Profesor la departamentul de Computer Science al ASE și director al unui program masteral care formează studenții în sisteme de informații și AI, Răzvan Bologa a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro că universitățile se confruntă cu „o scădere a interesului tinerelor generații pentru studii universitare”.
Cei care au astăzi peste 30 de ani „probabil sunt componenta cea mai vulnerabilă a societății, adică ei își vor găsi mai greu un loc de muncă pe măsură ce roboții și inteligența artificială vor elimina locurile de muncă actuale”, a afirmat Bologa. Potrivit acestuia, „aici e nevoie de politici foarte bune de upskilling, adică îmbunătățirea capacității acestor oameni de a avea abilități relevante în domeniul roboticii și inteligenței artificiale, care sunt în mare măsură același lucru. Adică robotica și inteligența artificială nu sunt două domenii foarte diferite, ele se suprapun într-o măsură foarte mare. Aici e foarte important să fie formați profesori, să fie reformate universitățile, să fie reformate companiile de training, să existe un curriculum adecvat pe care să și-l însușească toți și să existe programe ample de training care să formeze atât tinerii, populația până în 30 de ani, dar și persoanele care sunt astăzi peste 30 de ani, care probabil sunt componenta cea mai vulnerabilă a societății”.
„E clar că pe termen mediu și lung universitățile vor putea găsi foarte multe oportunități în zona aceasta de upskilling și reskilling, adică reconversia profesională a unor persoane trecute de 30 de ani, care în urma progresului tehnologic își pierd locurile de muncă. Aceste programe, însă, trebuie să fie unele de scurtă durată, o persoană de peste 30 de ani nu o să vrea să vină să stea 2 ani într-o universitate să facă un masterat ca să-și găsească un nou loc de muncă”, a declarat Bologa.
Profesorul universitar a punctat că în prezent există, „cel puțin teoretic, studii de lifelong learning în România”. „Problema este că aceste abordări nu au un fundament tehnologic adecvat, adică sunt în general inițiative realizate local, cu o viziune să-i spunem limitată asupra nevoii de training. De multe ori, sunt făcute în parteneriat cu o serie de companii, ceea ce este foarte bine, însă nu au în ele acea componentă de upskilling și reskilling, adică nu îi învață pe oameni niște chestiuni care să le fie utile pentru 10-15-20 de ani. Degeaba înveți pe cineva să folosească astăzi un dispozitiv care nu mai este relevant peste 3-4 ani”, a atras atenția acesta.
Potrivit lui Răzvan Bologa, „pe lângă faptul că oamenii trebuie să învețe cum să folosească dispozitive industriale moderne, cu care să-și câștige existența acum, ei trebuie să acumuleze și cunoștințe care să fie valabile pe termen lung. Tehnic vorbind, acest lucru, din păcate, nu se întâmplă în sistemul de formare profesională din România. Și aici e nevoie de o reformă destul de puternică. Adică avem nevoie de un curriculum modernizat, avem nevoie ca universitățile să-și asume un rol central”.
Declarațiile integrale ale profesorului Răzvan Bologa cu privire la reformarea misiunii universităților:
Edupedu.ro: Ce tipuri de locuri de muncă estimați că vor apărea în jurul roboticii în următorii 10 ani?
Răzvan Bologa: În primul rând, profesia de robotician. Evident, va fi nevoie de oameni care să se priceapă la roboți. De asemenea, vor exista foarte multe cereri de specialiști în inteligența artificială. Trebuie însă spus că progresul tehnologic în general creează locuri de muncă. Problema este că acest proces nu este unul liniar, adică nu avem o situație în care pentru fiecare loc eliminat avem două locuri de muncă create imediat. De obicei, există un decalaj între momentul când se elimină un loc de muncă și momentul când se creează unul. Și acest decalaj poate fi foarte mare, poate fi de ani sau chiar de zeci de ani. Și atunci există un risc real ca în lipsa unor politici bune de upskilling și reskilling să eliminăm rapid foarte multe locuri de muncă și să creăm unele noi peste ani sau decenii, moment în care vor fi irelevante pentru cei care și-au pierdut astăzi locurile de muncă.
Edupedu.ro: Cum ar trebui societatea să-i pregătească pe tineri pentru această realitate?
Răzvan Bologa: Este nevoie de politici de upskilling și reskilling. Problema nu e atât de mult la tineri. Tinerii au un apetit pentru tehnologie mai mare decât restul populației. Problema principală este la oamenii de vârstă medie, cei care au astăzi 30-40-50 de ani, aici e nevoie de politici foarte bune de upskilling, adică îmbunătățirea capacității acestor oameni de a avea abilități relevante în domeniul roboticii și inteligenței artificiale, care sunt în mare măsură același lucru. Adică robotica și inteligența artificială nu sunt două domenii foarte diferite, ele se suprapun într-o măsură foarte mare.
Aici e foarte important să fie formați profesori, să fie reformate universitățile, să fie reformate companiile de training, să existe un curriculum adecvat pe care să și-l însușească toți și să existe programe ample de training care să formeze atât tinerii, populația până în 30 de ani, dar și persoanele care sunt astăzi peste 30 de ani, care probabil sunt componenta cea mai vulnerabilă a societății, adică ei își vor găsi mai greu în loc de muncă pe măsură ce roboții și inteligența artificială vor elimina locurile de muncă actuale. Să luăm, spre exemplu, programatorii. Programatorii au fost obișnuiți să câștige salarii mari lucrând într-un ritm hai să-i spunem «moderat». Astăzi, munca pe care o făcea un programator mediu sau junior în urmă cu 10 ani de zile poate fi făcută mult mai repede și la costuri mult mai reduse cu ajutorul unui sistem de tip LLM (Large Language Model). Din această cauză, multe firme concediază specialiștii IT care nu doresc să se reconvertească profesional. Acest fenomen nu este caracteristic doar industriei de IT. El se întâmplă în multe alte sectoare de activitate. Cel mai mare impact, după părerea mea, la nivelul Uniunii Europene îl are sectorul industriei constructoare de mașini, deoarece aici companiile din Asia sunt astăzi mai eficiente tehnologic decât cele din Europa și reușesc să realizeze produse la un cost mai redus și cu o calitate aproximativ identică.
Edupedu.ro: Deci robotica și AI vin cu o presiune mare de regândire a universităților, de reformare a lor, cum spuneați, inclusiv de creare, în România, a plajei de studii pentru lifelong learning?
Răzvan Bologa: Da, așa este. Există în acest moment, cel puțin teoretic, studii de lifelong learning în România. Avem o grămadă de companii de training care oferă o serie de cursuri, avem programe în universități. Problema este că aceste abordări nu au un fundament tehnologic adecvat, adică sunt în general inițiative realizate local, cu o viziune să-i spunem limitată asupra nevoii de training. De multe ori, sunt făcute în parteneriat cu o serie de companii, ceea ce este foarte bine, însă nu au în ele acea componentă de upskilling și reskilling, adică nu îi învață pe oameni niște chestiuni care să le fie utile pentru 10-15-20 de ani. Degeaba înveți pe cineva să folosească astăzi un dispozitiv care nu mai este relevant peste 3-4 ani. Deci, pe lângă faptul că oamenii trebuie să învețe cum să folosească dispozitive industriale moderne, cu care să-și câștige existența acum, ei trebuie să acumuleze și cunoștințe care să fie valabile pe termen lung.
Tehnic vorbind, acest lucru, din păcate, nu se întâmplă în sistemul de formare profesională din România. Și aici e nevoie de o reformă destul de puternică. Adică avem nevoie de un curriculum modernizat, avem nevoie ca universitățile să-și asume un rol central. Nu toate, evident, pentru că puține dintre ele au această capacitate. Dar măcar acele universități care au tradiție în domeniul inteligenței artificiale, cum ar fi cele din zona matematicii, a ciberneticii, automaticii, acestea să-și asume un rol de reformă a sectorului de învățare pe întreg parcursul vieții în România. Și eu cred că se poate. E nevoie și de parteneriate cu companii de tip EdTech, cu mari lucrători de tehnologie, resursele există în acest moment, România dispune de acces la fonduri europene pentru a realiza un astfel de program, este nevoie ca el să se întâmple, să fie efectiv implementat.
[…]Edupedu.ro: Universitățile trebuie să devină un hub de upskilling, mai degrabă decât doar o instituție de formare inițială, așa cum sunt ele acum?
Răzvan Bologa: Este o nevoie a societății și, de asemenea, universitățile se confruntă cu o scădere demografică și cu o scădere a interesului tinerelor generații pentru studii universitare. Este un proces care se întâmplă și în România, și în alte țări. Vedem tot mai puțini copii născuți în fiecare an, e clar că pe termen mediu și lung universitățile vor putea găsi foarte multe oportunități în zona aceasta de upskilling și reskilling, adică reconversia profesională a unor persoane trecute de 30 de ani, care în urma progresului tehnologic își pierd locurile de muncă. Aceste programe, însă, trebuie să fie unele de scurtă durată, o persoană de peste 30 de ani nu o să vrea să vină să stea 2 ani într-o universitate să facă un masterat ca să-și găsească un nou loc de muncă. Se pune aici întrebarea: prin ce se deosebește o universitate de o firmă de training, spre exemplu? De ce ar face universitățile acest lucru și nu firmele de training?
Sunt câteva argumente în favoarea universităților. În primul rând, universățile sunt entități non-profit; ele nu urmăresc să crească încasările și să reducă cheltuielile, prin urmare au un interes mai mare pentru impactul pe termen mediu și lung, adică vor preda lucruri care nu sunt neapărat profitabile, dar care sunt benefice pentru cursanți.
În al doilea rând, universitățile au o componentă de R&D, de Research and Development, pe care companiile de training nu o au.
În al treilea rând, universitățile au fluxuri de talent, așa-numitele talent pipeline: formează formatori, formează doctoranzi, formează oameni care pot să predea și lucrul acesta se întâmplă într-o măsură mult mai mică în companiile de training. În general, companiile de training preiau din mediul universitar oameni care să țină cursurile. Desigur, asta nu înseamnă că universitățile trebuie să ia locul companiilor de training, însă e nevoie să existe o conlucrare între cele două, cu universitățile poziționate ca HUB-uri de inovare pe zona upskilling și reskilling, în jurul cărora să graviteze numeroși actori din diverse domenii – tehnologie, zona publică și companiile de formare profesională.
Tehnic vorbind, universitățile din România se împart în două categorii: sunt câteva care pot evolua, după părerea mea, pe un astfel de rol. Sunt unele care vor trebui să facă parteneriat cu cele din prima categorie, deoarece e o activitate destul de complicată să faci să faci Hub-uri de upskilling și de reskilling.
Edupedu.ro: Ce ar trebui să conțină un parteneriat funcțional de succes între o universitate și o companie de tehnologie în domeniul roboticii?
Răzvan Bologa: În primul rând e nevoie de activități comune de cercetare și dezvoltare. E nevoie ca universitățile să promoveze zona de cunoștințe de bază, cunoștințe fundamentale, care nu sunt atractive pentru companiile comerciale. Adică o companie care este prin natura ei o entitate orientată pe profit va fi interesată de acele activități care pot să producă un profit într-un orizont acceptabil de timp: 1 an – până la 5 ani. Companiile nu-și pun problema validității pe termen mediu-lung a cunoștințelor, adică ce se va întâmpla cu o persoană peste 5 ani, 10 ani, 15 ani. Acesta e rolul universităților. Aici, universitățile trebuie să ofere această parte de pregătire fundamentală, iar companiile să vină cu zona de cunoștințe cu valoare comercială imediată.
Universitățile, la rândul lor, nu sunt structurate și nici nu au interesul să acumuleze aceste cunoștințe cu valoare comercială imediată, deoarece au o durată de viață redusă. După 3-4 ani, uneori chiar mai puțin, cunoștințele își pierd valoarea comercială, așa că universitățile se axează pe acea zonă mai stabilă a programelor de studiu, predau lucruri care au o durată de viață mai mare, îi învață pe cei care vin la cursuri chestiuni care pot să le ofere succes pe termen mediu și lung. Și aici poate exista o sinergie între universități și companii, care se întâmplă în acest moment în unele cazuri și aceste exemple de bună-practică ar trebui extinse, după părerea mea.
Edupedu.ro: Puteți să ne dați câteva exemple?
Răzvan Bologa: Aș putea să exemplific universitatea din care fac eu parte. La nivelul Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică există zeci de parteneriate tehnologice funcționale, există programe de masterat, există cursuri extracurriculare de scurtă durată, unele dintre ele se întâmplă de peste 20 de ani, cum este programul de masterat SIMPRE pe care chiar eu îl conduc, care a fost înființat acum 20 de ani în parteneriat cu compania SAP. Ulterior, în structura acestui program de masterat au mai intrat și alte firme, precum Deloitte, Oracle, Microsoft, IBM și e un exemplu de succes. Este un program funcțional, un program care a format mii de specialiști care au astăzi succes în cariera lor din zona corporatistă, dar și din alte sectoare de activitate.
Nu este un caz izolat. Pot da exemple similare și la nivelul Universității din București, și la nivelul Universității Politehnica din București, la Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași – sunt câteva instituții care au exemple similare de bună-practică.