numărului mai mare de profesori care au participat la asemenea programe în 19 țări, creșterea fiind majoră (peste 20 de puncte procentuale) în Irlanda, Luxemburg, Malta și Mexic. Procentul de profesori participanți la programe de dezvoltare profesională a scăzut în 15 țări. Reducerea cea mai mare – de peste 20 de puncte procentuale, a înregistrat-o România.
În plus, raportul arată că mai mulți elevi învață în școli unde se face simțită lipsa de personal auxiliar, decât lipsa de cadre didactice.
Procent al elevilor din școlile unde directorul spune că următorii factori afectează negativ capacitatea școli de a furniza instruire:
- lipsa de cadre didactice – România 8,8% (media OECD – 27,1%)
- lipsa de personal auxiliar – România 20,2% (media OECD – 32,8%)
Informații despre timpul petrecut învățând și alte date relevante în contextul școlii online
Timp de învățare pe săptămână, declarat de elevi, este mult mai mic în România, față de media OECD:
- Lecții de limbă: 3,0 ore (media OECD – 3,7 ore)
- Lecții de matematică: 2,7 ore (media OECD – 3,7 ore)
- Lecții de știință: 3,4 ore (media OECD – 3,4 ore)
- Lecții de limbi străine: 2,7 ore (media OECD – 3,6 ore)
Procentul studenților din școlile ai căror directori spun că școala derulează un program specific pentru a-i pregăti pe elevi pentru un comportament online responsabil este mai mic, în România, comparativ cu media OECD:
- România – 54,1%
- Media OECD – 59,5%
Analiza OECD concluzionează că o grupare a elevilor în funcție de abilitățile acestora, la clasă, diminuează, în medie, performanța elevilor comparativ cu acele clase unde nu se petrece o astfel de grupare. În cazul României, elevii spun că rareori se întâmplă o asemenea împărțire la toate materiile, dar se întâmplă des la unele materii.
Procentul elevii din școlile unde directorii spun că elevii sunt grupați după abilitățile lor, în clase, în condițiile în care :
- grupare după abilități la toate materiile: 6,4%
- grupare după abilități la unele materii: 46,2%