Monitorizarea elevilor în timpul testelor și examenelor online, pentru a preveni “copiatul”, se practică de câțiva ani și stârnește dispute mai complicate decât “open book sau filmatul cu telefonul“, cum a fost recentul caz ce a stârnit controverse în România, zilele trecute. Pe măsură ce elevii și studenții se apropie de perioada examenelor, se intensifică discuțiile despre măsura în care tehnicile de supraveghere anti-copiat în școala online încalcă sau nu datele personale și dreptul la viață privată, mai ales în Europa, unde este în vigoare Regulamentul general european pentru protecția datelor (GDPR).
- În România, țară unde unii studenți sunt puși să semneze declarații de onestitate înainte de examene, se aplică tot felul de modalități de supraveghere (vezi și cazul menționat mai sus), în timp ce multe tehnologii folosite de mari școli din Vest sunt considerate mai degrabă prohibitive din punct de vedere al costurilor. Discuția care se înfiripă în țările occidentale este, însă, relevantă la nivel de principiu și pentru România, indiferent de abordările folosite local, mai ales că explozia programelor de supraveghere online este de așteptat să ducă la soluții mai ieftine și, deci, mai accesibile pe viitor, dar pentru care rămâne valabilă problematica posibilei intruziuni în viața privată.
Pe piața internațională există o multitudine de programe de monitorizare a studenților în timpul examinării online. În momentul când dau teste, elevii și studenții trebuie să respecte un set de reguli (să nu se ridice de la birou, de exemplu), iar programele supraveghează fie automat, fie prin personal aflat la distanță, ce fac elevii, așa încât examinații să nu poată copia sau trișa la examene. Li se urmărește fața, sunt folosite instrumente de recunoaștere facială, sunt monitorizate mâinile, sunt ascultați, iar în cazul aplicațiilor dezvoltate sunt monitorizate mișcările oculare. Unele pot cere examinatului, înainte de test, să filmeze camera în care se află, pentru a garanta că nu mai e altcineva în preajmă, de exemplu.
Cele mai multe aplicații susțin că soluția lor nu reprezintă o încălcare a vieții private sau afectează viața privată la fel de puțin ca o examinare față în față.
“E o nebunie” – explozia tehnologiilor de supraveghere
Dar procedurile ridică de ani de zile semne de întrebare. Niciodată mai mult ca acum, când aceste instrumente încep să fie folosite intens în instituțiile de învățământ internaționale.
Washington Post scria despre situație încă de la începutul lui aprilie, când arăta că o astfel de aplicație, ProctorU, cere aproximativ 15 dolari per test, în timp ce alta, Proctorio, aplică un tarif de 100 de dolari pentru folosință “pe viață”. Directorul Proctorio, Mike Olsen, era citat: “E o nebunie. N-ar trebui să mă bucur. Știu că multora nu le e bine acum. Dar pentru noi – nici nu știu să explic. Probabil valoarea noastră va crește de 4-5 ori doar în cursul acestui an”.
Aceeași publicație cita un cercetător în domeniul protecției consumatorului, Bill Fitzgerald, care se întreba: “Ca să dai un test, trebuie să îl lași pe un străin să te filmeze în camera ta? Glumești? (…) Aceste platforme există pentru că vând povestea că studenții nu sunt demni de încredere”.
Apoi, Forbes a reluat problema într-o analiză în care sunt descrise, între altele, conflicte de natură juridică între una dintre aceste platforme, ProctorU, cu o asociație californiană care și-a exprimat îngrijorarea în privința practicilor folosite de respectiva platformă. Aceeași sursă arată că există un număr mare de petiții ale studenților care cer încetarea folosirii serviciilor de supraveghere la distanță a examenelor.
Presa universitară americană a preluat și localizat subiectul – vezi, de exemplu, un articol de joi al publicației Universității din Delaware.
Și ajungem în Europa, tărâmul GDPR
Dincoace de Atlantic, discuția publică a fost mai firavă, altele fiind prioritățile, dar începe să capete amploare. Publicația Times Higher Education descrie cazul unei universități din Olanda, unde studenții se opun folosirii unei aplicații de monitorizare în timpul examenelor, invocând motive legate de lipsa consimțământului, intruziune, securitatea datelor personale.
THE îl citează pe Paul Tang, un europarlamentar olandez care, împreună cu un coleg, au cerut Comisiei Europene să investigheze dacă aceste tipuri de monitorizare încalcă Regulamentul european privind datele personale (GDPR). Potrivit acestuia, “preocuparea mea este că datele colectate sunt date biometrice: fețe, ochi (…) Dacă nu există o opțiune (să nu fie folosită supravegherea online), ce mai inseamnă consimțământul? Iar acesta (consimțământul – n.red.) este la baza întregului GDPR. Nu e ca și când ai putea să schimbi universitatea”, ca student.
Times Higher Education menționează o petiție semnată de 5.000 de studenți ai Universității din Tilburg, ei considerând folosirea unui program de supraveghere – Proctorio, în acest caz – drept o încălcare a vieții private. Publicația citează reprezentanți ai universităților care spun că acest instrument este unul necesar și adecvat pentru examene în perioada pandemiei, când universitățile sunt închise. Dar sunt citați și reprezentanți ai elevilor, care susțin că școlile au adoptat prea rapid asemenea soluții, când există alternative – examenele orale sunt un exemplu menționat.
De notat că multe programe de supraveghere a examenelor declară că se supun sau pot fi adaptate la GDPR – vezi, de exemplu, cazul Proctorio sau cel al ProctorExam.
Foto: Pixabay.com