Câți bani punem pentru doamna și ce luăm? “Atențiile” pentru profesori și educatoare monopolizează zilele acestea discuțiile dintre părinți, pe grupurile de Whatsapp. Iar febra strânsului de bani pentru profesori a ajuns și în grădinițe și școli private, potrivit unor discuții pe Whatsapp puse la dispoziția Edupedu.ro de o tânără familie. Care sunt cauzele acestor comportamente? Psihologul Daniel David a explicat pentru Edupedu.ro că “profesorul are o poziție de influență socială; este bine să te pui bine cu cei din zona de putere, deoarece ei, nu procedurile, te vor ajuta dacă ai o problemă”.
Pe de altă parte, antropologul Radu Umbreș a declarat pentru Edupedu.ro că relația pe care părinții “simt că vor sa o aibă cu educatorii, cu persoanele care stau aproape de copiii lor, într-un fel depășește planul ăsta fix, material, tranzacțional și atunci extind asupra educatorilor un fel de relație socială pe care o ai cu familia și care e exprimată prin cadouri, prin generozitate care nu este condiționată”.
- O mamă a trimis Edupedu.ro o conversație de pe un grup de Whatsapp în care mai mulți părinți cu copii la o grădiniță privată din București discută câți bani să adune pentru a cumpăra cadou celor două educatoare. Discuția se fixează, la un moment dat, la suma de 500 lei pentru cadoul fiecărei educatoare; părinții trec de la ideea de a le da banii în plic, până la posibilitatea de a lua un ceas sau o geantă “de brand”. Mama care ne-a trimis conversațiile ne-a declarat că vrea să atragă astfel atenția asupra unor atitudini care aduc, cu ele, și un set de valori transmis automat mai departe către copii.
Edupedu.ro i-a contactat pe psihologul Daniel David și pe antropologul Radu Umbreș, cu următoarele întrebări:
- Care este explicația gestului părinților de a da bani pentru cadouri și la privat?
- Care sunt valorile pe care le promovăm în fața copiilor noștri, cu fiecare cadou trimis educatoarei/profesorului?
- Cadouri pentru educatoare – reflectă acestea un sistem de educaţie slab?
Cadouri pentru educatoare: Daniel David, psiholog și autor al monografiei Psihologia poporului român, scurtă analiză pentru Edupedu.ro:
“Comportamentele specifice dintr-o societate pot fi înțelese mai bine dacă înțelegem și profilul psihocultural al țării. Simplificând lucrurile, profilul psihocultural al României se caracterizează prin colectivism (construit în logica familiei, unde grupul este mai important ca individul, iar diferențierea nu este încurajată) și concentrarea puterii sociale (puțini conduc mulți, iar leaderul este șef, și astfel trebuie să ai o relație bună cu el).
Acest profil este relativ omogen distribuit în vechile provincii istorice ale țării și/sau în noile zone de dezvoltare ale țării. Sistemul educațional este o subcomponentă a societății românești, care reflectă uneori chiar mai accentuat acest profil psihocultural.
Într-un astfel de sistem, atunci când ai o problemă, întrebarea este: pe cine cunosc ca să mă ajute? Asta în timp ce în societăți ale indivizilor autonomi și cu descentralizarea puterii, întrebarea devine: care este procedura ca să-mi rezolv problema? Mai mult, în țările cu un astfel de profil, instituțiile (mai ales cele publice, dar și unele private), fac un moment de mândrie din faptul că sunt ca o familie! Ceea ce este periculos. O familie are grijă în primul rând de membrii proprii, dar angajați dintr-o instituție ar trebuie să aibă grijă în primul rând de clienții/publicul pe care îl deservește.
Comportamentele descrise mai sus potrivesc perfect acest profil psihocultural. Este vorba de a a se defini ca o familie, într-o logică colectivistă, în care profesorul are o poziție de influență socială; este bine să te pui bine cu cei din zona de putere, deoarece ei, nu procedurile, te vor ajuta dacă ai o problemă.
Sigur, aceste comportamente servesc ca modele pentru copii, care le vor interioriza mai ușor. Într-o lume globalizată, însă, copiii au acces și la alte modele (ex. filme/grupuri online/mesaje ale unor modele de referință, etc.), astfel încât socializarea poate benefia de inputuri alternative.
Acestea fiind spuse, adaug însă că nu aș trece în cealaltă extremă și nu aș demoniza astfel de practici, dacă rămân în cadrul legii, reflectă o tradiție și sunt asumate voluntar de cei care participă.”
Despre Daniel David – este profesor de psihologie clinică şi psihoterapie (ştiinţe cognitive clinice) la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (UBB), prorectorul pe cercetare al UBB, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB, autor al monografiei Psihologia poporului român – profilul psihologic al românilor apărută la Polirom.
Cadouri pentru educatoare: Radu Umbreș, antropolog, într-o analiză pentru Edupedu.ro:
“Cred că oamenii fac separație între planul comercial, instituțional în care plătești o taxă, și la privat, de exemplu, și din acea taxă se plătesc salariile și îngrijirea copilului. Până la urmă, și la stat e tot așa, pentru că tot din taxele oamenilor ei primesc niște servicii. Însă relația pe care simt că vor sa o aibă cu educatorii, cu persoanele care stau aproape de copiii lor într-un fel depășește planul ăsta fix, material, tranzacțional și atunci extind asupra educatorilor un fel de relație socială pe care o ai cu familia și care e exprimată prin cadouri, prin generozitate care nu este condiționată. Nu îți dau cadoul ăsta, pentru că te-ai purtat neapărat frumos cu copilul meu. La fel cum facem chestia asta și cu prietenii, cu familia, e un mod probabil de a-și exprima generozitatea și de a face lucrurile să nu pară doar o muncă, e și o încărcătură morală.
Este și o chestie culturală. Același lucru se întâmplă și în corporații. Angajații primesc salariul, dar în anumite evenimente festive primesc ceva simbolic, care are însă și valoare economică. Nu au făcut încă tranziția spre o societate complet tranzacțională, în care totul este prin contracte clar stipulare. E o marjă de expresie a gratitudinii, care își are rădăcinile în relațiile sociale personalizate. Într-o relație impersoanală, poate fi oricine educatorul, el își face treaba și își primește salariul. Însă noi mai încărcăm relația asta și cu o legătură personală și vedeți că nu se dau bani. Ei ar evoca o relație tranzacțională. Dar la fel ca în cazul familiei, vrem să arătăm că ne-am gândit la învățător, că am ales un cadou.
Cu siguranță întâlnim obiceiul și în alte țări. S-ar putea să se simtă la noi mai puternic tradiția, pentru că există așteptarea din partea tuturor.
Rep: Reflectă “atențiile” si aceste cadouri pentru educatoare calitatea scăzută a învățământului?
Da, credem că relațiile personale care durează sunt cheia la situația din sistem. Încercăm chestia asta în foarte multe aspecte. Și cu doctorul vrei o relație specială, vrei să te țină minte, nu să te trateze ca pe oricine. Nu avem încredere în relațiile sociale anonime, bazate doar pe roluri abstracte.
Așteptăm ceva preferențial, așa cum rudele ne tratează preferențial.
Cu siguranță se transmite către copii, prin exemplul părintelui, ideea că trebuie să ai o relație specială, întărită prin daruri, gesturi, că trebuie să faci aceste lucruri ca să arăți că nu ești pur și simplu un actor anonim.
Și mie mi-ar plăcea să mă comport mai anonim și să nu trebuiască să construiesc relații personale cu fiecare actor social de care depind, dar simt această putere a așteptărilor. Toată lumea așteaptă, toți se așteaptă să fie facut acest gest și e destul de greu să ieși din norma socială de unul singur.
Există din ce în ce mai multe voci care încearcă să oprească aceasta practică (cadouri pentru educatoare) sau măcar să o transforme în ceva tranzacțional, însă cred că e o minoritate.
Deseori, bunăstarea pe care o au părinții duce spre o generozitate accentuată. Se gândesc că poate nu sunt destul de bine plătiți educatorii. Nu cred că sunt doar motive egoiste. Dar suntem mai prezenți în generozitatea făcută cu mâinile noastre, decât în cea instituțională, prin măriri de salarii către profesori sau doctori.”
Despre Radu Umbreș – este lector universitar la Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA), doctor în antropologie socială la University College London și cu masterat în sociologie la Universitatea din Oxford.
Ce spune Codul-cadru de etică în preuniversitar
Codul-cadru de etică al personalului didactic din învățământul preuniversitar, aprobat prin ordin de ministru și publicat pe 4 octombrie în Monitorul Oficial, prevede următoarele, la Capitolul “Valori, principii și norme de conduită”:
“b) interzicerea oricăror activități care generează corupție:
- (ii) solicitarea, acceptarea sau colectarea de către personalul didactic a unor sume de bani, cadouri sau prestarea anumitor servicii, în vederea obținerii de către beneficiarii direcți ai educației de tratament preferențial ori sub amenințarea unor sancțiuni, de orice natură ar fi acestea;”
Vezi aici integral Codul-cadru de etică al profesorilor din preuniversitar
Citește și:
- Cadouri de Crăciun pentru profesori. Mesaj de la catedră: Felul în care strigați Vine Doamna! Nu Profa, printre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit
- Părinții au intrat în febra cadourilor pentru educatoare: ”500 de lei în plic, îngrijitoarele 300, iar pentru doamna directoare un voucher Ikea/eMag”